Bunica mea, Ana Bon\u021ba, s-a n\u0103scut la 19 octombrie 1909 \u00een actualul Ineu din jude\u021bul Arad, fostul Borosjen\u0151 din, pe atunci, Regatul Ungariei. A fost a cincea \u0219i cea mai mic\u0103 fiic\u0103 a p\u0103rin\u021bilor ei, care se str\u0103duiau din r\u0103sputeri s\u0103 aduc\u0103 pe lume un b\u0103iat care s\u0103 duc\u0103 numele mai departe dar primeau tot fete.<\/p>\n
Pentru c\u0103 era ultima, n-a mai fost cum s\u0103 primeasc\u0103 o zestre mare, a\u0219a c\u0103 zestrea s-a transformat \u00een \u0219coal\u0103. Bunica mea a fost prima din neamul ei care nu a r\u0103mas doar nevast\u0103 de gospodar, ci s-a f\u0103cut \u00eenv\u0103\u021b\u0103toare. Mai t\u00e2rziu avea s\u0103-\u0219i bat\u0103 la cap surorile \u0219i neamurile s\u0103 fac\u0103 la fel, s\u0103-\u0219i trimit\u0103 copiii la \u0219coal\u0103, pentru c\u0103 acolo vedea ea viitorul.<\/p>\n
Dup\u0103 ce a terminat \u0219coala, s-a c\u0103s\u0103torit cu bunicul meu, proasp\u0103t hirotonisit preot, \u0219i s-au stabilit \u00een Ineu. Au avut doi copii, pe tata \u0219i pe m\u0103tu\u0219a mea, Dorina. Pe la jum\u0103tatea vie\u021bii s-au mutat la Arad, cu toat\u0103 familia, iar bunica \u0219i-a deschis casa pentru nepo\u021bii care veneau aici la \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103.<\/p>\n
Eu o \u021bin minte oarecum sever\u0103. \u00cemi pl\u0103cea \u00eens\u0103 c\u0103 \u00eemi d\u0103dea s\u0103 citesc c\u0103r\u021bi interesante, m\u0103 l\u0103sa s\u0103 cl\u0103mp\u0103nesc aiurea la pianul din cas\u0103 \u0219i o priveam uimit\u0103 cum \u0219tia s\u0103 fac\u0103 macrameuri. Tata era foarte ata\u0219at de ea. A murit la Arad, la 9 aprilie 1981.<\/p>\n
<\/p>\n Din primele \u00eenregistr\u0103ri g\u0103site \u00een registrele Ineului am aflat numele str\u0103bunicilor mei, \u0219i v\u00e2rsta pe care o aveau la data na\u0219terii copiilor lor. Lucrurile p\u0103reau, pentru moment, destul de simple. Din anul na\u0219terii bunicului \u0219i al bunicii am sc\u0103zut v\u00e2rsta tat\u0103lui \u0219i a mamei, a\u0219a cum ap\u0103reau ele consemnate \u00een acte, \u0219i am ajuns astfel la anii probabili ai na\u0219terii celor patru str\u0103bunici. M-am gr\u0103bit atunci s\u0103 caut, \u00een registre mai vechi, datele exacte ale na\u0219terii lor. A\u0219a am dat peste primele catastife biserice\u0219ti ortodoxe. P\u00e2n\u0103 \u00een acest punct, lucrurile erau \u00eenc\u0103 gestionabile. \u00censcrierile erau f\u0103cute \u00een grafie latin\u0103, lizibile, relativ ordonate. Eram \u00een anii 1870.<\/p>\n Pentru ramura Bon\u021ba, cea a bunicii mele din partea tat\u0103lui, aveam de-a face cu str\u0103bunicul Teodor ai c\u0103rui p\u0103rin\u021bi erau Bon\u021ba Pavel \u0219i Ana. Str\u0103bunica M\u0103riu\u021ba venea din familia lui Gurban Gheorghe \u0219i a Sarei.<\/p>\n La o genera\u021bie mai departe \u00eens\u0103, odat\u0103 cu anii 1850, a ap\u0103rut o complica\u021bie serioas\u0103. Registrele \u00eencepeau s\u0103 fie scrise \u00eentr-o grafie chirilic\u0103 de tranzi\u021bie. Nu era nici chirilica veche, bisericeasc\u0103, dar nici alfabetul latin de azi. Era un amestec instabil, \u00een care unele litere sem\u0103nau cu cele latine, altele cu cele chirilice, iar aceea\u0219i liter\u0103 putea fi scris\u0103 diferit de la o pagin\u0103 la alta. Ortografia nu era fixat\u0103, numele erau transcrise dup\u0103 ureche, iar citirea devenea un soi de ghicitoare. Aceast\u0103 grafie a fost folosit\u0103 \u00een spa\u021biul rom\u00e2nesc \u00een a doua jum\u0103tate a secolului al XIX-lea, \u00eentr-o perioad\u0103 de tranzi\u021bie \u00eentre scrierea chirilic\u0103 \u0219i adoptarea definitiv\u0103 a alfabetului latin. Pentru un cititor neantrenat \u0219i habarnist \u00eentr-ale chirilicelor de orice fel, ea are darul de a \u00eencetini brutal orice av\u00e2nt genealogic. Din p\u0103cate, \u00een aceast\u0103 faz\u0103 nici ChatGPT nu mi-a fost de vreun folos, fabula de mai mare dragul.<\/p>\n \u00cen plus, am constatat c\u0103 lipseau vreo doi ani din registrele parohiale ale botezurilor, taman cei de care aveam eu nevoie. \u00cen disperare de cauz\u0103 am apelat la registrele cununiilor, poate-poate voi g\u0103si niscaiva informa\u021bii acolo. Pe ramura Herbei a familiei m-am \u00eenfundat destul de repede, a\u0219a c\u0103 am decis s\u0103 o abandonez provizoriu \u0219i s\u0103 m\u0103 concentrez doar pe ramura Bon\u021ba, cea a bunicii.