{"version":"1.0","provider_name":"Uli\u021barnica","provider_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp","author_name":"AncaHM","author_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/author\/ancahm\/","title":"Venezia - prin cimitirul San Michele - &#x1f1ee;&#x1f1f9; Italia - Uli\u021barnica","type":"rich","width":600,"height":338,"html":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"xRvFc2DaN4\"><a href=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/venezia-prin-cimitirul-san-michele\/\">Venezia &#8211; prin cimitirul San Michele<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/venezia-prin-cimitirul-san-michele\/embed\/#?secret=xRvFc2DaN4\" width=\"600\" height=\"338\" title=\"&#8222;Venezia &#8211; prin cimitirul San Michele&#8221; &#8211; Uli\u021barnica\" data-secret=\"xRvFc2DaN4\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script>\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/\/# sourceURL=https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-includes\/js\/wp-embed.min.js\n<\/script>\n","thumbnail_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2025\/07\/2025-06-23-0001-coperta.jpg","thumbnail_width":600,"thumbnail_height":450,"description":"\u00centr-o sear\u0103, \u00eentorc\u00e2ndu-m\u0103 spre hotel, am ales un ocol larg prin labirintul din sestierele Cannaregio, dornic\u0103 s\u0103 descop\u0103r c\u00e2t mai mult din aceast\u0103 parte mai t\u0103cut\u0103, mai pu\u021bin aglomerat\u0103 dar foarte pitoreasc\u0103 a Vene\u021biei. A\u0219a am ajuns la un moment dat pe malul de nord al ora\u0219ului, unde laguna se deschide mai larg. Acolo, dincolo de apele lagunei, am z\u0103rit o insul\u0103 misterioas\u0103, ca o fort\u0103rea\u021b\u0103, cu ziduri ro\u0219ii de c\u0103r\u0103mid\u0103 \u0219i o coroan\u0103 verde de chiparo\u0219i \u00een spate.&nbsp;Curioas\u0103, am c\u0103utat repede pe Google Maps \u0219i am aflat c\u0103 era Isola di San Michele, principalul cimitir vene\u021bian. M-a ros curiozitatea a\u0219a c\u0103 \u00eentr-o diminea\u021b\u0103 (cimitirul se deschide la ora 7) m-am urcat \u00eentr-un vaporetto \u0219i m-am dus s\u0103-l vizitez. Ideea mut\u0103rii cimitirelor \u00een afara ora\u0219ului propriu-zis a prins contur \u00een timpul ocupa\u021biei franceze, odat\u0103 cu Edictul de la Saint-Cloud (1804), emis de Napoleon, din ra\u021biuni de igien\u0103 public\u0103. P\u00e2n\u0103 atunci, \u00eenmorm\u00e2nt\u0103rile se f\u0103ceau \u00een criptele bisericilor vene\u021biene sau \u00een mici cimitire din jurul lor. Primul cimitir extramuros al Vene\u021biei a fost inaugurat pe insula San Cristoforo della Pace. \u00cen 1807, a fost \u00eenfiin\u021bat oficial \u0219i cimitirul San Michele de pe insula cu acela\u0219i nume, care timp de peste dou\u0103 secole a r\u0103mas principalul loc de odihn\u0103 al vene\u021bienilor. Spa\u021biul limitat al insulei a impus reguli stricte: mormintele sunt concesionate pentru 12 ani, dup\u0103 care r\u0103m\u0103\u0219i\u021bele sunt mutate \u00een osuare. Practica reflect\u0103 o gestionare pragmatic\u0103 a spa\u021biului \u00eentr-un ora\u0219 unde chiar \u0219i moartea trebuie s\u0103 respecte ordinea