Autori

Eu una nu fac parte din tribul satorinilor și zău că nu-mi pare rău pentru asta. Mâța Vinerii are imaginație, culoare și câteva pagini în care Bucureștiul fanariot capătă, măcar pentru o clipă, miros, zgomot și tremur. Numai că, pentru mine, toate acestea se îneacă într-un amestec prea încărcat de mitologie, simboluri și explicații care nu mai limpezesc lumea, ci o fac tot mai greu de urmărit. Cartea mi s-a părut un cufăr prea plin, din care ies mereu alte și alte podoabe, dar în care povestea abia se mai distinge.