<\/p>\n Chiar \u0219i atunci c\u00e2nd am reu\u0219it s\u0103 g\u0103sesc \u00eenregistr\u0103ri \u00een registrele biserice\u0219ti, am constatat repede c\u0103 ele nu mai con\u021bineau nici pe departe at\u00e2tea informa\u021bii precum registrele civile mai t\u00e2rzii. \u00cen cazul botezurilor ap\u0103reau doar numele copilului, numele \u0219i prenumele tat\u0103lui, data na\u0219terii \u0219i a botezului, numele preotului \u0219i numele na\u0219ului. Mamei \u00eei ap\u0103rea doar prenumele iar v\u00e2rstele p\u0103rin\u021bilor nu erau men\u021bionate deloc. Identificarea persoanelor a devenit astfel o chestiune delicat\u0103, mai ales \u00eentr-o familie \u00een care acelea\u0219i prenume se repetau obsesiv de la o genera\u021bie la alta. Infla\u021bia de Pavel, Teodor, Ioan \u0219i Gheorghe din familia Bon\u021ba mi-a dat serioase b\u0103t\u0103i de cap.<\/p>\n \u00cen lipsa unor date clare care s\u0103-mi permit\u0103 urm\u0103rirea sigur\u0103 a filia\u021biei directe, am fost nevoit\u0103 s\u0103 schimb strategia. Am \u00eenceput s\u0103 scot \u00eenregistr\u0103ri din toate cele trei tipuri de registre disponibile, na\u0219teri, cununii \u0219i decese pentru orice Bon\u021ba \u00eent\u00e2lnit \u00een cale. Toate aceste informa\u021bii le-am adunat \u00eentr-un tabel Excel, de tipul celui de mai jos, \u00een care fiecare persoan\u0103 primea o fi\u0219\u0103 proprie, cu datele extrase din diverse surse. Abia apoi a \u00eenceput munca adev\u0103rat\u0103, aceea de a lega \u201ecelulele\u201d \u00eentre ele, de a reconstrui filia\u021bii probabile \u0219i de a verifica fiecare ipotez\u0103 din mai multe direc\u021bii. Am descoperit astfel multe persoane care nu s-au n\u0103scut dar s-au c\u0103s\u0103torit totu\u0219i, mul\u021bi deceda\u021bi care nu s-au n\u0103scut. E drept, unele inadverten\u021be ar fi putut ap\u0103rea \u0219i datorit\u0103 faptului c\u0103 am consultat doar registele din Ineu \u0219i, probabil, nu to\u021bi Bon\u021ba \u0219i-au petrecut \u00eentreaga via\u021b\u0103 aici.<\/p>\n O bun\u0103 parte din informa\u021biile str\u00e2nse astfel au r\u0103mas inevitabil pe dinafar\u0103. Am ales deliberat s\u0103 m\u0103 concentrez strict pe Bon\u021be\u0219tii din care proveneam eu \u0219i s\u0103 las deoparte ramurile colaterale care nu m\u0103 priveau. Nu neap\u0103rat din lips\u0103 de interes \u0219i exactitate, ci din nevoia de a p\u0103stra un fir coerent, chiar dac\u0103 mai sub\u021birel, \u00een locul unei p\u00e2nze genealogice stufoase \u0219i fragile.<\/p>\n Arhivele biserice\u0219ti ortodoxe din Ineu coboar\u0103, cu intermiten\u021be, p\u00e2n\u0103 pe la 1780. Au goluri mari, ani lips\u0103, pagini deteriorate sau greu de descifrat, dar chiar \u0219i a\u0219a r\u0103m\u00e2n de mare ajutor. Dincolo de acest prag, pe aceast\u0103 cale nu se mai poate afla mare lucru. Firul documentar se sub\u021biaz\u0103 a\u0219adar constant, p\u00e2n\u0103 la dispari\u021bie.<\/p>\n Pentru secolul al XVIII-lea s-au dovedit \u00eens\u0103 surprinz\u0103tor de utile conscrip\u021biile austriece. Aceste \u00eenregistr\u0103ri fiscale \u0219i administrative, \u00eentocmite periodic de autorit\u0103\u021bile imperiale, ofer\u0103 liste de capi de gospod\u0103rie, nume, uneori ocupa\u021bii \u0219i dimensiunea averii. Din fericire, ele pot fi consultate ast\u0103zi online, pe site-urile Arhivelor Na\u021bionale Maghiare. Nu spun pove\u0219ti de familie, dar fixeaz\u0103 oamenii \u00eentr-un loc \u0219i \u00eentr-un timp, ceea ce, pentru genealogie, e uneori suficient.<\/p>\n \u0218i astfel am putut construi, din oare\u0219ice aproxima\u021bii \u0219i c\u00e2teva certitudini, povestea familiei Bon\u021ba din care m\u0103 trag \u0219i eu. Sper s\u0103 n-o fi luat prea mult pe ar\u0103tur\u0103.<\/p>\n Eu una am aflat pentru prima oar\u0103 despre conscrip\u021biile austriece dintr-o carte g\u0103sit\u0103 \u00eent\u00e2mpl\u0103tor pe internet, \u021aara Z\u0103randului<\/em> de Vasile Faur<\/em>. E o istorie a locului spus\u0103 f\u0103r\u0103 grab\u0103, cu oameni \u0219i sate, nu doar cu domnii \u0219i b\u0103t\u0103lii. Pentru str\u0103daniile mele genealogice cartea avea \u00eens\u0103 un mare atu. Includea tabele \u00eentregi preluate din arhivele maghiare cu numele gospodarilor tr\u0103itori \u00een satele \u0219i ora\u0219ele comitatului Z\u0103randului care fuseser\u0103 lua\u021bi la socoteal\u0103 de noua st\u0103p\u00e2nire austriac\u0103. Pentru prima dat\u0103 aveam \u00een fa\u021b\u0103 nu pove\u0219ti, ci liste.<\/p>\n Prima conscrip\u021bie care a acoperit \u00eentreg teritoriul Regatului Ungariei \u0219i implicit Z\u0103randul a fost realizat\u0103 \u00een 1715, la scurt timp dup\u0103 \u00eencheierea r\u0103zboiului curu\u021bilor \u0219i semnarea P\u0103cii de la S\u0103tmar. Era una dintre \u00eencerc\u0103rile autorit\u0103\u021bilor habsburgice de a pune ordine \u00eentr-o \u021bar\u0103 recent cucerit\u0103, proasp\u0103t ie\u0219it\u0103 din r\u0103zboaie \u0219i devast\u0103ri \u0219i de a construi un sistem fiscal mai coerent. P\u00e2n\u0103 atunci existaser\u0103 \u00eencerc\u0103ri par\u021biale de recens\u0103m\u00e2nt, dar nimic care s\u0103 acopere \u00eentreaga \u021bar\u0103 \u00een mod sistematic.