delicat\u0103 a lagunei. Pentru a r\u0103spunde nevoilor tot mai mari, cimitirul a fost extins \u00een 1839, prin unirea celor dou\u0103 insule San Michele \u0219i San Cristoforo della Pace, separate anterior de un canal. De atunci, structura cimitirului a evoluat constant. Cimitero di San Michele mi s-a p\u0103rut un cimitir ca toate cimitirele. Sunt foarte multe morminte s\u0103pate \u00een p\u0103m\u00e2nt, cu pietre funerare de toate felurile, de la cele mai simple p\u00e2n\u0103 la unele extrem de elaborate. Sunt desigur \u0219i morminte familiale \u0219i numeroase cripte. Cel mai mult mi-au pl\u0103cut \u00eens\u0103 zidurile care con\u021bin loculi, cutiu\u021be de marmur\u0103 a\u0219ezate unele peste altele ce con\u021bin r\u0103m\u0103\u0219i\u021be incinerate sau oasele persoanelor ale c\u0103ror drepturi de concesionare a unui morm\u00e2nt au expirat. De\u0219i stau sub cerul liber, \u00een lumina soarelui mi-au amintit de catacombele pe care le-am vizitat \u00een Roma.&nbsp;Asemenea mormintelor antice, unde corpurile celor deceda\u021bi erau a\u0219ezate \u00een cavit\u0103\u021bi s\u0103pate \u00een pere\u021bii unor labirinturi subterane \u0219i aici sunt depozitate \u00een straturi, unele peste altele, precum filele unei arhive umane silen\u021bioase, precum un palimpsest funerar. Foarte interesant cum obiceiurile civiliza\u021bionale se men\u021bin peste veacuri, sunt transmise de la o genera\u021bie la alta definind modul de via\u021b\u0103 al unei societ\u0103\u021bi sau culturi \u0219i sunt at\u00e2t de greu de schimbat. Cimitirul San Michele este catolic \u00een propor\u021bie de 90% dac\u0103 nu \u0219i mai mult. Dar totu\u0219i \u00eeng\u0103duie \u00een mijlocul lui unor sec\u021biuni aparte: protestante, grece\u0219ti-ortodoxe \u0219i chiar armene\u0219ti, incinte separate de cimitirul catolic prin ziduri de c\u0103r\u0103mid\u0103. Doar evreii nu sunt \u00eenmorm\u00e2nta\u021bi aici ci \u00een Cimitirul evreiesc de pe insula Lido. Sec\u021biunea protestant\u0103 a bisericii San Michele este cunoscut\u0103 sub numele de Reparto Evangelico. Este de\u021binut\u0103 de Consiliul Local \u0219i administrat\u0103 de trei biserici protestante prezente \u00een Vene\u021bia, \u0219i anume Biserica Evanghelic\u0103 Valdensian\u0103, Biserica Anglican\u0103 \u0219i Biserica Evanghelic\u0103 Luteran\u0103 din Italia. Am ajuns acolo urm\u00e2nd un indicator care men\u021biona c\u00e2teva dintre personalit\u0103\u021bile celebre \u00eenmorm\u00e2ntate \u00een acest sector. A g\u0103si \u00eens\u0103 un morm\u00e2nt anume \u00eentr-un cimitir vechi \u0219i vast nu e deloc simplu. Noroc cu era internetului accesibil de pe telefon: c\u00e2teva c\u0103ut\u0103ri rapide \u0219i gata, mi-au aterizat \u00een palm\u0103 coordonatele GPS exacte ale unor pietre funerare celebre. Prima oar\u0103 am g\u0103sit mormintele lui Ezra Poun \u0219i Olg\u0103i Rudge, simple \u0219i ni\u021bel ne\u00eengrijite dar al\u0103turate pe vecie ca pentru a pecetlui una dintre cele mai intense \u0219i durabile rela\u021bii artistice \u0219i personale ale secolului XX. Pentru c\u0103 nu \u0219tiu prea multe lucruri despre aceste personaje am apelat cu \u00eencredere la ChatGPT, o