Îmi place să cred că escapada mea în afara Shanghai-ului a servit drept sursă de inspirație pentru programul ultimei zile petrecute în China. În propunerea agenției era trecut un sec „timp liber pentru plimbări și cumpărături”. E drept, am făcut exact aceste lucruri dar nu în Shanghai ci într-un orășel construit pe ape aflat la periferia lui, Zhujiajiao pe numele lui, unde am ajuns scoțând ceva bani din buzunar pentru o excursie opțională.
Într-un fel m-am bucurat că scăpam astfel dintre zgârie-norii din Shanghai dar nu speram să nimeresc într-un loc mai frumos decât ZhouZhuang. Temerile mele s-au adeverit oarecum, Zhujiajiao era parcă mai mititel și mai aglomerat iar canalele lui mai largi și nu atât de cochete. Dar nu mi-a părut deloc rău că l-am vizitat.
La fel ca mai toate suratele lui și începuturile acestui orășel se pierd în negurile timpului, undeva în perioada numită a Primăverii și a Toamnei. Orășelul a prosperat făcând comerț cu țesături și orez. Pe ici pe colo mai pot fi văzute și azi clădiri istorice, vechi de pe timpul dinastiilor Ming și Qing dar majoritatea sunt transformate în magazinașe și restaurante pentru turiști.
Și aici, timpul petrecut în oraș a fost compus din două părți. Într-o primă fază am luat barca care ne-a dus de la periferie până în buricul târgului, unde am dat peste două dintre principalele puncte de interes turistic, podul Fangsheng și templul budist Yuanjin, vestigii ale epocilor Ming și Qing. După aceea am avut program de voie pe străduțele orașului cu scopul de-a ne cheltui ultimii yuani din buzunar și, bineînțeles, pentru a strânge cât mai multe amintiri fotografice.
Și cam atât. Așa s-a încheiat cel de-al doilea tur pe care l-am făcut în China. Restul zilei l-am petrecut cu drumul până la aeroport și cu sâcâitoarele formalități de îmbarcare. Ne aștepta o altă corvoadă, un zbor de noapte de vreo 11 ore până la Istanbul.
Pe post de concluzie am de declarat următoarele. La plecarea în această excursie eram convinsă că de această dată toate dorințele mele în materie de China îmi vor fi ostoite. La întoarcerea acasă n-am mai fost însă de aceeași părere. China este o destinație foarte ofertantă, în ciuda unor lucruri ce pot fi considerate sâcâitoare, ca de exemplu înghesuiala mare, gălăgia pe măsură, distanțele lungi ce trebuiesc parcurse sau obsesia pentru control a autorităților. Am descoperit de această dată niște fațete de-ale ei complet necunoscute mie și sunt convinsă că mai există destule de care nu am nici cel mai mic habar. Mi-ar plăcea însă să le descopăr cândva … într-o excursie viitoare.
Fii primul care comentează