<\/p>\n Conscrip\u021bia din 1715 nu era interesat\u0103 de oameni ca indivizi \u00een sensul \u00een care suntem noi obi\u0219nui\u021bi ast\u0103zi. Ea privea gospod\u0103riile \u0219i capacitatea lor de a produce venituri. \u00cen fiecare localitate erau trecu\u021bi capii de familie, cu p\u0103m\u00e2nturile lor arabile, p\u0103\u0219unile, viile, p\u0103durile, morile, me\u0219te\u0219ugurile \u0219i alte surse de c\u00e2\u0219tig. Apar iobagi, nobili impozabili, oameni liberi \u0219i alte categorii iar pentru fiecare sat sau ora\u0219 exista \u0219i o scurt\u0103 descriere a condi\u021biilor locale. Scopul era limpede, cine ce are \u0219i c\u00e2t poate da. Aplicarea conscrip\u021biei s-a dovedit \u00eens\u0103 anevoioas\u0103. Metodele nu erau interpretate la fel peste tot iar autorit\u0103\u021bile locale au contestat adesea rezultatele. Recens\u0103m\u00e2ntul nu \u0219i-a atins pe deplin scopul fiscal dar a l\u0103sat \u00een urm\u0103 o documenta\u021bie extrem de valoroas\u0103. Pentru genealogie, aceste e\u0219ecuri administrative sunt ast\u0103zi mici binecuv\u00e2nt\u0103ri.<\/p>\n Nemul\u021bumirea fa\u021b\u0103 de rezultatele din 1715 a dus la reluarea recens\u0103m\u00e2ntului c\u00e2\u021biva ani mai t\u00e2rziu. Noua conscrip\u021bie a fost realizat\u0103 \u00een 1720 \u0219i a fost mai restrictiv\u0103. De data aceasta au fost \u00eenregistra\u021bi doar cei considera\u021bi relevan\u021bi din punct de vedere fiscal. Iobagi, jeleri, gospod\u0103rii cu bunuri impozabile \u0219i anumite categorii de or\u0103\u0219eni implica\u021bi \u00een comer\u021b sau me\u0219te\u0219uguri. Nobilimea, clerul \u0219i o parte a popula\u021biei foarte s\u0103race au fost l\u0103sate \u00een afara listelor. \u00cen schimb apar evrei care lucrau p\u0103m\u00e2nt iob\u0103gesc sau f\u0103ceau comer\u021b, precum \u0219i persoane scutite temporar de obliga\u021bii dar cu activitate economic\u0103 vizibil\u0103.<\/p>\n C\u00e2teva decenii mai t\u00e2rziu, tensiunile dintre nobili \u0219i \u021b\u0103rani au devenit suficient de serioase \u00eenc\u00e2t statul a sim\u021bit nevoia s\u0103 intervin\u0103 din nou. \u00cen 1767, \u00eemp\u0103r\u0103teasa Maria Tereza a emis a\u0219a-numitul urbariu<\/em>, un decret care \u00eencerca s\u0103 pun\u0103 ordine \u00een obliga\u021biile iobagilor fa\u021b\u0103 de st\u0103p\u00e2nii de p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n Aplicarea urbariului a \u00eensemnat o cercetare am\u0103nun\u021bit\u0103 la nivel local. Comunit\u0103\u021bile au fost vizitate una c\u00e2te una iar situa\u021bia lor a fost evaluat\u0103 pe baza unui chestionar standardizat \u00een nou\u0103 puncte. Pe baza acestor date au fost \u00eentocmite tabele urbariale care consemnau numele proprietarilor de p\u0103m\u00e2nt, numele iobagilor \u0219i jelerilor, dimensiunea loturilor, obliga\u021biile \u00een munc\u0103 \u0219i \u00een natur\u0103 \u0219i alte detalii despre via\u021ba economic\u0103 a satului. Pentru un genealogist, aceste documente sunt ca o fotografie de grup a lumii rurale din secolul al XVIII-lea, cu oameni prin\u0219i pe loc \u00eenainte ca istoria s\u0103-i \u00eempr\u0103\u0219tie.<\/p>\n \u00cen cartea lui Vasile Faur erau reproduse integral tabelele conscrip\u021biilor din 1715, 1720 \u0219i 1767 pentru toate localit\u0103\u021bile comitatului Z\u0103rand. Un lux rar pentru un genealogist de provincie. \u00cen plus, documentul era \u00een format PDF, ceea ce mi-a oferit un avantaj decisiv fa\u021b\u0103 de scribii de acum trei secole. Am putut folosi f\u0103r\u0103 scrupule combina\u021bia magic\u0103 Ctrl+F \u0219i am \u00eenceput s\u0103 caut toate varia\u021biunile posibile ale numelui Bon\u021ba: Bon\u021ba, Boncza, Boncsa, Bondza, Bondzu… Cu \u0219i f\u0103r\u0103 diacritice, cu s \u0219i cu z, cu final moale sau aspru.<\/p>\n Rezultatul a fost pe c\u00e2t de surprinz\u0103tor, pe at\u00e2t de l\u0103muritor. O singur\u0103 potrivire \u0219i aceea doar \u00een Ineu. Nici urm\u0103 de Bon\u021be\u0219ti \u00een alte sate sau t\u00e2rguri ale comitatului. Din aceast\u0103 s\u0103r\u0103cie de rezultate am tras o concluzie important\u0103. Clanul Bon\u021ba nu era risipit prin tot Z\u0103randul, ci p\u0103rea originar din Ineu. Pentru cercetarea mea, vestea era excelent\u0103. C\u00e2mpul de c\u0103utare se \u00eengusta considerabil, iar scotocirea prin registrele parohiale devenea mult mai suportabil\u0103.