alt\u0103 juc\u0103rie modern\u0103 ce merit\u0103 \u00eencercat\u0103 \u0219i care mi-a r\u0103spuns cam a\u0219a Ezra Pound (1885\u20131972) a fost unul dintre cei mai influen\u021bi poe\u021bi ai secolului XX, figur\u0103 central\u0103 a modernismului literar. American de origine, Pound s-a stabilit \u00een Europa, unde a devenit prieten \u0219i mentor pentru T.S. Eliot, James Joyce \u0219i Ernest Hemingway. Era pasionat de forme poetice vechi, dar \u0219i un inovator radical \u2014 poemul s\u0103u monumental, The Cantos, e o construc\u021bie poetic\u0103 vast\u0103, complex\u0103 \u0219i adesea enigmatic\u0103. \u00cen timpul celui de-al Doilea R\u0103zboi Mondial, Pound a sus\u021binut regimul fascist italian \u0219i a f\u0103cut emisiuni radiofonice \u00een care critica dur politica SUA. Dup\u0103 r\u0103zboi, a fost arestat pentru tr\u0103dare, \u00eenchis \u00eentr-o cu\u0219c\u0103 \u00een Italia, apoi internat \u00eentr-un spital psihiatric din Washington timp de 12 ani. A fost eliberat \u00een 1958 \u0219i s-a \u00eentors \u00een Italia, unde a tr\u0103it retras p\u00e2n\u0103 la moarte. Olga Rudge (1895\u20131996), o talentat\u0103 violonist\u0103 american\u0103, l-a \u00eent\u00e2lnit pe Pound \u00een 1923 la Paris. De\u0219i el era c\u0103s\u0103torit cu Dorothy Shakespear, rela\u021bia cu Olga a devenit profund\u0103 \u0219i de durat\u0103. Ea i-a fost muz\u0103, amant\u0103, confident\u0103 \u0219i protectoare. Au avut \u00eempreun\u0103 o fiic\u0103, Mary, pe care \u00eens\u0103 au dat-o spre adop\u021bie, din motive legate de reputa\u021bie \u0219i convenien\u021be sociale. Olga a fost o prezen\u021b\u0103 constant\u0103 \u0219i loial\u0103, mai ales \u00een anii grei de dup\u0103 r\u0103zboi. A luptat pentru eliberarea lui, i-a p\u0103strat manuscrisele, i-a promovat mo\u0219tenirea artistic\u0103 \u0219i l-a \u00eengrijit \u00een ultimele decenii de via\u021b\u0103. \u00cen ciuda greut\u0103\u021bilor, nu l-a p\u0103r\u0103sit niciodat\u0103. Cei doi nu s-au c\u0103s\u0103torit niciodat\u0103, dar leg\u0103tura lor a fost mai profund\u0103 dec\u00e2t orice act oficial. Ceva mai \u00eencolo era \u0219i morm\u00e2ntul lui Iosif Aleksandrovich Brodsky cunoscut mai degrab\u0103 sub numele de Joseph Brodsky. Despre el \u0219tiu \u0219i mai pu\u021bine lucruri \u0219i, oric\u00e2t am cercetat nu am \u00een\u021beles cum a ajuns s\u0103 fie \u00eenmorm\u00e2ntat \u00een sec\u021biunea evanghelic\u0103 a cimitirului catolic din Vene\u021bia. De pe Wikipedia am aflat c\u0103: \u00cen 1987, a c\u00e2\u0219tigat Premiul Nobel pentru Literatur\u0103, fiind al cincilea scriitor n\u0103scut \u00een Rusia care a ob\u021binut acest premiu. \u00centr-un interviu, a fost \u00eentrebat: \u201eSunte\u021bi un cet\u0103\u021bean american care prime\u0219te Premiul pentru poezie \u00een limba rus\u0103. Cine sunte\u021bi dumneavoastr\u0103, american sau rus?