Am plecat la Cisnădie cu o țintă clară, pe care am botezat-o în sinea mea – Operațiunea Canarul. La început îmi ziceam să fac și nițel turism, pe-acolo prin jurul Sibiului, dar nu mi-a ieșit. M-am mulțumit doar să duc operațiunea la bun sfârșit și să mă întorc acasă repejor, în aceeași zi chiar. Operațiunea asta a fost o treabă delicată, nu puteam s-o lălăi prea mult pe drumuri, nu m-a lăsat inima.
Așadar … m-am dus până în Cisnădie ca să-mi cumpăr un canar. De ce taman acolo ? Pentru că de ceva vreme îmi doresc un canar roller de cântec și doar acolo m-am priceput eu să găsesc vânzător. L-am dibuit căutând pe internet, cum altcumva.
Într-o primă fază, am dat de site-ul Clubului Național al Crescătorilor de Canari de Cântec Roller din România unde am găsit două numere de telefon, unul în Cisnădie, celălalt în Craiova. Dacă era să plec la drum, preferam Cisnădia, așa că …
Într-a doua fază mi-am luat inima în dinți și l-am sunat pe domnul Ilie Chidu, nici mai mult nici mai puțin decât Președintele Clubului, să văd dacă va dori să-mi vândă și mie un canar. Sigur că dorea, nu era nici o problemă, dar cum să mi-l trimită la București ? Cu poșta? Cu cineva care avea drum aici? Nici n-am vrut să aud de așa ceva, … cum era să-mi las cănărașul pe mâini străine. Ne-a venit amândorura inima la loc când am propus să fac eu o excursie, să-l iau direct de la sursă.
Și uit-așa, sâmbătă – 10 noiembrie, s-a petrecut și a treia fază a Operațiunii Canarul, cea mai importantă dintre toate, achiziția cănărașului.
Domnul Ilie Chidu e un păsărar cu ștate vechi. De mai bine de 40 de ani se distrează crescând canari. E marea lui pasiune, alături de pescuit după cum mi-a mărturisit. Iar păsărelele dumnealui nu sunt oarecare ci doar canari din „rasa” roller.
Crescătoria propriu zisă ocupă tot podul casei. Am văzut acolo o grămadă de voliere, coliviile unde clocesc cănărițele ouăle și-și cresc puii, am văzut școala de cântec. Am văzut un dulap plin cu toate cupele câștigate de cântăreții de soi pe la concursurile la care au participat. Și nu în ultimul rând i-am văzut pe cei mai bine de 100 de cănărași și cănărițe, toți galbeni, toți frumoși și prietenoși. Domnul Chidu m-a îndemnat să bag nasul peste tot, m-a lăsat să fac fotografii, mi-a povestit vrute și nevrute din experiența dânsului.
La sfârșit m-a poftit în sala de audiție și mi-a adus în două rânduri câte 4 colivii cu câte un cănăraș în ele. Toți erau pui ieșiți din ou anul acesta, toți erau la școală, la învățat cum trebuie să cânte un roller ce se respectă. Nu s-au lăsat rugați prea mult înainte de-a începe concertul. Iar mie mi-a fost tare greu să aleg unul. Mi-au plăcut toți, fără rezerve. Până la urmă n-am ales după măestria vocală ci după cum mi-a căzut cu tronc unul dintre ei. După mintea mea, toți cântau la fel de frumos. Sunt un novice într-ale armoniilor rollerești, ce să fac.
Acum stau să mă întreb, oare cănărașul meu o fi fericit c-a scăpat de școală ? Sau te pomenești c-o să-mi poarte pică că n-a mai apucat să meargă la concurs, la Cisnădioara. Cine știe ce premiu căpăta. A ratat întrecerea la mustață.
Nu peste mult timp va avea loc la Cisnădioara a 37-a ediție a Concursului Național al Canarilor Roller, mai exact în perioada 22 – 24 Noiembrie 2018. Am înțeles că e singurul concurs de acest fel din țară. Din câte am văzut eu pe site și după cum îmi povestea domnul Chidu participarea e de obicei numeroasă iar anul acesta vor veni arbitri din Germania și Austria. Trebuie să fie interesant. Poate odată și-odată, după ce-o să mai învăț una-alta despre rolleri, am să mă duc și eu să văd cum e.
Deși am venit cu o colivie de-acasă , domnul Chidu m-a sfătuit să-mi transport achiziția într-o cutiuță. Așa, păsărelul nu va fi stresat iar șansele de-a păți vreo nenorocire erau mai mici. Când l-am zărit acolo în cutiuță mi-a trecut pofta de turism, am urcat repede în mașină și-am venit glonț acasă.
Una peste alta, Operațiunea Canarul a fost o experiență cât se poate de plăcută.
În primul rând am cunoscut un om deosebit care, mânat de o pasiune, a pus pe roate o crescătorie de rolleri, a avut și mai are încă o contribuție esențială la înființarea unui Club și la organizarea anuală a concursurilor de cântat. Îi urez succes la toate întrecerile naționale și internaționale la care va participa.
În al doilea rând mi-am ogoit și eu dorința de-a avea un canar roller. Nu voi ajunge eu niciodată un crescător, dar vreo doi canari tot voi avea. Să vedem acuma cum ne vom împăca.
Iar în al treilea rând, m-am hotărât să împletesc istorioarele Ulițarnicei cu cele ale cănărașilor care-mi fac mie viața mai frumoasă. Și așa, am mai adăugat un capitol pe blogul aici de față, Clubul Canarilor. Sper să adun în el cât mai multe povești.
Fii primul care comentează