<\/p>\n \u00cen conscrip\u021bia din 1715 ap\u0103rea un singur Boncsa Ursz, iar \u00een cea din 1720 un Bondzu Ursz, tot \u00een Ineu. Nimic asem\u0103n\u0103tor \u00een nicio alt\u0103 localitate. Am dedus a\u0219adar c\u0103 este vorba de una \u0219i aceea\u0219i persoan\u0103, chiar dac\u0103 scribii nu p\u0103reau foarte hot\u0103r\u00e2\u021bi asupra felului \u00een care trebuia scris numele. \u00cen conscrip\u021bia de la 1767 ap\u0103rea din nou un singur Bon\u021ba pe \u00eentreg comitatul, de data aceasta Koszta Bonczul. Am hot\u0103r\u00e2t, f\u0103r\u0103 nicio dovad\u0103 concret\u0103, c\u0103 trebuie s\u0103 fi fost unul dintre fiii lui Urs, cel care preluase gospod\u0103ria.<\/p>\n Cu aceast\u0103 ocazie am aflat c\u0103 tot \u00een aceast\u0103 perioad\u0103 \u0219i sub aceea\u0219i influen\u021b\u0103 a administra\u021biei austriece au \u00eenceput \u0219i \u021b\u0103ranii s\u0103 capete, \u00eencet-\u00eencet, nume de familie stabile. P\u00e2n\u0103 atunci, oamenii erau identifica\u021bi mai degrab\u0103 prin prenume, filia\u021bie sau porecle, Ion al lui Gheorghe, Pavel din cutare cas\u0103, Urs al lui nu-\u0219tiu-care. Statul \u00eens\u0103 avea nevoie de ordine, de liste clare \u0219i de contribuabili u\u0219or de urm\u0103rit. A\u0219a c\u0103 moda numelor fixe a cobor\u00e2t \u0219i la nivelul satului.<\/p>\n Cum nu aveam nicio idee despre felul \u00een care s-a ales numele Bon\u021ba, am apelat din nou, f\u0103r\u0103 prea mult\u0103 pudoare, la ChatGPT \u0219i l-am rugat s\u0103 speculeze. A f\u0103cut-o cu aplomb. Din ce mi-a spus, numele ar putea proveni fie dintr-o porecl\u0103 mai veche, fie dintr-un diminutiv, fie dintr-un cuv\u00e2nt regional, poate legat de o tr\u0103s\u0103tur\u0103 fizic\u0103, de un temperament sau de o ocupa\u021bie. \u00cen spa\u021biul rom\u00e2nesc, multe nume de familie s-au n\u0103scut astfel, din apelative m\u0103runte, folosite ini\u021bial doar \u00een interiorul comunit\u0103\u021bii, dar care au ajuns, odat\u0103 fixate \u00een registre, s\u0103 fie purtate genera\u021bii la r\u00e2nd. Oricum, Bon\u021ba Urs ar putea fi primul care a purtat acest nume de familie.<\/p>\n Pu\u021bin mai t\u00e2rziu am descoperit \u0219i linkurile c\u0103tre documentele fotocopiate ale acestor conscrip\u021bii, publicate pe site-ul Arhivelor Na\u021bionale Maghiare. Acolo am g\u0103sit, \u00een plus fa\u021b\u0103 de tabelele cu nume transcrise, \u0219i imaginile documentelor originale. Din ele am putut afla mai exact ce \u201eavere\u201d de\u021binea Urs Bon\u021ba \u0219i cum era ea evaluat\u0103 de administra\u021bia vremii.<\/p>\n Urs Bon\u021ba figureaz\u0103 \u00een conscrip\u021bia din 1715 ca un gospodar impozabil \u00een Borosjen\u0151 (Ineu), cu 5 sessio aratoriae<\/em>, adic\u0103 loturi de p\u0103m\u00e2nt arabil, \u0219i 4 feneta<\/em>, f\u00e2ne\u021be. Pentru \u00eenceputul secolului al XVIII-lea, asta nu era deloc pu\u021bin. Dimpotriv\u0103, indic\u0103 o gospod\u0103rie \u021b\u0103r\u0103neasc\u0103 destul de bine a\u0219ezat\u0103, capabil\u0103 s\u0103 produc\u0103 \u0219i, mai ales, s\u0103 pl\u0103teasc\u0103.<\/p>\n \u00cen conscrip\u021bia din 1720, apare din nou, \u00een acela\u0219i loc, dar cu doar 2 sessio aratoriae \u0219i o singur\u0103 feneta. Diferen\u021ba fa\u021b\u0103 de datele din 1715 este evident\u0103 \u0219i las\u0103 loc mai multor interpret\u0103ri. Ar putea fi vorba de o redistribuire a p\u0103m\u00e2ntului, de o \u00eemp\u0103r\u021bire a gospod\u0103riei \u00eentre urma\u0219i sau pur \u0219i simplu de o alt\u0103 manier\u0103 de evaluare \u0219i raportare a bunurilor. Registrele nu explic\u0103 nimic, noteaz\u0103 doar cifrele.<\/p>\n \u00cen tabelele urbariale din vremea Mariei Tereza din 1767 apare tot un singul Bon\u021ba, Kosta (sau poate Constantin). De data aceasta, documentele spun ceva mai mult despre omul din spatele numelui. Kosta este trecut ca oasp<\/em>, adic\u0103 un colonist, un \u021b\u0103ran cu obliga\u021bii mai u\u0219oare dec\u00e2t un iobag propriu-zis. Nu locuia cu fra\u021bi sau fii nec\u0103s\u0103tori\u021bi, semn c\u0103 era considerat cap de gospod\u0103rie pe cont propriu. Asta ar fi varianta oficial\u0103, dar mie \u00eemi vine greu s\u0103 o cred pe deplin, av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 \u00een registrele parohiale de peste c\u00e2\u021biva ani apar mult mai mul\u021bi Bon\u021be\u0219ti maturi \u00een Borosjen\u0151. Cine \u0219tie ce mici \u0219mecherii mai f\u0103ceau rom\u00e2nii acelor vremuri ca s\u0103 mai scape de biruri.<\/p>\n Avea un lot intravilan, casa \u0219i curtea, \u0219i 14 unit\u0103\u021bi de p\u0103m\u00e2nt extravilan. La f\u00e2ne\u021be sunt trecute 17 unit\u0103\u021bi, evaluate dup\u0103 vechea r\u00e2nduial\u0103, f\u0103r\u0103 drepturi suplimentare la p\u0103\u0219uni sau p\u0103m\u00e2nt comunal. Impozitul datorat domeniului era de 11 florini \u0219i 18 crei\u021bari, o sum\u0103 care indic\u0103 o gospod\u0103rie nici s\u0103rac\u0103, nici foarte bogat\u0103, ci una a\u0219ezat\u0103.