Autori

Această carte am citit-o după ce m-am întors din Florența, numai bine pentru a-mi compara propriile impresii cu cele ale unei persoane care a iubit orașul, l-a cunoscut mult mai bine decât mine și s-a priceput să-și aștearnă impresiile atât de frumos pe hârtie.

Am aflat din ea multe lucruri interesante despre istoria Florenței, de la începuturile ei romane până în epoca modernă, povestite într-un mod cât se poate de plăcut și foarte diferit de tonul sec al unei istorii convenționale. Grosul cărții se concentrează însă asupra Renașterii, o invenție florentină, și asupra celor care au contribuit la apariția și dezvoltarea ei.

Dar The Stones of Florence nu este nici istorie propriu-zisă, nici ghid de călătorie. Mary McCarthy vorbește despre biserici, palate, piețe, pictori și sculptori, dar și despre florentini, despre caracterul orașului și despre contradicțiile lui. Nu privește Florența cu admirația necondiționată a turistului, ci cu ochiul cuiva care o iubește suficient de mult încât să-i vadă și defectele.

Mi-a plăcut mai ales felul în care leagă operele de artă de locurile pentru care au fost create și de oamenii care le-au comandat, făcând ca orașul să capete o coerență pe care, ca turist, o percepi doar pe bucăți. După ce ai umblat deja pe străzile Florenței, ai văzut bisericile, palatele și statuile despre care vorbește, lectura are și plăcerea recunoașterii: „Aici am fost. Asta am văzut.”

Probabil că ar fi fost o carte foarte bună de citit înainte de plecare. Citită după întoarcere, mie mi-a plăcut însă și mai mult: a fost un fel de a mă mai plimba o dată prin Florența, de data aceasta în compania lui Mary McCarthy.