Hoya imperialis Lindley

Imperialis a fost una dintre primele plante de Hoya cu care mi-am început colecția. Am cumpărat-o în aprilie 2020, o mică rămurea cu vreo trei frunze și două noduri, și de-atunci ne luptăm într-una. Ea vrea să mă convingă să-i îngădui să se ducă la vecinul de deasupra și eu nu prea vreu s-o las. Adevărul e că dacă știam cu cine am de-a face o abandonam la Florăria Secret Garden de unde am achiziționat-o. E mult prea căpoasă pentru gustul meu, vrejii îi sunt groși și se întăresc repede pe măsură ce cresc așa că nu o pot convinge să se îndrepte încotro vreau eu. Dar m-au vrăjit iremediabil fotografiile găsite pe net, cu florile pe care le face – imposibil de frumoase – așa c-am vrut și eu să am așa ceva pe balcon. Să vedem dacă se va lasă convinsă să înflorească. Am citit pe net că unii crescători o „conving” să înflorească obligând-o s-o ia pe orizontală după ce-o lasă să crească un timp pe verticală. Eu am fost mai drastică și am obligat-o s-o ia în jos. Pe acel vrej a crescut un peduncul. Dacă va ajunge floare … vom vedea.

După cum îi spune și numele, Hoya imperialis e impresionantă. Iată cum o descria un anume domn explorator Lowe într-o scrisoarea expediată din Sarawak-Borneo, în 12 ianuarie 1846

În următoarea zi, pe când străbăteam teritoriul Gumbang Dayaks, am găsit o altă plantă curioasă, aparținând Asclepiadelor; este o cățărătoare epifită; nu era decât o singură plantă, ce creștea din partea moartă a unui copac, deasupra râului. Florile îi sunt mari și cresc în umbele; frunzele sunt pieloase; iar tulpina abundă în suc alb, poate acru. Contrastul dintre movul petalelor și albul de fildeș al părților de fructificare o face extrem de frumoasă.

Hoya imperialis a fost publicată pentru prima oară de către un domn John Lindley în anul 1846.

De unde provine Hoya imperialis

Acasă la Hoya imperialis clima e mult diferită de cea de pe la noi.

Îi va trebui un mediu constant de-a lungul întregului an cu caldură mare, între 23 și 30 de grade, apă mai multicică, umiditate mare și multe ore de lumină pe zi dar filtrată tare. Poate de aceea îi plac condițiile de creștere cu lumina artificială.

 

 

Ce spun specialiștii despre Hoya imperialis

Passport Hoya species – Robert Dale Kloppenburg

O hoya mare și îndrăzneață, cu flori imense. O plantă nobilă, ce înrădăcinează de-a lungul trunchiurilor de copaci și a ramurilor mari, îndeosebi în mlaștinile cu mangrove. Hoya imperialis mai poate fi găsită câteodată crescând în liziera pădurii și încercând să-și găsească drum către un copac pe care să se cațere până în vârf pentru a profita de mai multă lumină. Este nevoie de un explorator cu vedere ascuțită pentru a deosebi frunzele acestei hoya de frunzele arborelui pe care îl preferă de obicei. Frunzele sunt de aceeași formă și culoare.

În comerț există mai multe soiuri de imperialis cu o variație mare de culori ale florilor: un roșu catifelat profund cu un centru mai palid, un roșu-maroniu ruginit, un roșu cu o tentă pală și pete de rugină. Majoritatea florilor au culori mai deschise spre centru, de obicei de la crem până la galben pal. Recent Ted Green de la Green Plant Research – Hawaii, a găsit o imperialis cu flori albe în insula Palawan. Este un adaus minunat la o listă deja impresionantă de clone frumoase.

Hoya imperialis este o specie puternică, cu o creștere viguroasă, cu tulpini mari și păroase și cu frunze eliptice-alungite, lungi de 6” până la 12” și ondulate pe margini. Florile sunt în umbele căzute de 6 până la 12 flori, cu diametrul de 2,5 până la 3 ”. Acestea sunt foarte cărnoase și ceroase, cu aspect aproape artificial, o priveliște uimitoare atunci când sunt în floare. S-a sugerat că adăugarea de calcar la substratul folosit în ghiveci va ajuta la creșterea și înflorirea plantei, deoarece planta crește în principal pe scoarța copacilor. Nu reușesc să-i înțeleg această nevoie, dar totuși, planta a fost găsită crescând și în soluri foarte calcaroase, așa că este posibil s-o ajute. Vor funcționa cojile de ou zdrobite, dar și mai bine, dacă sunt disponibile, carapace de stridie zdrobită. Aceasta din urmă se poate găsi în magazinele care vând hrană fermelor de pui deoarece ajută la îngroșarea cojilor de ouă. Nu poate face rău și sigur menține substratul mai echilibrat și într-o stare „dulce”.

Puteți începe creșterea unei Hoya imperialis cu un mic butaș și un ghiveci de 4” (10cm). Pe măsură ce planta crește și dezvoltă ramuri puternice, va avea nevoie de o casă mai mare, un ghiveci de 6″ și apoi de 8″ sau chiar mai mult mai târziu. Nu puneți de la început butașul într-un vas mare pentru că cel mai probabil va putrezi la bază. Această specie este originară din insula Borneo, Peninsula Malay și acum insula sudică Palawan din Filipine.

Cum arată planta mea

Dacă lucrurile vor evolua înspre bine, voi reveni cu fotografii mai recente.

Așa arăta Imperialisul meu la începutul lunii iulie 2020
Un început de inflorescență care scotea nasul îm februarie 2021
Așa arăta după aproape un an, la început de martie 2021
Despre AncaHM Articolele 562
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

1 Trackback / Pingback

  1. Hoya - Ulițarnica %

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.