<\/p>\n Din punctul meu de vedere, Kosta Bon\u021ba pare s\u0103 apar\u021bin\u0103 deja unei etape mai stabile din istoria familiei, chiar dac\u0103 nu pot dovedi cu acte \u00een regul\u0103 c\u0103 ar fi un str\u0103mo\u0219 direct. Dup\u0103 Urs, prins \u00een conscrip\u021biile aspre de \u00eenceput de secol, Kosta apare \u00eentr-o lume ceva mai ordonat\u0103, \u00een care oamenii sunt nu doar num\u0103ra\u021bi, ci \u0219i \u00eencadra\u021bi \u00eentr-o categorie.<\/p>\n Dup\u0103 \u00eendelungi calcule \u0219i multe specula\u021bii, am ajuns la concluzia c\u0103 acest Kosta trebuie s\u0103 fi avut cel pu\u021bin un frate, din care s-ar trage \u0219i ramura mea. Kosta apare ca na\u0219 prolific \u00een registrele de botezuri \u0219i cununii din ultimul sfert al secolului al XVIII-lea. Tot atunci mai apare ca na\u0219 \u0219i un Toda, care promite a fi un str\u0103mo\u0219 direct plauzibil. Kosta a avut cel pu\u021bin un fiu care a murit t\u00e2n\u0103r, iar v\u0103duva acestuia s-a rec\u0103s\u0103torit cu un alt Toda Bon\u021ba, ce ar putea fi fiul primului Toda \u0219i nepotul de frate al lui Kosta.<\/p>\n Nu cred c\u0103 voi putea descoperi vreodat\u0103 documente care s\u0103 astupe toate golurile \u0219i s\u0103 transforme aceste ipoteze \u00een certitudini. Registrele se opresc, se contrazic sau tac exact acolo unde mi-ar fi mie mai de folos. La un moment dat, cercetarea genealogic\u0103 ajunge inevitabil la o limit\u0103 dincolo de care nu mai exist\u0103 acte, ci doar probabilit\u0103\u021bi.<\/p>\n A\u0219adar, \u00een aceast\u0103 faz\u0103 abia dac\u0103 reu\u0219isem s\u0103 trec pu\u021bin de jum\u0103tatea secolului al XVIII-lea. Registrele parohiale ale Bisericii Ortodoxe din Ineu, aflate la Arhivele Na\u021bionale din Arad, \u00eencepeau s\u0103 ofere date abia din jurul anului 1780. Mai jos de at\u00e2t, pe aceast\u0103 filier\u0103, nu s-au mai p\u0103strat documente.<\/p>\n Buchisirea lor a fost un adev\u0103rat chin. Pagin\u0103 dup\u0103 pagin\u0103, r\u00e2nduri str\u00e2mbe, cerneal\u0103 decolorat\u0103, grafii schimb\u0103toare \u0219i informa\u021bii pu\u021bine, adesea incomplete. A trebuit s\u0103 leg cap la cap fragmente, s\u0103 compar botezuri cu cununii \u0219i cununii cu decese, s\u0103 caut \u0219i s\u0103 \u00eencerc s\u0103 verific aceea\u0219i persoan\u0103 \u00een trei locuri diferite, doar ca s\u0103 pot spune, cu o oarecare pruden\u021b\u0103, c\u0103 este vorba despre acela\u0219i om.<\/p>\n Am for\u021bat interpretarea doar o singur\u0103 dat\u0103. Am hot\u0103r\u00e2t, de la mine putere, c\u0103 \u201ev\u0103duva Stanca nora Bon\u021bului\u201d, este una \u0219i aceea\u0219i persoan\u0103 cu Ana, mama lui Ioan. Stanca mai apare o dat\u0103 ca mam\u0103 a unui Pavel, av\u00e2nd drept tat\u0103 un Toda \u201ecare au luat pe Stanca nora alu Kosta Bon\u021ba\u201d. Cum \u00een registre nu mai apare niciun alt Toda Bon\u021ba pentru acea perioad\u0103, am decis c\u0103 Stanca \u0219i Ana sunt aceea\u0219i femeie \u0219i c\u0103 b\u00e2lb\u00e2iala apar\u021bine, cel mai probabil, preotului.<\/p>\n Cum \u00een familia mea se repetau obsesiv numele de Teodor \u0219i Pavel, mi-am spus c\u0103 for\u021barea nu era chiar at\u00e2t de exagerat\u0103. Mai ales c\u0103 acel Toda avea deja un fiu numit Teodor dintr-o c\u0103s\u0103torie anterioar\u0103, lucru care se potrive\u0219te perfect cu obiceiul de a recicla acelea\u0219i prenume \u00een interiorul familiei. \u00cen lipsa altor alternative plauzibile \u0219i \u00een contextul acesta onomastic destul de rigid, ipoteza mi s-a p\u0103rut acceptabil\u0103, chiar dac\u0103 nu impecabil demonstrat\u0103.<\/p>\n Pe acest Ioan, pe care \u00eel consider str\u0103-str\u0103-str\u0103bunicul meu, l-am reg\u0103sit mult mai t\u00e2rziu \u0219i \u00een conscrip\u021bii realizate \u00een anul 1828.<\/p>\n \u00cen acestea figurau doar doi Bon\u021ba \u00een Ineu, un Ioan \u0219i un Dumitru, a\u0219a c\u0103 alegerea nu a fost prea grea. Dintre ei, doar Ioan avea un fiu numit Pavel. Iar acest Pavel ar fi putut fi exact acela\u0219i Pavel c\u0103s\u0103torit cu Ana, cele dou\u0103 personaje care apar \u00een registrele parohiale drept p\u0103rin\u021bi ai lui Teodor, tat\u0103l bunicii mele \ud83d\ude42 . Anii se potrivesc bine a\u0219a c\u0103 i-am adoptat.<\/p>\n Curios mi s-a p\u0103rut c\u0103, din at\u00e2\u021bia Bon\u021be\u0219ti tr\u0103itori \u00een secolul al XVIII-lea, care trebuie s\u0103 fi avut, desigur, mai mul\u021bi copii, doar doi gospodari au r\u0103zb\u0103tut p\u00e2n\u0103 \u00een conscrip\u021bia din 1828. E adev\u0103rat c\u0103 acolo erau trecu\u021bi doar contribuabilii, dar tot e pu\u021bin. Ce s-o fi \u00eent\u00e2mplat cu ceilal\u021bi r\u0103m\u00e2ne un mister. Or fi pierit de molime, or fi plecat din Ineu, greu de spus. Registrele sunt incomplete, iar informa\u021biile g\u0103site \u00een ele nu mi-au permis s\u0103 urm\u0103resc p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t soarta tuturor persoanelor \u00eent\u00e2lnite pe parcurs.