Mi-am dorit foarte mult un exemplar de Hoya clemensiorum. M-au impresionat fotografiile văzute pe net, cu frunze venite parcă din altă lume – mari, venoase, de un verde închis deosebit de frumos. N-am reușit nicicum să prind un exemplar vândut prin împrejurimi așa că mi-am luat inima în dinți și am făcut o comandă taman în Indonezia, la mama lor acasă, la un vânzător găsit pe grupurile de hoyști feibukiști americani și care se prezenta Jovana Plant. Ca să merite banii pe care-i plăteam pe transport și pe certificatul fitosanitar am comandat mai multe plante: patru clemensiorum, două verzi și două roșii + o sulawesiana + o scortechinii, toate speciile native în acea parte de lume. Transportul în sine a durat o săptămână așa că hoyle mele nu au suferit prea mult, mai ales c-au fost și bine ambalate.
Am fost foarte încântată de ce-am primit, mi-a bucurat ziua de 19 aprilie 2021 🙂 . Plantele au venit sub formă de butași înrădăcinați, cu rădăcini mai mult sau mai puțin bogate ( clemensiorum le avea mai mititele ). Am rămas cu gura căscată, literalmente, când am desfăcut din ziarele umede folosite drept învelitori frunzele lui clemensiorum green. Nu cred că voi mai vedea vreodată frunze de hoya atât de mari și de frumoase, au cam 30 cm lungime și 10cm lățime.
Acum sper doar să nu greșesc ceva în îngrijirea lor și să le conving să supraviețuiască în colțul de lume în care au aterizat.
De unde provine hoya clemensiorum
Numele acestei specii de hoya vine de la colecționarii Joseph și Mary (Knapp Strong) Clemens. Deși englez de origine, Joseph Clemens a fost capelan în armata americană. El și mai ales soția sa au adunat colecții mari de plante din regiunea Malaeziei, din China (1912-14), Indo-China (1928) și SUA. În anii ce au urmat retragerii lui Clemens din serviciu activ, s-a ocupat îndeosebi de administrarea și amenajarea colecțiilor. A murit în 1936, în Noua Guinee, ca urmare a unei intoxicații alimentare dar soția lui și-a continuat munca pe teren. În timpul războiului a fost evacuată în Brisbane, Queensland, Australia unde s-a și stabilit. Mai multe plante au fost numite după cei doi soți.
Cât despre proveniența plantelor mele, de data asta știu precis de unde sunt. Din Bogor, Indonezia locul în care se află expeditorul lor, Riki Jovana.
Cum e vremea pe acolo? Iac-așa …
Ce spun specialiștii despre Hoya clemensiorum
Locul de baștină a lui Hoya clemensiorum este Borneo de Vest, Malaezia și cel mai probabil Borneo indonezian. Se găsește îndeosebi în pădurile virgine de pe coastă. Atunci când aceste păduri sunt exploatate unele hoya nu se pot adapta traiului pe un alt arbore gazdă sau în condiții de mediu diferite și, prin urmare, se pierd, pot dispărea ca specie. Există destule specii de hoya care se potrivesc acestui profil, dar și multe altele care se adaptează ușor și cresc chiar și pe cioturi sau arbori „domestici”. Nu știu dacă clemensiorum poate fi găsită și în afara pădurilor virgine, dar s-ar putea. Supraviețuirea în general poate depinde atât de diversitatea genetică cât și de locațiile preferate. De obicei, zonele de coastă nu sunt exploatate, ceea ce oferă acestei specii un mediu oarecum protejat.
Frunzele acestei plante seamănă foarte bine cu o piele, sunt rigide, groase și fără perișori. Rigiditatea lor vă invită parcă să le ciupiți doar pentru a vedea dacă marginile se vor îndoi sau nu. Se termină cu un vârf ascuțit și lung. Clemensiorum nu este o plantă compactă, între perechile de frunze se întind vreji lungi și golași. Odată ce s-a adaptat și și-a pornit creșterea, este o plantă destul de viguroasă. Frunzele se remarcă printr-o nervațiune de un verde intens, iar pe partea inferioară are de obicei tonuri trandafirii. Este o plantă unică și în unele privințe asemănătoare cu Hoya finlaysonii Wight.
Umbela lui Hoya clemensiorum are multe flori (15-30). Corola se întinde cam pe 1⁄2 inch în diametru, și e lipsită de perișori pe ambele suprafețe. În exterior, culoarea este albă, dar în interior e de un galben pal cu nuanțe trandafirii. Este o floare foarte frumoasă pe o plantă foarte neobișnuită. Multe specii nu sunt identificabile imediat și e nevoie de un taxonomist familiarizat cu speciile din zona respectivă pentru a le identifica. Suntem norocoși să avem această specie în comerț. Ted Green a reușit să o colecteze în Borneo, Malaezia. Cu siguranță merită adăugată oricărei colecții. Această specie pare a fi relativ ușor de înrădăcinat din butași. De asemenea, pare a fi și ușor de cultivat.
Cum arată planta mea
Să dea Domnul ca R.D Kloppenburg să aibă dreptate și clemensiorumul meu să se obișnuiască cu condițiile ce i le pot oferi. Deocamdată nu am cu ce mă lăuda prea tare, doar cu cele patru frunze primite din Indonezia.
Însă … Dacă lucrurile vor evolua înspre bine, voi reveni cu fotografii mai recente.
Fii primul care comentează