Rafturile mele
← Înapoi la țările din Polițiste de culise
Polițiste de culise

Capul pierdut al lui Damasceno Monteiro
Citită în 2017
Pentru că mi-a plăcut tot ce susținea Pereira în prima carte a lui Antonio Tabucchi pe care o terminasem nu cu mult timp în urmă, am luat-o la rând și pe aceasta, cu atât mai mult cu cât am găsit-o (stupoare) zăcând în biblioteca mea personală. Mda, erau vremuri când eram un cititor mai serios și nu neglijam noile apariții din librării.
Cartea este subțirică, se citește repede, mai ales că seamănă mult cu o poveste polițistă. Acțiunea se petrece în orașul Porto, prin anii '90, într-o țară tocmai ieșită din dictatură și intrată în UE. Din păcate noi știm ce înseamnă lucrul acesta: multă corupție, hoție, abuzuri, afaceri dubioase. În plus apare Garda Națională moștenită din perioada lui Salazar, obișnuită să facă ce vrea și să omoare pe oricine are chef. Acțiunea cărții începe după ce țiganul Manolo a descoperit un trup fără cap. Firmin, un tânăr și neexperimentat jurnalist ce e trimis de ziarul său să relateze faptele, descoperă capul înaintea autorităților. Un tânăr e acuzat de omor, dar Firmin îl crede când îi mărturisește că nu el e l-a omorât pe Damasceno Monteiro și că, dimpotrivă îi știe pe vinovați. Ziarul lui Firmin e de acord să-l angajeze pe "avocatul săracilor", Fernando de Mello Sequeira, pentru aflarea adevărului. Dreptatea e făcută doar pe jumătate, cartea terminându-se în coadă de pește.
Don Fernando a fost personajul ce mi-a plăcut cel mai mult. E un aristocrat scăpătat, obez și genial, obosit de viață, adept al grundnorm - norma de bază, o teorie dezvoltată de un profesor de drept de-al lui, Hans Kelsen. O teorie ce parcă îl transformă pe avocatul nostru într-un David înarmat cu legea pură și dreaptă pe post de praștie, legea de bază din care izvorăsc toate celelalte legi, legea care poate înfrânge samavolniciile unui Goliat abuziv.
Din păcate cartea nu ajută prea mult un cititor neinițiat în teoriile dreptului să înțeleagă care-i treaba cu grundnorm-ul ăsta. Drept urmare bietul cititor e în primejdie de a se pierde doar în intriga polițistă. Cred că de aceea m-am supărat și i-am dat cărții doar trei stele.
Ancheta polițistă devine o reflecție asupra violenței de stat, justiției și Portugaliei contemporane. Vocea lui Tabucchi îi dă o viață dincolo de actualitatea cazului inspirator.

Codul lui da Vinci (Robert Langdon, #2)
Patru stele pentru că, oricâte obiecții aș avea, n-am putut s-o las din mână. Dan Brown știe să construiască suspansul, să încheie fiecare capitol exact unde trebuie și să transforme tablouri, biserici, simboluri și episoade istorice într-o vânătoare de indicii foarte greu de abandonat.
Nu i-am cerut rigoarea unei cărți de istorie și m-am lăsat purtată cu plăcere prin conspirații. Am păstrat însă ultima stea pentru mine când povestea a ajuns la concluzia gogonată despre merovingieni. Până acolo a fost un joc captivant; de acolo, autorul a început să ceară de la credulitatea mea mai mult decât eram dispusă să-i dau.
Nu este protejat de prestigiul literar, dar amploarea fenomenului mondial și formula de thriller cultural îl vor păstra ca reper al literaturii populare de la începutul secolului XXI.

Îngeri şi Demoni (Robert Langdon, #1)
Formula de thriller și legătura cu seria Langdon îi vor asigura circulația, dar cartea rămâne mai ușor de înlocuit și mai dependentă de succesul autorului.

Origini (Robert Langdon, #5)
Citită în 2018
Marca Robert Langdon îi va prelungi circulația, dar intriga și întrebările despre tehnologie sunt mai puțin memorabile decât în Codul lui da Vinci și se vor învechi mai repede.

...Si vreme e ca sa ucizi
Este debutul care a fixat universul moral al lui Grisham și unul dintre cele mai puternice thrillere juridice ale sale; va rezista probabil în interiorul genului.

Cazul Pelican
Thriller solid, menținut în memorie și de film, dar mai ușor de înlocuit decât titlurile care au definit cu adevărat formula lui Grisham.

Clientul
Thrillerul juridic este eficient și continuă să circule datorită numelui lui John Grisham și adaptării cinematografice. Formula de bestseller al anilor 1990 îl face însă mai vulnerabil la înlocuirea cu titluri noi.

Firma
Este unul dintre titlurile definitorii ale thrillerului juridic și beneficiază de o adaptare celebră. Va rămâne un reper de gen, chiar dacă nu unul canonic în sens literar.

The Bomber (Annika Bengtzon, #4)
Citită în 2019
Are ritm, context mediatic și loc în dezvoltarea Nordic noir, dar ca volum intermediar într-o serie vastă depinde de publicul fidel și este ușor eclipsat.

Bărbați care urăsc femeile (Millennium, #1)
Citită în 2019
Lisbeth Salander a devenit un personaj cultural recognoscibil, iar romanul a definit valul mondial de Nordic noir. Succesul, adaptările și temele sociale îi asigură rezistența.

Castelul din nori s-a sfărâmat (Millennium, #3)
Citită în 2019
Încheie trilogia originală și beneficiază de uriașa ei notorietate. Ca volum final, va continua să fie citit, dar are mai puțină autonomie decât începutul seriei.

Fata care s-a jucat cu focul (Millennium, #2)
Citită în 2019
Aprofundează personajul Lisbeth Salander și susține tensiunea socială a trilogiei. Rezistă prin serie și prin eroină, chiar dacă nu are impactul inaugural al primului volum.