<\/p>\n Cele dou\u0103 conscrip\u021bii din 1828 sunt diferite, dar se completeaz\u0103 surprinz\u0103tor de bine, chiar dac\u0103 privesc lucruri din dou\u0103 puncte de vedere distincte. Le-am g\u0103sit pe am\u00e2ndou\u0103 \u00een arhivele de la Budapesta. Una este o eviden\u021b\u0103 cu caracter general, folosit\u0103 de stat pentru evaluarea contribuabililor. Cealalt\u0103 este o conscrip\u021bie urbarial\u0103, parte a mecanismului imperial, care \u00eel prive\u0219te pe \u021b\u0103ran din perspectiva domeniului pe care tr\u0103ia.<\/p>\n \u00cen conscrip\u021bia statului, Ioan apare ca un colonus<\/em>, un contribuabil impozabil, cu o gospod\u0103rie a\u0219ezat\u0103. Are o cas\u0103, c\u00e2teva unit\u0103\u021bi de p\u0103m\u00e2nt arabil, f\u00e2ne\u021be pentru hrana animalelor \u0219i un num\u0103r mic de vite. Este exact tipul de \u021b\u0103ran pe care statul \u00eel caut\u0103: suficient de stabil ca s\u0103 produc\u0103 \u0219i suficient de vizibil ca s\u0103 poat\u0103 fi impozitat.<\/p>\n \u00cen conscrip\u021bia urbarial\u0103, \u00eens\u0103, aceea\u0219i persoan\u0103 este descris\u0103 dintr-un alt unghi. Aici Ioan este jobb\u00e1gy<\/em>, iobag dependent de domeniu, definit nu prin ceea ce are, ci prin ceea ce datoreaz\u0103. Apar obliga\u021biile de robot, munca cu vitele \u0219i munca manual\u0103, al\u0103turi de d\u0103ri m\u0103runte, dar precise: pu\u021bin lemn de foc, c\u00e2teva p\u0103s\u0103ri, ou\u0103, o arend\u0103 simbolic\u0103. Nu sunt pedepse, ci r\u00e2nduiala fireasc\u0103 a unei lumi \u021b\u0103r\u0103ne\u0219ti guvernate de reguli clare \u0219i de o contabilitate atent\u0103.<\/p>\n Privite \u00eempreun\u0103, cele dou\u0103 conscrip\u021bii nu se contrazic, ci se explic\u0103 reciproc. Una \u00eel vede pe Ioan ca pe un element al economiei statului, cealalt\u0103 ca pe o roti\u021b\u0103 \u00een economia domeniului. \u00centre ele se contureaz\u0103 via\u021ba unui \u021b\u0103ran obi\u0219nuit din Ineu, prins \u00eentre obliga\u021bii locale \u0219i exigen\u021be imperiale, \u00eentre ce produce pentru el \u0219i ce trebuie s\u0103 dea mai departe. Aproape ca un cet\u0103\u021bean salariat al vremurilor noastre.<\/p>\n Ioan s-a c\u0103s\u0103torit, la un moment dat, cu Eva, dar dovada cununiei lor nu am g\u0103sit-o nic\u0103ieri. Cel mai probabil, aceasta a avut loc \u00eentr-o perioad\u0103 pentru care registrul parohial nu s-a p\u0103strat sau a ajuns la noi g\u0103urit. \u00cempreun\u0103 au avut mul\u021bi copii, dintre care nu to\u021bi au ajuns la maturitate. Propor\u021bia este gr\u0103itoare: cinci fete \u0219i doar trei b\u0103ie\u021bi. Este o tr\u0103s\u0103tur\u0103 care revine \u00een ramura familiei mele, unde apar mai degrab\u0103 fete c\u0103rora trebuia s\u0103 li se adune zestre \u0219i mai pu\u021bin b\u0103ie\u021bi purt\u0103tori ai numelui \u0219i ai neamului.<\/p>\n Str\u0103-str\u0103bunicul meu Pavel s-a n\u0103scut \u00een 1839 \u0219i s-a c\u0103s\u0103torit cu Ana \u00een 1857, la doar 19 ani. Din acest punct de vedere, a fost foarte harnic.<\/p>\n Actul c\u0103s\u0103toriei lui Pavel cu Ana m-a \u00eentors, de fapt, de unde plecasem la \u00eenceputul pove\u0219tii, la cei i-au dat na\u0219tere lui Teodor, tat\u0103l bunicii mele. At\u00e2t am putut stoarce din arhivele din Arad. Sper doar ca scotocirile mele s\u0103 nu fi min\u021bit prea mult.<\/p>\n \u00cen spatele tuturor acestor nume, date \u0219i filia\u021bii se desf\u0103\u0219ura, ne\u00eencetat, istoria cea mare. Ineul nu a fost un sat uitat de lume, ci un loc prins mereu \u00een mecanismele puterii. La \u00eenceputul secolului al XVIII-lea a devenit punct militar de grani\u021b\u0103, cu o garnizoan\u0103 habsburgic\u0103 \u0219i un castel transformat \u00een centru de comand\u0103. Cur\u00e2nd dup\u0103 aceea, domeniul a fost d\u0103ruit ducelui de Modena, iar oamenii au trecut, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie \u00eentreba\u021bi, sub o nou\u0103 st\u0103p\u00e2nire. Adun\u0103rile nobiliare, epidemiile de cium\u0103, reformele fiscale, toate au trecut pe aici \u0219i au l\u0103sat urme, chiar dac\u0103 ele nu se v\u0103d direct \u00een registrele de botezuri sau de cununii.