În jurul lumii prin cărți

Cartea e scrisă de italianul Antonio Tabucchi,  un mare iubitor al Portugaliei ( s-a și căsătorit cu o portugheză ) mare cunoscător și traducător al operelor lui Fernando Pessoa. Poate de la acest autor i-a venit ideea de a-l inventa pe Dr. Cardoso cu a sa teorie ce spunea că personalitatea fiecăruia dintre noi este de fapt o confederație de suflete. Confederație care e de acord la un moment dat să fie condusă de un singur ego. Iar ceea ce gândim despre noi înșine, despre sinele nostru interior, este doar un efect, nu cauza, și e mai mult subiectul controlului pe care unul dintre egouri, cel mai puternic din acel moment, îl exercită asupra confederației de suflete. Așa că în cazul în care un alt ego, mai puternic, se ridică împotriva conducătorului și-l detronează, n-avem ce-i face decât să-i dăm o mână de ajutor. Altfel o luăm razna.

Acțiunea cărții se petrece tocmai când unul din egourile lui Pereira, redactorul cultural al unui ziar minor din Lisabona, pierdea lupta cu succesorul său. Pereira de la începutul cărții e un lup singuratic, nițel blazat, ce n-avea nici un chef să se implice în murdăriile politice de pe vremea dictaturii lui Salazar. Pereira cel de la sfârșitul cărții era un fugar, din pricina unei feste urâte pe care le-a jucat-o celor de la putere.

Drept să spun, mie mi-a plăcut întreaga confederație de suflete a lui Pereira, până și aceea care vorbea cu portretul soției sale moarte și-i cerea sfatul. Mi-a căzut cu tronc bonomia lui, mintea lui limpede ce reușea să aleagă grâul de neghină. I-am urmărit transformarea cu emoție, temându-mă ca nu care cumva să pățească ceva rău până la sfârșitul cărții.