{"version":"1.0","provider_name":"Uli\u021barnica","provider_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp","author_name":"AncaHM","author_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/author\/ancahm\/","title":"Vila Nova de Gaia - la cr\u00e2\u0219m\u0103 - &#127477;&#127481; Portugalia - Uli\u021barnica","type":"rich","width":600,"height":338,"html":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"yMBQBLgPWR\"><a href=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/vila-nova-de-gaia-la-crasma\/\">Vila Nova de Gaia &#8211; la cr\u00e2\u0219m\u0103<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/vila-nova-de-gaia-la-crasma\/embed\/#?secret=yMBQBLgPWR\" width=\"600\" height=\"338\" title=\"&#8222;Vila Nova de Gaia &#8211; la cr\u00e2\u0219m\u0103&#8221; &#8211; Uli\u021barnica\" data-secret=\"yMBQBLgPWR\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script>\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/\/# sourceURL=https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-includes\/js\/wp-embed.min.js\n<\/script>\n","thumbnail_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2017\/06\/2017-05-22-1091-Porto.jpg","thumbnail_width":600,"thumbnail_height":397,"description":"Rabelo ce ne-a purtat \u00een croaziera de pe r\u00e2ul Douro ne-a debarcat la sf\u00e2r\u0219it pe malul opus \u00eembarc\u0103rii, \u00een Vila Nova de Gaia. Taman \u00een miezul problemei, \u00eentr-un loc\u0219or foarte fotogenic. Peste r\u00e2u se z\u0103rea Porto \u00een toat\u0103 splendoarea lui. Ribeira st\u0103tea lene\u0219 la soare, colorat, etal\u00e2ndu-\u0219i nurii precum un p\u0103un ce-\u0219i deschide coada, cu mii de ochi curio\u0219i \u00eendrepta\u021bi spre noi. P\u0103cat de macaralele ce s-au \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nat s\u0103 intre \u00een toate fotografiile. Ca pentru a m\u0103ri fotogenia locului, o gr\u0103mad\u0103 de rabelos b\u0103tr\u00e2ne \u0219i pensionare erau \u00een\u0219irate ca pe a\u021b\u0103 de-a lungul cheiului, doldora de butoaie cu vin. S\u0103 fi fost butoaie pline &#8230; s\u0103 fi fost goale &#8230; habar n-am. Oricum, nu st\u0103teau ele de poman\u0103 acolo, chiar pensionare fiind. Aveau clar sarcina de-a ademeni trec\u0103torii \u00een pivni\u021bele din apropiere pentru vizite, sesiuni de degustare \u0219i, bine\u00een\u021beles, cump\u0103r\u0103turi. Vila Nova de Gaia este, incontestabil, capitala vinurilor de Porto. \u00cen pivni\u021bele lui stau stivuite majoritatea butoaielor cu vin pus la \u00eenvechit. Aici ajunge mai toat\u0103 licoarea strugurilor cule\u0219i din podgoriile c\u0103\u021b\u0103rate pe terasele dealurilor de pe valea r\u00e2ului Douro, dup\u0103 ce-a fost stoars\u0103 \u0219i preg\u0103tit\u0103 de drum \u00een nenum\u0103ratele Quintas, fermele ce \u00eemp\u00e2nzesc regiunea. Pe vremuri, transportul vinului era asigurat de b\u0103tr\u00e2nele rabelos, ast\u0103zi sunt preferate c\u0103ile ferate \u0219i cisternele moderne. Vechile ambarca\u021biuni au r\u0103mas doar cu sarcina de-a \u00eent\u0103ri pitorescul locurilor. Din p\u0103cate noi nu am vizitat nici o Quintas, nu am v\u0103zut pe viu nici un strugurel