Povestea aceasta începe cu cîțiva ani în urmă, într-o zi de weekend când, nu-mi mai amintesc bine, fie eu, fie vremea, sau poate amândouă eram mohorâte. Și tocmai când îmi plângeam mai tare de milă, când nu-mi trecea nici o idee prin cap cu ce aș putea să-mi umplu timpul, mi-a sărit în ajutor Duhul care nu stă ferecat în lampa lui Aladin ci în calculatorul de pe birou – Google fiind numele lui – scoțându-mi în cale urmatorul link – Monumente istorice din Romania.
Ce-și propuneau realizatorii site-ului? Să pună la dispoziția vizitatorilor o listă a tuturor monumentelor istorice din România și să-i invite să încarce fotografii și/sau comentarii despre locurile cunoscute sau vizitate de ei. Scopul declarat era ca, printr-un efort comun al tuturor acelora care doresc să cunoască și să promoveze lucrurile frumoase din țară, lista să fie completată cu informații și imagini despre toate monumentele.
O cauză nobilă, mi-am zis, ia să văd, nu pot contribui și eu cu ceva? Ziua era salvată. Am început să caut prin fotografiile făcute în plimbările mele prin țară și am început să încarc ceea ce am considerat că s-ar potrivi. Acesta a fost începutul. De atunci ori de câte ori vizitez ceva interesant mă gândesc și la prietenii mei MNIR și încerc să completez lista.
Următorul pas în întărirea prieteniei mele cu MNIR a fost când am primit un mail de la ei prin care mi se propunea să plătesc o mică sumă de bani pentru confecționarea unei plăcuțe ce urma să fie pusă pe un monument istoric din Curtea de Argeș. Tocmai era în desfășurare un proiect prin care se dorea marcarea tuturor obiectivelor din vechea capitală a Țării Românești. Mi-a plăcut și ideea aceasta așa că m-am înscris. Mi-a fost desemnată casa Ciolculeștilor. Contribuția mea a fost mică – am trimis doar suma de bani organizatorilor – în rest nu am făcut nimic. Când acțiunea s-a încheiat am primit o hartă a orașului în care erau însemnate toate monumentele „marcate”.
Astăzi am fost să-mi văd plăcuța. Stă agățata frumos la poarta unei minunate case tradiționale cu cerdac și cu acoperiș din șindrilă, o casă în care mi-ar plăcea să locuiesc. Sus pe acoperiș, stau de strajă doi cocoși de lut. In poarta pivniței se zăreau o mulțime de cununi de ceapă, semn că prin preajmă sunt oameni gospodari.
Fii primul care comentează