Adnotări la arhiva clubului

Adnotare, astăzi 11 noiembrie 2018

Multe s-au mai întâmplat de la constituirea clubului nostru. Mai toate, rele.

Cu regret vă aducem la cunoștință că dintre cei trei membri fondatori ai clubului am mai rămas în viață doar eu, Muștărel.

Aurică s-a stins acum mai bine de un an, la venerabila vârstă de 15 ani. Cu toate că plecarea lui dintre noi nu a fost chiar o surpriză, tot am rămas cu un regret în suflet. Cel mai afectat pare să fi fost Colocatarul. El oftează cel mai mult când vine vorba de Aurică și ne tot amintește de vreo năzbâtie de-a lui. Mai tot timpul îl dă drep exemplu, cât de deștept era el și cât de prostănaci suntem noi.

Neașteptată a fost însă trecerea în neființă a lui Flămânzilă. Nimănui nu-i trecea prin cap că vom păți o asemenea tărășenie. S-a întâmplat brusc, în câteva clipe doar. Era într-o seară, ne culcaserăm deja, când deodată Flămânzilă a căzut de pe cracă, a dat de vreo două ori din aripioare și dus a fost. Sunt sigur că acum ciripește vesel în Raiul Păsărelelor, oricare ar fi acela, în poala Sfântului Francisc cel mai probabil.

Am rămas așadar doar eu. Dar sunt sigur că nu pentru mult timp. Colocatarul nu se va răbda și-mi va aduce în curând un companion.

 

Adnotare, într-o tristă zi a anului 2021

Între timp, situația membrilor s-a modificat din nou.

Muștărel, ultimul membru fondator al Clubului Canarilor, s-a stins. A rezistat cât a putut, a cântat cât a avut suflare și a supravegheat cu exigență activitatea Colocatarului până în ultimele zile.

Prin plecarea lui se încheie oficial prima generație a Clubului.

Arhiva rămâne. Regulamentul rămâne. Istoria rămâne.

Cântecul, pentru moment, nu se mai aude.