Haiku
Vă rog mult, mult de tot, să priviți cu mare îngăduință aceasta pagină. Sunt încercările mele timide de a mă împrieteni cu poezia aceasta specială ce se cheamă haiku.
Pentru cine nu e familiarizat cu ea, vă spun eu două vorbe. Forma folosită astăzi a apărut in Japonia, la sfârșitul secolului al XIX-lea. De aici s-a răspândit treptat în întreaga lume, inclusiv la noi. Poezia ar trebui construită după câteva reguli:
- Să aibe doar trei versuri a câte 5 + 7 + 5 silabe.
- Să aibe două idei principale, iar una dintre ele ar trebui să facă referire la un anotimp.
- Să existe neaparat un cuvânt care să despice poezia în două, să țeasă o legătură sau să despartă cele două idei prezentate.
Cam asta am înțeles eu despre ceea ce este un haiku. Dacă știți ceva cărți care lămuresc mai bine problema, sau vi-a căzut în mână vreo culegere de astfel de poeme, spuneți-mi și mie.
Sufletul rătăcitor
Își caută calea
Mirosul pâinii calde
E pretutindeni.
Exist dintotdeauna
Iar azi sunt floare.
Sufletul împovărat
Vrea să-și ia zborul.
Ascult cum trece timpul
Dormind la soare.
AncaHM
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei care ia ulițele la pas prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !
