La cosit

Zboară coasa prin trifoi
Și prin mei, lângă zăvoi,
C-a ieșit, flăcău vânjos
La cosit, și Făt-Frumos.

Oacheș, nalt și lat în spete,
El a luat-o pe-ndelete,
Și-n răstimpuri, trei minute,
Bate coasa și-o ascute.

Cosînzeana, care-i gazda
Râde cum întinde brazda
Retezând trifoiul, meiul,
Parcă scrisă cu condeiul.

Când cositul l-a sfârșit,
Câmpul pare împletit,
Ca o scoarță verde-n dungi,
Și urzit pe fire lungi
Cu izvod, din loc in loc,
Floarea macului, de foc.

Și zăvoiul tot miroase
A izvor și tiparoase.

Tudor Arghezi – La cosit

Feți Frumoși n-am întâlnit, nici Ilene Cosânzene, doar moșuleți simpatici și femei în toată firea, cu mare chef de vorbă. Am stat la taclale pe-ndelete și-am analizat plusurile și minusurile vieții de la țară și din oraș. Căldura betoanelor versus aerul proaspăt de la fața locului,  spălatul la cadă versus cărat apă la lighean, tot felul de avantaje și dezavantaje. N-am reușit să ne schimbăm punctele de vedere. Noi, orășencele ziceam că-i mai bine la țară, ei în schimb tânjeau după comoditățile de la oraș.

Și ca pentru a ne-ntări părerile, miresmele locurilor vizitate în acest weekend, Moeciu de Sus, Peștera, Măgura, ne-au îmbătat pe deplin. Fânul proaspăt cosit, iarba grasă cu parfum de plante medicinale,  salcâmul încă înflorit, aroma deosebită a pădurii de brad. Le-am gustat cu nesaț, cu fiecare celulă a bieților noștri plămâni  îmbicsiți de odorile capitalei. Ca-n rai, ce mai.

Lumea ce nu stătea la taclale cu vizitatorii de la oraș era împrăștiată cu mic cu mare pe dealuri. La cosit, la întors fânul, la făcut căpițe sau prepeleci. De departe părea o joacă, dar ia să fi pus și eu mâna pe coasă sau pe furcă, sigur îmi schimbam părerea.

Ce-aș mai putea adăuga în afară de câteva fotografii? A fost prima mea ieșire din acest an, cam târzie ce-i drept, dar a meritat osteneala.