<\/p>\n Au fost apoi vremurile tulburi ale secolului al XVIII-lea, cu mi\u0219carea lui Sofronie de la Cioara \u0219i rezisten\u021ba satelor rom\u00e2ne\u0219ti din jur \u00eempotriva schimb\u0103rii credin\u021bei ortodoxe. Chiar dac\u0103 Ineul apare mai rar \u00een rapoartele oficiale, e greu de crezut c\u0103 ecoul acestor fr\u0103m\u00e2nt\u0103ri nu a ajuns \u0219i aici, prin preo\u021bi, prin rude, prin drumurile scurte dintre sate. R\u0103scoala din 1784, condus\u0103 de Horea, Clo\u0219ca \u0219i Cri\u0219an, a trecut chiar prin apropiere, cu Cri\u0219an mobiliz\u00e2nd oameni din satele din jurul Ineului. Pentru \u021b\u0103ranii acestor locuri, libertatea, armata imperial\u0103 \u0219i promisiunea ie\u0219irii din iob\u0103gie nu erau no\u021biuni abstracte, ci speran\u021be concrete, pl\u0103tite scump.<\/p>\n Secolul al XIX-lea a venit cu alte tulbur\u0103ri. Un moment care nu putea trece neobservat nici m\u0103car de cei mai retra\u0219i dintre oamenii locului a fost anul 1848. Pentru Ineu \u0219i \u00eemprejurimi, revolu\u021bia nu a fost o poveste \u00eendep\u0103rtat\u0103, ci o prezen\u021b\u0103 concret\u0103. Castelul a fost ocupat de trupele revolu\u021bionare maghiare, apoi recucerit de armata imperial\u0103, iar \u00een august 1849 capitularea armatei conduse de generalul V\u00e9csey a avut loc chiar la Borosjen\u0151, nu departe de ceea ce, \u00een manuale, apare drept \u201e\u00eenfr\u00e2ngerea de la \u0218iria\u201d. R\u0103zboiul s-a desf\u0103\u0219urat literalmente la c\u00e2\u021biva pa\u0219i de casele oamenilor.<\/p>\n \u00cen acela\u0219i timp, pentru rom\u00e2nii din zon\u0103, anul 1848 a \u00eensemnat \u0219i altceva. Revolu\u021bia rom\u00e2neasc\u0103 din Mun\u021bii Apuseni, condus\u0103 de Avram Iancu, a mobilizat sate \u00eentregi \u0219i a dat glas unor revendic\u0103ri vechi legate de libertate, drepturi \u0219i recunoa\u0219tere. Chiar dac\u0103 Ineul nu a fost un centru al ac\u021biunilor militare rom\u00e2ne\u0219ti, e greu de crezut c\u0103 ecoul acestor evenimente nu a ajuns \u0219i aici. Drumurile, pie\u021bele, bisericile \u0219i t\u00e2rgurile erau pline probabil de zvonuri, de speran\u021be \u0219i de temeri. Oamenii au fost nevoi\u021bi s\u0103 se pozi\u021bioneze, fie \u0219i doar prin t\u0103cere, \u00eentr-o lume care se schimba rapid \u0219i violent.<\/p>\n Ce au g\u00e2ndit Bon\u021be\u0219tii mei despre toate acestea nu voi \u0219ti niciodat\u0103. Registrele nu noteaz\u0103 opinii, doar na\u0219teri, c\u0103s\u0103torii \u0219i decese. Dar faptul c\u0103 au traversat secolele pline cu epidemii, cu armate, revolu\u021bii \u0219i pr\u0103bu\u0219iri de ordini vechi, spune suficient despre fragilitatea \u0219i rezisten\u021ba unei vie\u021bi \u021b\u0103r\u0103ne\u0219ti prinse \u00eentre istorie \u0219i supravie\u021buire.<\/p>\n Uit\u00e2ndu-m\u0103 la toate aceste informa\u021bii adunate cu trud\u0103, am ajuns la concluzia c\u0103 Bon\u021be\u0219tii mei nu au prea iubit plecatul de acas\u0103, poate de nevoie mai mult dec\u00e2t de voie. Nu i-am g\u0103sit risipi\u021bi prin lume, ci mai degrab\u0103 ancora\u021bi cumin\u021bi \u00een acela\u0219i loc, cu p\u0103m\u00e2ntul, casa \u0219i r\u00e2nduiala lor. Poate de aici a mo\u0219tenit \u0219i tat\u0103l meu nepl\u0103cerea de a pleca prin dep\u0103rt\u0103ri \u0219i preferin\u021ba pentru o via\u021b\u0103 previzibil\u0103, bine organizat\u0103. Dac\u0103 e a\u0219a, m\u0103rturisesc c\u0103 eu nu le-am prea mo\u0219tenit \u00eenclina\u021bia, dar cine \u0219tie cu ce n\u0103ravuri sau calit\u0103\u021bi m-au pricopsit \u0219i pe mine. Oare s\u0103patul p\u0103m\u00e2ntului cu r\u0103bdare seam\u0103n\u0103, \u00eentruc\u00e2tva, cu s\u0103patul prin arhive?<\/p>\n Din p\u0103cate, cu genealogia de arhiv\u0103 ajungi inevitabil la o \u00eenfund\u0103tur\u0103, mai ales atunci c\u00e2nd e vorba de \u021b\u0103rani rom\u00e2ni ortodoc\u0219i. Po\u021bi cobor\u00ee cu r\u0103bdare \u0219ase, poate \u0219apte genera\u021bii, uneori ceva mai mult dac\u0103 ai noroc \u0219i registrele nu au fost m\u00e2ncate de \u0219oareci. Dincolo de aceast\u0103 linie este \u00eens\u0103 o bezn\u0103 total\u0103. Nu pentru c\u0103 oamenii n-ar fi existat, ci pentru c\u0103 nu a avut cine s\u0103-i consemneze \u00een scripte.<\/p>\n \u00cen spatele Bon\u021be\u0219tilor identifica\u021bi de mine stau desigur mii de al\u021bi oameni f\u0103r\u0103 rubric\u0103 de stare civil\u0103, probabil destui Pavel a lui Toda a lui Ioan sau a lui Urs. Genera\u021bii \u00eentregi de agricultori, de p\u0103stori, de oameni lega\u021bi de p\u0103m\u00e2nt, care au tr\u0103it \u0219i au murit f\u0103r\u0103 s\u0103 lase alt\u0103 urm\u0103 dec\u00e2t copiii lor. Genealogia de arhiv\u0103 nu face dec\u00e2t s\u0103 zg\u00e2rie foarte sub\u021bire aceast\u0103 suprafa\u021b\u0103 genealogic\u0103.<\/p>\n Paradoxal, testele ADN, cu toate procentele lor aproximative \u0219i h\u0103r\u021bile lor colorate, spun o poveste mult mai lung\u0103. Ele arat\u0103 o continuitate surprinz\u0103toare \u00een aceast\u0103 parte de lume. Un amestec vechi de agricultori veni\u021bi din Anatolia, \u00eempletit cu v\u00e2n\u0103tori-culeg\u0103tori europeni \u0219i cu popula\u021bii din stepele nord-pontice, care s-a sedimentat de-a lungul mileniilor. Migra\u021biile au trecut, imperiile s-au schimbat, grani\u021bele s-au mutat, dar oamenii au r\u0103mas, mai degrab\u0103 amestec\u00e2ndu-se dec\u00e2t disp\u0103r\u00e2nd.