Am străbătut Slovenia în drum spre casă, venind din Croația. Nu era în plan să stăm prea mult în zonă, o vizită la Postojna și apoi doar un popas de o noapte, pentru ca drumul să nu ni se pară obositor. Cazarea era asigurată în Bled și, cum am ajuns devreme la destinație, am urcat în Bohinj o mică stațiune aflată în Parcul Național Triglav.
Și așa am auzit și eu, pentru prima oară, de vârful Triglav, în traducere – muntele cu trei capete, de care slovenii sunt atât de mândri încât l-au așezat ca stemă pe drapelul național. Este cel mai înalt vârf al Alpilor Iulieni ridicându-se la 2864 m, iar în jurul lui s-a constituit singurul parc național al țării.
I-am zărit capetele pleșuve de la mare depărtare, de pe malul lacului Bohinj și mi-a părut rău că nu l-am putut saluta mai de aproape. Cine știe, într-o excursie viitoare , poate …
Domnii din fotografiile de mai jos sunt Luka Korosec, Matija Kos, Stefan Rozic și Lovrenc Willomitzer și sunt primii care au ajuns în vârf, în 26 august 1778. Privirile lor agere erau desigur mai bune decât ochiul aparatului meu foto, și zăreau în depărtare vârful pe care trebuiau să-l cucerească.
După cum vă spuneam la început, am ales ca loc de popas Bled. Minunat loc si acesta. O mică localitate aflată pe malul unui lac glaciar, liniștită, curată și pitorească. In mijlocul lacului , pe o insuliță, se află o biserică închinată Sfintei Marii, iar pe 15 august au loc aici pelerinaje. O altă atracție turistică este Castelul Bled, o fortăreața medievală de pe la anul 1000 cocoțată în vârful unei stânci ce domină lacul.
Stațiunea e un loc ideal de petrecere a unei vacanțe active. Poți face plimbări în jurul lacului, poți trage la rame și merge până pe insuliță, poți face excursii cu bicicleta, sau să urci pe munte urmând numeroasele trasee, poți juca golf, mini golf, poți face echitație … …
Să vă spun și două vorbe despre peștera Postojna, destinația noastră principală în Slovenia, dar care a devenit un personaj secundar în povestea mea. Este cea mai mare peșteră carstica din Europa, „cea mai frumoasă galerie a naturii” după spusele sculptorului Henry Moore. Vizita începe cu o plimbare cu trenulețul până la cele mai frumoase galerii deschise publicului. După aceea oaspeții sunt preluați de ghizi care-i conduc pe potecile amenajate special. Vizita are durata fixă, cam o oră și jumătate. Intoarcerea la lumina soarelui se face tot cu trenulețul. In afară de multele stalactite si stalagmite, care mai de care mai spectaculoase, am văzut câtiva olmi albi. Proteus Anguinus, pe numele lor științific, sunt niște reptile rare cu pielea transparenta, ochi atrofiați și branhii exterioare. Stăteau sfioase în bazinul lor cu apă și abia așteptau să se termine programul de muncă și să se întoarcă la casele lor în întuneric. Pentru a-i proteja, nu sunt expuși decât maximum două săptămâni, după care sunt aduși în mediul lor natural și înlocuiți cu alții.
Fii primul care comentează