În jurul lumii prin cărți

Cărticica asta m-a dus cu gândul la Ion Creangă și Amintirile lui din copilărie. Poate nu e la fel de haioasă și nu povestește atâtea năzdrăvănii. Reînvie însă amintiri frumoase provenite dintr-o copilărie fericită trăită undeva într-un sat pe nume Depānama de undeva din Sri Lanka.

Autoarea cărții e medic și a ales să-și părăsească țara pentru a profesa în America. Încearcă totuși să-și povestească sieși și lumii întregi întâmplări și obiceiuri ce poate au dispărut între timp despre un loc și timp prețios pentru fiercare dintre noi, copilăria.

The story of how Depaānama got its name has been lost within its centuries-old history, but the two syllables making up the word Depānama mean “At your feet I pay homage.” To do justice to its name, my collection pays homage to my cherished village and its memorable inhabitants.

❃❃❃

My memories have left me with an aching nostalgia for a simpler time and place. These are stories of that time and place.

Weeratunge, Chamalee Namal. The Elephant Gates: Vibrant Reflections of Life, Family, and Tradition in Sri Lanka . River Grove Books. Kindle Edition.

Cartea asta mi-a plăcut foarte mult. A pierdut o steluță doar pentru că a insistat atât de mult asupra războiului civil. Autorul cărții a mărturisit însă de la bun început care îi era intenția: să încerce să înțeleagă ce-a putut declanșa un conflict atât de lung și atât de crud ce-a lăsat în urmă zeci de mii de morți. Să priceapă cum de e posibil ca la un moment dat să-i cuprindă strechea pe vecinii ce trăiau în pace împreună și să-i determine să se omoare între ei fără nici un discernământ. Pentru a desluși misterul, a petrecut câteva luni bune în Sri Lanka și a scotocit prin toate ungherele interesante.

Cartea a fost pentru mine o sursă bogată de informații despre țărișoara pe care urma s-o vizitez nu peste multă vreme și mi-a influențat deciziile legate de locurile spre care m-am îndreptat. Am aflat din ea multe informații legate de istorie veche și nouă a Sri Lankăi și ce complicate au fost lucrurile după ce englezii și-au făcut bagajele și s-au retras.

Mi-a plăcut mult că autorul citează mereu din scrierile altor călători englezi ce-au avut norocul sau ghinionul să nimerească aici în timpuri demult apuse. M-a făcut curioasă să descopăr dacă nu există cumva și un corespondent român care să fi făcut la fel. Până acum n-am descoperit însă nici unul.

Perhaps the wild elephants say more about the complexity of this island than anything else. It’s said they follow the same paths all their lives, and from generation to generation. These paths are everywhere, and are often unknown to human beings. This means that Sri Lanka is densely criss-crossed with invisible corridors that have remained unchanged for hundreds, perhaps thousands of years. Sometimes an alimankada, or elephant path, won’t be used for a while, and people will forget that it’s there. But once the elephants are back on their path, there’s little that will divert them. They’ll break through fences and pickets, and have been known to sweep aside huts and little houses. Zoologists are uncertain whether to describe this as obstinate or determined, and perhaps it doesn’t matter. All that’s clear is that, in the collective elephantine mind, there is a great plan of this island. Maybe the human mind works in the same way. Looking through Ceylonese or Sri Lankan history, it never feels quite circular. Rather, there are a recurring series of points of arrival and departure, with everything between lying disrupted and broken. Civilisations appear and flourish, and there’s a great surge of progess before it all suddenly vanishes. No one is quite back where they started, and yet the same story will begin again, perhaps somewhere else. It’s as if the island’s history is a dense mesh of lines and pathways which—like the alimankadas—simply have to be followed. The issues and the protagonists have barely changed in thousands of years, and always there’s that same sense of obstinacy and destination driving them along. Perhaps these pathways exist in some great and mysterious map, or perhaps it’s just a state of mind, an elephant complex.

Gimlette, John. Elephant Complex: Travels in Sri Lanka. Knopf Doubleday Publishing Group. Kindle Edition.

Spre surpriza mea, cartea asta am găsit-o în bibliotecă rătăcită printre multe altele de la Biblioteca Polirom. Pe românește se cheamă Obsesia lui Anil și din câte am constatat aștepta să fie citită de prin anul 2002 ( războiul civil din Sri Lanka încă nu se terminase ).

Și această carte povestește despre război. La început semăna cu o poveste polițistă în care Anil, medic legist trimis de Națiunile Unite să descopere urme ale atrocităților războiului, încearcă descifrarea misterului morții persoanei al cărui schelet l-a descoperit aproape din întâmplare. Intriga polițistă e însă doar un pretext pentru a ne fi prezentate viața și trăirile altor trei personaje ce apar rând pe rând în povestire.

Cel mai mult mi-a plăcut povestea lui Sarath Diyasena deși e cea mai tristă dintre ele pentru că Sarath va fi în final mielul sacrificat. Apoi povestea lui Ananda, miner ocazional dar și pictor al ochilor statuilor lui Buda. Iar apoi cea a lui Gamini, fratele lui Sarath ce-a ales să muncească până la epuizare pentru a putea supraviețui cruzimii vremurilor. Și în sfârșit povestea lui Anil, copilul rătăcit ce nu-și găsește locul nici în tările de adopție nici în Sri Lanka natală.

Cartea a pierdut o steluță doar din pricina părții "europene" din povestea lui Anil, nițel cam plicticoasă.