p\u00e2rguindu-se la soare. Le-am admirat doar \u00eentr-un filmule\u021b ( ni\u021bel cam publicitar ) care ne-a fost prezentat \u00een crama pe care am vizitat-o. Nu-i bai, am mai ad\u0103ugat cu acest prilej un punct pe lista dorin\u021belor c\u0103l\u0103toare, o vizit\u0103 dedicat\u0103 unei experien\u021be 100 % viticole. C\u00e2ndva &#8230; \u00eentr-o toamn\u0103 ar\u0103mie, la vremea culesului &#8230; undeva pe dealurile din jurul ora\u0219ului Porto&#8230; Multe mai sunt casele de vinuri \u00een Vila Nova de Gaia. \u0218i mai toate sunt engleze\u0219ti. Bine c\u0103 n-a trebuit s-o alegem noi pe care s-o vizit\u0103m, c\u0103 eram la mare \u00eencurc\u0103tur\u0103. Ghidul nostru portughez ne rezervase loc la crama lui Sandeman, aflat\u0103 la doi pa\u0219i de locul nostru de debarcare. Acolo am fost prelua\u021bi \u00eenc\u0103 de la intrare de o domni\u0219oar\u0103 transformat\u0103 \u00een Don ( nu Zorro cum credeam noi ), adic\u0103 mascota companiei. Costuma\u021bia consta din pantaloni negri, c\u0103ma\u0219\u0103 alb\u0103, o manta neagr\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een p\u0103m\u00e2nt ce ne-a amintit de capa studen\u021bilor din Coimbra \u0219i o p\u0103l\u0103rie neagr\u0103 venit\u0103 de dincolo de frontier\u0103, din Jerez-ul spaniol. Don al nostru ne-a plimbat prin pivni\u021bele fostei m\u0103n\u0103stiri ce g\u0103zduie\u0219te ast\u0103zi butoaiele \u0219tampilate cu numele Sandeman, ne-a povestit vrute \u0219i nevrute despre cum st\u0103 treaba cu vinul de Porto, iar la sf\u00e2r\u0219it ne-a invitat la o mas\u0103 pe care ne a\u0219teptau c\u00e2te dou\u0103 p\u0103h\u0103rele pentru degustare. \u00centr-un pahar era vin alb sec, \u00een cel\u0103lalt un ruby ro\u0219u \u0219i dulce. &nbsp;Cel ro\u0219u a avut \u0219i ceva po\u021biune magic\u0103 pres\u0103rat\u0103 \u00een el, pentru c\u0103 dup\u0103 ce l-am dat pe g\u00e2t m-am dus glon\u021b la tejghea s\u0103-mi cump\u0103r o sticl\u0103 \u00eentreag\u0103. Dar s\u0103 amintesc c\u00e2te ceva \u0219i despre ce-am \u00eenv\u0103\u021bat noi \u00een pivni\u021bele domnului Sandeman. \u00cen primul r\u00e2nd am facut cuno\u0219tin\u021b\u0103 (\u00een filmule\u021b) cu domnul George Sandeman din Perth, cel care a fondat compania \u00een anul 1790, cu doar 300 de lire. \u00a0N-a fost singurul englez care a dat buluc la vinurile portugheze. S-au \u00eent\u00e2mplat \u00een acea perioad\u0103 evenimente ( r\u0103zboaie cu Fran\u021ba ) care au f\u0103cut ca vinurile de Bordeaux s\u0103 devin\u0103 inaccesibile englezilor. Nici c\u0103 s-a pomenit tragedie mai mare, doar \u0219tim c\u0103 englezii se pricep bine la dou\u0103 lucruri: la cucerit lumea \u0219i la b\u0103ut licori cu c\u00e2t mai multe grade de alcool \u00een ele. A\u0219a c\u0103 negustorii s-au reorientat, au descoperit c\u0103 \u00een Portugalia exista un vin tare, rezistent la drumuri lungi \u0219i-au venit gr\u0103mad\u0103 la Porto. Unde au r\u0103mas p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre. Am aflat apoi c\u00e2te ceva despre tehnologia tradi\u021bional\u0103 de fabrica\u021bie a vinului de Porto, p\u00e2n\u0103 la un punct cea practicat\u0103 