În jurul lumii prin cărți

O carte încâlcită, dar nu fără rost. În mers de rac înaintează exact cum îi spune titlul, se întoarce mereu, schimbă unghiul și ajunge de unde a pornit, în acest caz la tipare de gândire care se repetă.

Pornind de la scufundarea vasului Wilhelm Gustloff, Günter Grass vorbește despre un episod incomod, suferința civililor germani la sfârșitul războiului și felul în care asemenea subiecte pot fi împinse sub preș atunci când nu se potrivesc interpretării canonice a istoriei. Numai că ceea ce bagi sub preș nu dispare. Poate fi redescoperit și folosit pentru spălarea creierului în orice direcție.

Asta mi s-a părut partea cea mai bună a cărții. Cei doi puști, Konrad și Wolfgang, cercetează trecutul, dar ajung să se identifice cu două personaje istorice opuse, să absolutizeze fiecare propria tabără și, în cele din urmă, să repete vechile mecanisme. Orbirea, lipsa măsurii și abandonarea unei minime morale arată la fel de urât de ambele părți.

Iar finalul — „Asta nu va înceta. Niciodată nu va înceta.” — mi se pare cheia cărții. Poate nu suntem condamnați să repetăm exact aceeași istorie, dar pentru că revenim mereu, ca racul, la aceleași tipare de gândire, simplificatoare. Se schimbă taberele, lozincile și generațiile. Mecanismul rămâne.