În jurul lumii prin cărți

Săptămâna trecută am zburat, seară de seară, în îndepărtata, ciudata Indie, țara celor 1 miliard de oameni și a celor 22 de limbi vorbite. Prilejul mi l-a dat o carte care mi-a plăcut mult, "Dumnezeul lucrurilor mărunte" a lui de Arundhati Roy. Seară de seară așadar pătrundeam cale de vreo două capitole doar, în lumea, necunoscută mie pâna acum, a creștinilor sirieni din Kerala, în orășelul Ayemenem din sudul Indiei, în casa familiei Ipe, în sufletele lui Rahel, a lui Estha, a lui Ammu.

De la Dumnezeul Lucrurilor Mari, cel responsabil cu făurirea Lumii, a Istoriei, am aflat câte ceva despre obiceiurile locurilor. Am aflat povestea creștinării locuitorilor din Kerala de către însuși Apostolul Toma, despre cum s-a dezvoltat această comunitate, a prosperat, s-a englezit și încet încet a început să decadă. Am aflat cum s-a strecurat Comunismul prin aceste locuri, cum s-a zbătut nițel încercând să aducă revoluția egalității și a clasei muncitioare, dar s-a zdrobit de mercantilismul susținătorilor săi și de tradițiile mult prea adânc înrădăcinate. Am aflat de o limbă ciudată numită Malayalam în care cuvintele pot fi citite de la dreapta la stânga sau de la stânga la dreapta fără a-și pierde înțelesul. Am aflat câte ceva despre dansurile Kathakali, adevărate piese de teatru povestite prin gesturile mâinilor, ce istorisesc Mahabharate, Ramayane și alte povești străvechi. Am aflat cât de puternice sunt prejudecățile legate de oamenii Tangibili și Intangibili, de absurditățile sistemului de caste ce încă supraviețuiesc în India.

Dar India este destul de încăpătoare pentru a face loc și unui alt zeu. Cartea e dedicată Dumnezeului Lucrurilor Mărunte, cel responsabil cu întâmplările de zi cu zi ale oamenilor obișnuiți, cei ce-și trăiesc viața departe de eroismele și mărețiile Lucrurilor Mari.  În povestea lui Arundhati Roy, zeul a ales să se întrupeze în Velutha, un dulgher cu minte sclipitoare, de inginer, un amărât din casta paravan, un intangibil. E cel ce-a adus bucurie și înțelegere pentru Rahel și Estha, cei doi gemeni fără tată ai familiei Ipe, copii lui Ammu. Era la el acasă în raiul copilăriei lor, plin de gânduri și asocieri ciudate. A adus dragoste lui Ammu, cea care a fugit de-acasă din pricina unui tată violent, ce s-a refugiat într-o căsătorie nefericită cu un hindus bețiv și care a fost nevoită să se întoarcă după divorț, înfrântă de viață, în casa părintească. Velutha i-a oferit împlinire. Dar pentru că au încălcat Legile Iubirii, cele care legiferează cine trebuie iubit, și cum, și cât de mult, a fost sacrificat la sfârșit. Precum oricare alt zeu veritabil dealtfel.

Povestea de dragoste dintre Velutha și Ammu a declanșat Teroarea, în urma căreia s-a prăbușit o lume întreagă. Au fost aduse în plină lumină meschinăriile, neîmplinirile metamorfozate în răutăți de neînțeles ale bătrânelor acrite de viață ale familiei. Manipulările, trădările, șantajele au reușit să zdrobească sufletele a doi copii de șapte ani și au dus la moartea lui Sophie Mol, verișoara din Anglia a lui Estha și a lui Rahel. Familia Ipe s-a dezbinat, gemenii au fost despărțiți, Ammu a fost alungată și a murit bolnavă la doar 31 de ani.

Istorisirile cărții sunt cutremurătoare, triste, apăsătoare. Ne sunt dezvăluite încetișor, cu salturi în timp înainte și înapoi, din prezentul sfărâmat al gemenilor ce au acum vârsta lui Ammu când a murit , în vremurile de început ce au declanșat toată tragedia. Dacă ar fi fost să mă iau doar după povestea în sine, ar fi trebuit să rămân cu un gust amar la sfârșit. Dar nu s-a întâmplat așa. Poate pentru că printre rândurile cărții , printre multele metafore ce încercau să transforme textul în poezie, ce îngreunau lectura câteodată, răzbătea mereu parfumul delicat al Dumnezeului Lucrurilor Mărunte, ce aduce alinare, bucurie și iubire oamenilor obișnuiți. Prin prospețimea, intensitatea gândurilor de copil. Nepângărite încă. Prin speranța renașterii unei noi lumi, poate mai bune, din cenușa celei vechi. Pentru că Rahel si Estha au reușit să redevină Unul. Prin frumusețea unei dragoste adevărate. Ce e mai puternică decât moartea.

Un tânăr sărac și lipsit de educație câștigă marele premiu al unui concurs televizat de cultură generală. Cum nimeni nu crede că ar fi putut ști răspunsurile, este bănuit că a trișat și ajunge să explice de unde le-a aflat. Fiecare întrebare deschide astfel câte un episod din viața lui.

Construcția este ingenioasă și ține povestea permanent în mișcare. Din aventurile eroului se conturează treptat o Indie a contrastelor, cu sărăcie, nedreptate și violență, dar și cu multă vitalitate.

O carte ușoară, simpatică și nițel siropoasă, care se citește foarte repede. Coincidențele sunt uneori prea convenabile, iar spre final povestea devine mai sentimentală decât era nevoie. Dar are farmec, ritm și suficient optimism cât să rămână o lectură plăcută.