Pe la 1840 și ceva, mana a atacat cartofii din Irlanda – sau or fi fost gândacii de Colorado? Irlandezii, mari mâncători de cartofi ( și cam atât ), au ajuns muritori de foame. Englezii , ca sa prevină dezastre viitoare, au început să caute noi surse de hrană. Ochii lor scrutători s-au oprit pe estul Europei, unde exista grâu din belșug. Cum să aducă ei cerealele astea mai aproape de casă? Pe Dunăre si pe Marea Neagră că tot aveau ei cea mai mare flota din lume la vremea aceea.
Englezii ăștia, fiind oameni serioși, au convocat la o ședință toate statele europene si au hotărât înființarea Comisiei Dunarii de Jos, cu scopul declarat de a construi căi ferate, poduri peste Dunăre, de a amenaja cursul Dunării astfel ca vapoarele maritime să poată urca până la Galați sau Brăila, locurile de unde se puteau ridica mai ușor recoltele din Muntenia si Moldova. La început sediul comisiei era la Galați, dar apoi a fost mutat la Sulina.
Și uite-așa, din cauza gândacului, a ajuns Sulina oraș de importanță europeana, iar Principatele Române și-au făcut prima intrare in Europa. Prosperitatea orașului a durat până la al doilea război mondial. Administrația Dunării a fost desființată, orașul a fost bombardat de ruși în timpul războiului, iar perioada ce-a urmat nu a putut să reinvie strălucirea de odinioară.
Astăzi se pot vedea urme ale felului cosmopolit de viata din vremurile vechi, doar în cimitirul orașului, unde mormintele stau mărturie pentru diversitatea oamenilor ce au trecut pe aici. Și-au găsit sfârșitul în Sulina englezi, francezi, nemți, croați sau sârbi, greci. Câte povești nu stau pecetluite sub lespezile funerare?
Dar de ce am dorit să văd Sulina?
1. Pentru că nu am mai fost. Pentru că, exceptând Insula Șerpilor, este cel mai de răsărit punct al României.
2. Pentru că aici am putut vedea cum se varsă Dunărea în mare și am putut explora un al petec de Deltă, plin de stuf, păsăret, nuferi.
3. Pentru că am găsit o plajă mare, frumoasă și neaglomerată.
Surpriza excursiei: într-una din excursiile pe canale, în timpul unei pauze „tehnice”, am fost invitați la o masa pescareasca – borș de pește și saramura. Borșul cred că era făcut cu apă din Dunare iar peștele era pescuit cu putin timp înainte.
cu finanțarea reginei Olandei.
potrivită și pentru sporturi nautice
august 2012
Fii primul care comentează