Autori
Sofi Oksanen

Ziua când au dispărut porumbeii
Sofi Oksanen
★
Citită în 2026
Un roman fără cap și fără coadă, cu povești spuse pe jumătate și cu un geniu al răului triumfător, care le vine de hac tuturor personajelor pozitive.
Edgar este încărcat cu schema destul de ieftină a bărbatului cu probleme sexuale transformate în răutate și răzbunare. Este suficient de maleabil și de inteligent încât să se adapteze, prin trădări și mașinațiuni, tuturor regimurilor ce s-au perindat prin Estonia în preajma celui de-al doilea război mondial.
Roland este luptătorul drept și căutătorul adevărului, dar în fond rămâne cam orb și impulsiv.
Rosalie ar trebui să fie victima care declanșează misterul, dar misterul este uitat pe drum împreună cu ea. Nu pricep de ce a mai fost adăugată în poveste.
Juudit este victima prin excelență, femeia zdrobită între bărbați, regimuri și rușine.
Nemții sunt suficient de răi ca să bifeze istoria, dar nu atât de apăsat încât să strice centrul antisovietic al narațiunii.
Bolșevicii vin direct din iad și îl răsplătesc, în final, tocmai pe Edgar.
De mult nu am mai citit o carte cu care să rezonez atât de puțin.
Istoria Estoniei ocupate și perspectiva asupra colaborării îi dau importanță regională și europeană, chiar dacă receptarea va rămâne probabil mai restrânsă.