<\/p>\n Toate acestea sunt \u00eens\u0103 constat\u0103ri generale, nu certitudini personale. ADN-ul nu spune nimic despre Bunu \u0219i Buna, despre Ioan, Pavel sau Ana. Nici el nu \u0219tie nimic despre casele lor, despre p\u0103m\u00e2nturile lucrate, despre spaimele sau bucuriile lor m\u0103runte. El doar arat\u0103 c\u0103, dincolo de nume \u0219i de registre, exist\u0103 o continuitate mai mare dec\u00e2t ne place s\u0103 credem. O poveste colectiv\u0103, foarte veche, \u00een care Bon\u021be\u0219tii mei nu sunt dec\u00e2t o propozi\u021bie scurt\u0103 sau poate doar o virgul\u0103.<\/p>\n \u00centre arhive \u0219i ADN r\u0103m\u00e2ne, a\u0219adar, un spa\u021biu gol, un loc \u00een care nu mai pot dec\u00e2t s\u0103 presupun, s\u0103 intuiesc \u0219i s\u0103-mi imaginez. Am descoperit destul de clar unde se termin\u0103 dovezile \u0219i de unde \u00eencep ipotezele. E frustrant uneori, dar e o situa\u021bie care trebuie acceptat\u0103 ca atare. Este pur \u0219i simplu imposibil s\u0103 reconstruie\u0219ti un trecut personal p\u00e2n\u0103 la daci \u0219i romani sau p\u00e2n\u0103 la agricultorii anatolieni care au adus c\u00e2ndva gr\u00e2ul \u00een p\u0103r\u021bile acestea. Cunoa\u0219terea filia\u021biei personale plute\u0219te inevitabil la suprafa\u021b\u0103, iar linia dintre ce putem \u0219ti \u0219i ce trebuie acceptat ca pierdut e foarte aproape de noi. Dincolo de ea, via\u021ba merge inevitabil \u00eenainte, f\u0103r\u0103 grija registrelor \u0219i a concluziilor noastre, lini\u0219tit\u0103, repetitiv\u0103 \u0219i \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nat\u0103, exact dup\u0103 modelul tr\u0103it \u0219i de Bon\u021be\u0219tii mei.<\/p>\n![\"\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/2025-12-07-Buna-0001-1.jpg?resize=443%2C600&ssl=1\")
<\/a><\/p>\nDespre \u00eenceputurile cercet\u0103rii mele<\/em><\/h4>\n
![\"\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/19091024_BontaAna_1.jpg?resize=600%2C248&ssl=1\")
<\/a><\/p>\n![\"\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/18750329-BontaTeodor_T_BontaPavel.jpg?resize=960%2C418&ssl=1\")
<\/a>![\"\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/18790211-GurbanMaria_T_GurbanGheorghe.jpg?resize=960%2C195&ssl=1\")
<\/a>![\"\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/2025-11-12-0078-Arhive-Nationale-Arad-Oficiul-Parohial-Ortodox-Ineu-Cununati-1853-1927.jpg?resize=960%2C180&ssl=1\")
<\/a>![\"\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/Screen-Shot-2026-01-22-at-4.47.43-PM.jpg?resize=590%2C171&ssl=1\")
<\/a><\/p>\nDespre conscrip\u021biile austriece<\/em><\/h4>\n
![\"\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/2025-12-06-1715-Conscriptia-nationala-0002.jpeg?resize=603%2C1000&ssl=1\")
<\/a>![\"\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/2025-12-06-1720-Conscriptia-nationala-0001.jpg?resize=687%2C1000&ssl=1\")
<\/a>![\"\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/2025-12-06-1766-Conscriptia-nationala-Costa-0002.jpg?resize=960%2C291&ssl=1\")
<\/a>![\"\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/Screen-Shot-2026-01-22-at-7.45.15-PM.jpg?resize=600%2C559&ssl=1\")
<\/a>\u00cenapoi la registrele biserice\u0219ti<\/em><\/h4>\n
![\"\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/2025-11-24-1789-C-Bonta-Toda-0001-scaled.jpg?resize=960%2C431&ssl=1\")
<\/a>![\"\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/2025-11-19-1781-N-Bonta-Pavel-0001-scaled.jpg?resize=960%2C421&ssl=1\")
<\/a>![\"\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/2025-11-19-1794-N-Bonta-Ioan-0001-scaled.jpg?resize=960%2C551&ssl=1\")
<\/a>![\"\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/2025-12-07-1828-HC-Ioan-Bonta-0002.jpg?resize=960%2C646&ssl=1\")
<\/a>![\"\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/2025-12-06-1828-R-Bonta-Ioan-0001.jpg?resize=686%2C1000&ssl=1\")
<\/a>![\"\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/2025-11-17-1839-N-Bonta-Pavel-0002-scaled.jpg?resize=960%2C561&ssl=1\")
<\/a>![\"\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/2025-11-12-1857-C-Bonta-Pavel-0001-scaled.jpg?resize=960%2C458&ssl=1\")
<\/a>![\"\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/Screen-Shot-2026-01-22-at-7.47.03-PM.jpg?resize=800%2C371&ssl=1\")
<\/a>Despre istoria mare, care trece pe l\u00e2ng\u0103 oameni<\/em><\/h4>\n
\u00cen loc de concluzie<\/em><\/h4>\n
![](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/plugins\/wti-like-post\/images\/pixel.gif?w=960&ssl=1\" "Like"){kind=tracking}