În Running in the Family Michael Ondaatje transformă o copilărie pierdută și nițel nefericită într-o poveste fantastică, mitologică. Bunicile, mătușile, părinții, prietenii lor capătă sub condeiul său calități deosebite, demne de zeii-demoni din panteonul ceylonez.

Printre rânduri răzbate însă dorul unui copil ce nu și-a cunoscut prea bine tatăl, un copil ce și-ar dori peste măsură să mai poată sta la o șuetă cu el pentru a-l înțelege mai bine.

Cartea a primit de la mine trei steluțe. Am pierdut pe drum două din ele din pricină că uneori m-am rătăcit prin scriitura alambicată. De, e cam greu cu poeții ăștia.

Insula celor o mie de oglinzi  e cartea de debut a unei tinere scriitoare americane de origine Sri Lankeză. Fiind foarte lăudată pe site-uri am zis s-o citesc și eu.

Cartea dorește să povestească viața a două tinere fete aflate fiecare dintre ele de-o parte și de alta a baricadei ridicate în timpul războiului civil din Sri Lanka. Povestea singaleză e mult mai elaborată, se vede că autoarea o cunoaște mai bine. Povestea tamilă e mai mult schițată și nu prea convingătoare. Poate însăși autoarea nu a reușit să-i înțeleagă substratul cum se cuvine.

Stelele pe care le-a primit din partea mea se datorează faptului că am învățat câte ceva despre viața și obiceiurile din Sri Lanka. Steluțele ce lipsesc sunt din pricină că nu mi-a prea plăcut scriitura. Nici subiectul (războiul civil, morții lăsați în urmă) nu m-a atras în mod deosebit.

M-am hotărât să citesc o astfel de carte după ce-am fost la un templu budist într-o zi de poya și n-am înțeles mare lucru din ce se petrecea acolo.

Am căutat ajutor pe internet și așa am dat peste această carte scrisă de o cercetătoare lankeză ce trăiește acum în America și predă pe la universități de-acolo.

M-a atras pentru că are ambiția de a descrie practici, concepții, credințe religioase, așa cum le-a deprins ea din familie și le-a practicat de-a lungul vieții. Am putut afla astfel părerea unei persoane aflată în interiorul unei religii pe care nu o cunosc mai deloc. A fost interesant, a mai făcut puțină lumină și în capul meu.

To be a Buddhist one has to take refuge in the Buddha, the dharma, and the Sangha, and take pansil (Five Precepts), commit oneself to observe them, thereby becoming a Buddhist layman. Five Precepts should be recited daily and kept always. In addition one takes part in simple ceremonies, goes to the temple on poya (full moon) days, and makes ritual offerings of food from time to time to monks, a practice that is called "dana." Above all one lives a spiritual life conscious of the need to be compassionate and generous.

❃❃❃

Temples in Sri Lanka are not only places of worship but serve multiple purposes. poses. They are also repositories of knowledge, schools imparting knowledge, sanctuaries for the ill, both in mind and body and serve a host of other functions.

❃❃❃

Then again, in popular Buddhist belief, women are born to the unfortunate nate state of being women presumptively because of bad karma from past lives. ... It is also lyrically expressed in a popular song that Bhrahmathe the god of creation, created the woman by mixing together the most venomous omous poison of every variety of poisonous snake and added honey and milk to it. So beware; the mix may appear sweet as honey, but it may also contains deadly poison!

❃❃❃

Buddhists kneel before an image of the Buddha, a Bodhi tree, or some object that represents sents the Buddha, and reflect on the virtues of the Buddha. Offerings are made to the Buddha, the dharma, and the Sangha, for the purpose of ending suffering and gathering merit, for rewards in this life and in the next.

Tissa Abeysekara s-a născut în Colombo în anul 1939. Este un respectat producător de televiziune din Sri Lanka și mai nou un scriitor de succes. Cartea aici de față a câștigat premiul Gratiaen instituit de Michael Ondaatje pentru scriitorii de limbă engleză din țara lui natală.

Bringing Tony Home, povestea ce dă titlul cărții, e doar una din cele patru cuprinse în volum. Ne istorisește o amintire din copilăria autorului când, datorită pierderii averii, familia a trebuit să se mute în case din ce în ce mai sărăcăcioase, abandonând din acest motiv câinele familiei pe străzi. Copilul de atunci, autorul de astăzi, a avut o tentativă nereușită de a-l recupera pe care o descrie aici. În a doua povestire, Poor Young Man ne este dezvăluită relația tensionată dintre un adolescent și tatăl său. Urmează apoi Elsewhere cu a sa posibilă poveste de iubire. Iar la sfârșit, în Hark, the Moaning Pond se încearcă o recuperarea a lumii din poveștile bunicii, o misiune aproape imposibilă.

Povestirile dezvăluite în carte sunt toate autobiografice. Mi-au plăcut pentru că mi s-au părut pline de curaj, pentru că descriu cu franchețe, înțelegere și oarecare compasiune slăbiciuni omenești pe care le putem avea oricare dintre noi. Personaj principal pare a fi regretul după ființe din imediata apropiere, după posibilități comune odinioară, ce au fost tratate pe vremuri cu oareșicare indiferență, condescendență, animozitate și care între timp au dispărut pentru totdeauna, fără putință de reîntoarcere. Dacă nu-mi lăsa ditamai pietroiul pe suflet, cartea ar fi primit din partea mea și ultima steluță.

 "If I die and am born again as you say I will be, is that, which is reborn, the same me? " queried the man from the Buddha, and the Buddha replied, "Neither you, nor yet any other."

Likewise. what follows in this book, being truth recreated through memory, is neither true, nor untrue. But then, does it matter?