Hoya serpens Hook.f.

M-am îndrăgostit de Hoya serpens la prima vedere, după ce-am văzut prin fotografiile altora ce frunze mici cât un bănuț are și ce flori frumoase poate face. Nu m-am liniștit până nu mi-am ostoit dorul făcând rost de câțiva butași – atât cu, cât și fără rădăcină. Mi-au venit în ajutor două doamne din București care s-au îndurat să se despartă de câteva firișoare tăiate din plantele lor și sa mi le paseze mie spre îngrijire. Aceste evenimente se întâmplau prin septembrie octombrie, anul de grație 2020. De-atunci firișoarele mele au prins rădăcini și s-au străduit din răsputeri să supraviețuiască peste iarnă. Multe frunzulițe s-au îngălbenit și au căzut, multe creșteri noi s-au stafidit… Mi se pare o plăntuță pretențioasă. La data când scriu acest articol se pare că micul serpens a prins puteri și începe să crească. Sper să-i ție năravul.

De unde provine Hoya serpens

Dacă am dori să-i creăm lui Hoya serpens condițiile de la ea de acasă, adică de pe undeva de la poalele munților Himalaia, iacătă ce-ar trebui să facem pentru a le crește cu succes. Cam greu cu clima din România, dar poate mai cedează și ea puțin și încearcă să se adapteze.

Am învățat de aici că-i place răcoarea, umiditate cât mai mare, udare mai serioasă din aprilie până în septembrie și nu prea mult soare.

Planta a fost descoperită și publicată pentru prima oară de către botanistul și exploratorul britanic Joseph Dalton Hooker, în anul 1883. Nu știu dacă tot el a și botezat-o și dacă o fi confundat-o cu un șarpe mititel.

Ce spun specialiștii despre Hoya serpens

Passport Hoya species – Robert Dale Kloppenburg

Hoya serpens provine din vestul Indiei mai exact din munții Sikkim, în regiunea Himalaya. Aceasta este o zonă relativ răcoroasă, măturată de vânturile musonice și având dese perioade de ceață și precipitații. În aceeași zonă poate fi găsită și Hoya polyneura Hooker precum și alte specii de hoya. La fel ca tuturor celorlalte specii de hoya provenite de la poalele mulților Himalaya, lui serpens îi place răcoarea. Planta mea a devenit cu adevărat fericită abia după ce am legat-o de un trunchi de copac de vreo 50cm lungime și 20cm grosime pe care l-am înfășurat în prealabil cu niște mușchi. Buștenul l-am așezat pe podeaua caldă de piatră din casă, într-un loc umbrit. În lunile calde planta e stropită automat câte 5 minute la fiecare oră. În lunile plictisitoare de iarnă, așez bușteanul pe un scaun de oțel dându-i puțin mai multă lumină. Aplicând acest tratament planta a supraviețuit și a înflorit. Acum pare cu adevărat fericită! Crescută în acest mod este aproape imposibil să o înnecați, udând-o prea tare.

Hoya serpens nu înflorește ușor, dar pare să producă pedunculi pe ramurile căzătoare ce pornesc din porțiunea principală a plantei. Unii cultivatori declară că este fericită într-un terariu. Este o adevărată miniatură, așa că se va adapta cu ușurință la aceast tip de cultură restrânsă. Un alt mod de cultivare reușit a fost într-un recipient în formă de castron cu margini joase, cu un substrat ușor, cu o piatră poroasă în centru, peste care planta se poate întinde și înrădăcina. Eu am folosit pietre vulcanice poroase. Aș crede că și bucățile de coral ar putea fi bune, dar nu am încercat încă acest lucru.

După cum puteți vedea, frunzele sunt rotunde și foarte mici – cam de dimensiunea unui bănuț sau mai mici. Sunt de culoare verde intens și cu o suprafață neregulată, cu multe fire fine foarte scurte pe ambele suprafețe. Planta se ramifică ușor făcând un covor dens de frunziș. Florile sunt puțin mai mari decât frunzele. Pe măsură ce deschid au mai întâi o culoare neclară, galben-verzuie, care se adâncește odată cu înaintarea în vârstă și în cele din urmă se transformă într-un soi de culoare roz. Pe o plantă aflată în plină înflorire, pot fi prezente simultan toate aceste culori, pe măsură ce inflorescențele se deschid și se maturizează. După doi ani, ultima mea H. serpens este cam de mărimea unei farfurii, bine îmbrăcată, și complet fericită cu noul tratament pe care i l-am aplicat.

Ann Wayman, Central Point Oregon Hoya Society West Coast 2/1 1989.

Am tot încercat de câțiva ani buni să cresc și să înfloresc Hoya serpens, cu foarte puțin succes. Am dat peste această metodă doar din întâmplare și, având în vedere că a avut atât de mult succes, am decis să o împărtășesc cu membri clubului nostru  …

Am umplut o farfurie rotundă de plastic de 35cm (genul pe care îl cumpărați pentru a o folosi drept tăviță pentru ghivece) cu un amestec jumătate-jumătate de vermiculit gros și perlit. Farfuria nu are găuri de drenaj. Am așezat una sau două bucăți mari de piatră ponce în farfurie și am umplut-o cu apă. Piatră ponce se va îmbiba cu apă ca un burete și va rămâne umedă chiar dacă amestecul de vermiculit/perlit se usucă. Am plantat butași înrădăcinați în farfurie și, de asemenea, am așezat bucăți mici de butași neînrădăcinați deasupra acestui amestec care au prins rădăcină în aproximativ o săptămână. Am udat ansamblul întotdeauna cu o soluție foarte ușoară (1/8 linguriță per galon de apă (3.78l)) de îngrășământ pentru Violete Africane și am turnat întotdeauna apa peste piatra ponce și nu direct în farfurie, pentru a nu spăla sau găuri amestecul de plantare. Cred că piatră ponce, ce rămâne mereu umedă, degajă umiditatea suplimentară de care are nevoie această specie pentru a prospera.

De îndată ce planta ajunge la piatră ponce, se va înrădăcina direct în piatră și va începe să urce. De obicei iau câțiva butași și îi așez la întâmplare în farfurie, astfel încât să o umple cât mai repede. Cu cât tundeți planta mai des, cu atât se va ramifica mai repede și va deveni un exemplar bogat și frumos care va cădea în cascadă … Țin aceste plante într-o lumina puternică dar filtrată (fără soare direct) și plantele înfloresc aproape constant.

Am încercat să cresc cu această metodă și H.imbricata, cu o rată foarte bună de succes și recent am pus toate H.darwini în același amestec, întrucât se pare că le pierd mereu de îndată ce le trec în sol. Timpul ne va spune dacă metoda va funcționa și pentru H. darwini.

Citind poveștile astea, m-am hotărât. Am pornit în căutare de piatră ponce și butași noi.

Cum arată planta mea

Dacă lucrurile vor evolua înspre bine, voi reveni cu fotografii mai recente.

Martie 2021. Pentru ca serpensul meu lâncezea în ghiveci m-am hotărât să fac un experiment, încercând să aplic cele învățate de la specialiști. Am luat o farfurie pe care am umplut-o cu un amestec de perlit, turbă de cocos și prund lechuza. Am cumparat două pietre vulcanice de la compartimentul de acvaristică din Hornbach pe care le-am plantat în farfurie. În golurile din piatra vulcanică am pus puțin din subtratul folosit și muschi sphagnum. Acolo am îndesat și rădăcinile serpensului. Acum aștept să se producă magia 🙂 Sper să nu fie una neagră-smoală și să-mi omoare planta.

+2

0