mai peste tot. Strugurii sunt cule\u0219i cu m\u00e2na, apoi boabele se desprind de pe ciochine \u0219i se sparg u\u0219or \u00eenainte de a \u00eencepe s\u0103 fermenteze. Coaja nu e \u00eendep\u0103rtat\u0103, tocmai pentru a p\u0103stra toate aromele strugurelui. C\u00e2nd anume e stors, nu mai \u021bin minte. Fermentarea are loc la temperaturi controlate, iar la un moment de gra\u021bie cunoscut doar de vinificator, e oprit\u0103 prin ad\u0103ugarea unui soi de alcool f\u0103cut tot din vin, pe nume aguardente. A\u0219a se face c\u0103 vinul de Porto e mai tare, mai dulce, mai altfel dec\u00e2t vinurile cu care suntem obi\u0219nui\u021bi. De obicei produc\u021bia toamnei r\u0103m\u00e2ne \u00een Quintas p\u00e2n\u0103 prim\u0103vara viitoare. Apoi e adus\u0103 pentru \u00eenvechire \u00een butoaiele de stejar din pivni\u021bele Vilei Nova de Gaia. \u00cen sticle poate ajunge \u00een dou\u0103 feluri. Vinul produs din anii cei mai buni ocolesc butoaiele \u0219i e turnat direct \u00een sticle, pentru a \u00eemb\u0103tr\u00e2ni acolo. E numit Vintage, e cam piperat la pre\u021b \u0219i, din punctul meu de vedere, e dedicat cunosc\u0103torilor. Vinul, hai s\u0103-i zic obi\u0219nuit, poate ajunge \u00een sticle la c\u00e2\u021biva ani dup\u0103 recoltare sau mult, mult mai t\u00e2rziu. Majoritatea sunt amestecuri \u0219i se \u00eempart \u00een trei categorii mari \u0219i late: vin alb, ruby \u0219i tawny. Apoi \u00een subcategorii func\u021bie de vechime. Greu ne-a fost s\u0103 alegem sticla pe care s-o aducem acas\u0103, pentru savurat pe \u00eendelete. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 am cump\u0103rat un tawny de 20 de ani, ro\u0219u-chihlimbariu, gros, parfumat, dulce \u0219i foarte bun la gust, care nu ne-a g\u0103urit cu totul buzunarele. Eticheta de pe sticl\u0103 ne-a \u00eenv\u0103\u021bat c\u0103 e f\u0103cut din struguri&nbsp;Touriga Franca, Tinta Roriz, Tinta Amarela, Tinta Barroca, Tinto C\u00e3o. Ne-a mai avertizat c\u0103 ani\u0219orii inscrip\u021biona\u021bi pe ea \u00eenseamn\u0103 de fapt c\u0103 vinul nostru era un amestec de soiuri \u00eemb\u0103tr\u00e2nite \u00eentre 15 \u0219i 40 de ani, alese cu m\u0103estrie tocmai pentru a produce un vin unic, cu stil \u0219i consisten\u021b\u0103, bun pentru dezlegat limbile \u00een serile petrecute la gura sobei. De &#8230; reclama e sufletul comer\u021bului. Mai scria acolo pe etichet\u0103 c\u0103 dup\u0103 ce-ai deschis sticla ar fi bine s-o termini \u00een dou\u0103-trei luni. Dar bietul nostru tawny n-a apucat o via\u021b\u0103 at\u00e2t de lung\u0103. A rezistat cu greu vreo dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni asalturilor noastre insistente, incursiunilor noastre repetate \u00een c\u0103mar\u0103, de unde ne \u00eentorceam cu ochi veseli, ling\u00e2ndu-ne pe buze. \u0218i cu asta, basta. Vizita \u00een Vila Nova de Gaia se terminase. Ni\u021bel ame\u021bite ne-am urcat \u00een autocar, am trecut r\u00e2ul \u0219i ne-am preg\u0103tit suflete\u0219te pentru o hoin\u0103real\u0103 pietonal\u0103 prin ora\u0219ul Porto. Ziua era \u00eenc\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103, iar noi mai aveam multe de v\u0103zut. 00"}