Lacul Roșu – a doua zi în Țara Secuilor

Călătorului îi șade bine cu drumul. Energia adunată în timpul a săptămâni și săptămâni de stat cu fundul pe scaun la birou nu se epuizase în prima zi petrecută în Ținuturile Secuiești. Mai aveam ceva dor de ducă de consumat. Și cum eram prin apropiere mi-am zis să trag o fugă până la Cheile Bicazului și Lacul Roșu, că nu mai fusesem pe aici de foarte, foarte mult timp.

Ziua se anunța la fel de frumoasă și călduroasă ca cea de ieri. O plăcere să conduci pe drumuri bune, fără gropi, prin tunelurile aurii și arămii ce le țeseau copacii înșirați de-a lungul drumului. Dar până să ajung în Gheorgheni vremea mi-a jucat o festă. A așternut o pătura de nori deasupra întregii depresiuni a Giurgeului de nu mai vedeai la doi pași. Abia după ce-am amețit pe serpentinele Hășmașului Mare am dat iar de soare și-am privit de la înălțime norii pufoși din vale.

2014-10-10 157 Zetevar
În jurul pensiunii, înainte de plecare.
2014-10-10 174 Pe drum
Gata, nu se mai văd culorile toamnei.
2014-10-10 185 Pe drum
Am tot oprit la margine de drum căutând copaci fotogenici
2014-10-10 189 Pe drum
La înălțime pe Hășmașul Mare

Lacul Roșu n-a fost o surpriză. L-am regăsit așa cum îl țineam minte, presărat cu trunchiuri de copaci pietrificați. Era mult mai puțină înghesuială decât în lunile de vară, ceea ce n-a fost deloc rău din punctul meu de vedere. Bărcile de agrement erau în șomaj tehnic iar rațele sălbatice, nestingherite de prezența lor pe lac, puseseră stăpânire pe bușteni și se încălzeau la soare. N-am zăbovit prea mult la Lacul Roșu, doar cât să mă bucur de reflecțiile pădurii în apele lui limpezi și să înfulec un langoș prăjit atunci pe loc.

2014-10-10 329 Lacul Rosu

2014-10-10 334 Lacul Rosu

2014-10-10 345 Lacul Rosu

2014-10-10 358 Lacul Rosu

Mai departe, în Cheile Bicazului, era mult mai animat. O grămadă de tineri, păreau elevi veniți în excursie cu clasa, se scurgeau de-a lungul șoselei în șir indian. Veseli și gălăgioși se luau la întrecere cu pârâul din vale. Mașinile treceu greoi pe drum, cu viteză redusă datorită drumului șerpuit și faptului că șoferii vânau locuri de parcare. Ne opream cu toții la margine de drum în micile spații disponibile, pentru a face fotografii. Spectaculoase mai sunt cheile astea. Și accesibile dacă ne gândim că le poți străbate stând comod la volan și nu dându-ți duhul pe jos.

2014-10-10 193 Cheile Bicazului
Piatra Altarului la fel de impunătoare ca întotdeauna

2014-10-10 200 Cheile Bicazului

2014-10-10 210 Cheile Bicazului

2014-10-10 217 Cheile Bicazului

Gata, s-a terminat județul Harghita, urma Neamțul. Era cazul să fac cale întoarsă, altfel cine știe pe unde mai ajungeam. Excursia mea era dedicată secuilor, la moldoveni voi veni altă dată. Pătura de nori de dimineața se risipise cu totul așa că m-am bucurat pe deplin de culorile toamnei. Am mai făcut un mic popas, marcat ca punct panoramic, într-un loc pe care îl remarcasem dimineața dar unde nu oprisem din cauza ceții. Aflu de pe tablele cu explicații că sunt la mina de andezit din Suseni. Lecția de geografie continua cu o explicație a lanțului muntos ce se vedea în depărtare.

2014-10-10 227 Suseni

2014-10-10 228 Suseni
Seamănă cu indicațiile de pe tablă? Cariera de piatră nu e tocmai frumoasă, dar ce să-i faci.
2014-10-10 231 Suseni
Andezit machiat cu galben
2014-10-10 244 Pe drum
Și un baci ungurean

N-a durat mult până să ajung acasă. Cum era o oră rezonabilă am ușchit-o pe dealurile dimprejur fară frica urșilor. Mai mult, am avut paza asigurată de cățelul pensiunii care a decis să mă  însoțească. La un moment dat s-a plictisit însă și a pasat responsabilitatea unui alt cățel ce păzea o cireadă de vaci. M-am simțit așadar în deplină siguranță. Mi-am lungit hoinăreala cât de mult am putut. Am lenevit la soarele molcom de toamnă, am ascultat liniștea, am încercat să prind culorile toamnei în fotografiile făcute tuturor copacilor și tufișurilor gasite în cale.

La sfârșit am avut parte și de o vânătoare vulpească de șoareci. Am văzut pe viu cum o șireată roșcată a pândit, a prins și a înfulecat un biet șoarece de câmp. Scena mi-a amintit că nici eu nu mâncasem decât un langoș toată ziua, așa că m-am retras la pensiune să iau măsurile cuvenite. Cu burta plină n-am mai avut chef decât să-mi trec în revistă capturile fotografice. Era să adorm cu calculatorul în brațe.

A doua zi petrecută în Țara secuilor se terminase.

2014-10-10 254 Zetevar

2014-10-10 266 Zetevar

2014-10-10 270 Zetevar

2014-10-10 272 Zetevar

2014-10-10 285 Zetevar

2014-10-10 293 Zetevar

2014-10-10 296 Zetevar

2014-10-10 315 Zetevar

2014-10-10 316 Zetevar

Despre AncaHM Articolele 562
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.