În jurul lumii prin cărți
← Înapoi la rafturile din Franta
Franta — Realități fisurate
Amantul
Citită în 2026
Amantul mi s-a părut mai degrabă o carte despre mamă, familie și Marguerite Duras însăși decât despre amantul din titlu. O familie nefericită, sărăcie, un frate violent, altul fragil, o mamă când iubită, când detestată și o adolescentă de cincisprezece ani pe care autoarea, privind-o după zeci de ani, o înzestrează cu o luciditate aproape neverosimilă despre dorință, sexualitate și puterea asupra bărbatului adult.
Povestea sare continuu de la una la alta, după logica memoriei, revine obsesiv asupra acelorași răni și își cercetează propria nefericire până la ultima moleculă. Înțeleg că aceasta este construcția cărții. Nu înseamnă că mi-a făcut plăcere s-o citesc.
Iar după toate acestea, finalul — amantul care o caută după ani ca să-i spună că a iubit-o mereu și o va iubi până la moarte — mi s-a părut aproape telenovelistic de banal.
Am rămas cu impresia unei autoare profund preocupate să-și transforme trecutul într-un mit personal. Poate fi literatură importantă. Pentru mine a fost o lectură pe care m-am bucurat mai ales că am terminat-o.
Romanul este deja puternic fixat în canonul lui Marguerite Duras: a câștigat Prix Goncourt, a fost tradus pe scară largă, adaptat cinematografic și continuă să fie reeditat la peste patru decenii de la apariție. Forma fragmentară, caracterul autobiografic și locul său central în opera autoarei îi dau o identitate greu de înlocuit, chiar dacă unele aspecte ale perspectivei coloniale pot fi recitite critic.