\u201d \u201eSunt evreu; poet rus, eseist englez \u2013 \u0219i, bine\u00een\u021beles, cet\u0103\u021bean american\u201d, a r\u0103spuns el. Tot un indicator m-a trimis \u0219i \u00een sec\u021biunea ortodox\u0103 a cimitirului care se nume\u0219te Reparto Greco. Aici sunt \u00eenmorm\u00e2nta\u021bi \u00eendeosebi expatria\u021bii greci \u0219i ru\u0219i unii apar\u021bin\u00e2nd unor familii nobile precum Bagration, Golitsyn \u0219i Potemkin-Tauricheski. Are parc\u0103 mai pu\u021bine morminte dec\u00e2t cel evanghelic dar cu nume mult mai cunoscute (mie cel pu\u021bin). Prima dat\u0103 am g\u0103sit morm\u00e2ntul lui Serghei Diaghilev, fondatorul celebrului Ballets Russes,&nbsp;unul dintre cei mai influen\u021bi impresari de art\u0103 ai secolului XX, un vizionar care a revolu\u021bionat baletul, muzica \u0219i arta spectacolului. Diaghilev a murit \u00een Vene\u021bia \u00een 1929, ora\u0219 pe care \u00eel iubea \u0219i unde revenea adesea. La morm\u00e2ntul lui mi-au pl\u0103cut mult ofrandele a\u0219ezate pe piatr\u0103, nu flori ci poante de balerin\u0103. Nu foarte departe de morm\u00e2ntul lui Diaghilev am dat peste mormintele lui Igor Stravinski \u0219i a Verei de Bosset, un alt cuplu celebru. Ofrandele de pe mormintele lor constau \u00een b\u0103nu\u021bi \u0219i scoici. S\u0103 fi fost oare o referire la moneda ce trebuia dat\u0103 lui Charon, luntra\u0219ul lui Hades ce \u00eei trecea pe cei mor\u021bi peste r\u00e2ul Acheron? \u0218i de scoica ce simbolizeaz\u0103 pelerinajul cre\u0219tin? Tot ChatGPT m-a ajutat cu urm\u0103torul rezumat referitor la cei doi. Igor Stravinski \u0219i Vera de Bosset au avut o poveste de dragoste discret\u0103, dar profund\u0103, care a traversat mai multe decenii \u0219i continente. Stravinski, unul dintre cei mai inovatori compozitori ai secolului XX, cunoscut pentru capodoperele sale precum Le Sacre du Printemps \u0219i L&#8217;Oiseau de Feu, era deja c\u0103s\u0103torit c\u00e2nd a cunoscut-o pe Vera de Bosset, o femeie elegant\u0103, rafinat\u0103, cu origini ruse\u0219ti \u0219i s\u00e2nge aristocratic franco-german. Rela\u021bia lor a \u00eenceput \u00een anii 1920, pe c\u00e2nd Vera era \u00eenc\u0103 so\u021bia pictorului Serge Sudeikin. De\u0219i ambii erau implica\u021bi \u00een alte rela\u021bii, atrac\u021bia dintre Igor \u0219i Vera a fost imediat\u0103. Ea a devenit rapid confidenta lui, muza, \u0219i partenera sa de via\u021b\u0103 \u2014 o prezen\u021b\u0103 calm\u0103 \u0219i echilibrat\u0103, esen\u021bial\u0103 \u00eentr-un univers artistic plin de tulbur\u0103ri. Dup\u0103 moartea primei so\u021bii a compozitorului, \u00een 1939, Igor \u0219i Vera s-au c\u0103s\u0103torit oficial. Au tr\u0103it \u00eempreun\u0103 p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii lui Stravinski, \u00een 1971. Vera i-a fost al\u0103turi \u00een toate peregrin\u0103rile \u2014 din Rusia \u00een Fran\u021ba, apoi \u00een America \u2014 \u0219i l-a sus\u021binut necondi\u021bionat \u00een carier\u0103 \u0219i \u00een lupta sa cu \u00eemb\u0103tr\u00e2nirea \u0219i boala. Am\u00e2ndoi sunt \u00eenmorm\u00e2nta\u021bi \u00een Cimitirul San Michele din Vene\u021bia, \u00een Reparto Evangelico, aproape de morm\u00e2ntul prietenului \u0219i sus\u021bin\u0103torului lor, Serghei Diaghilev. Peste drum de Igor \u0219i Vera Stravinski se g\u0103se\u0219te morm\u00e2ntul lui Emilio Vedova, unul dintre cei mai importan\u021bi arti\u0219ti italieni ai secolului XX, anifascist convins, cunoscut pentru pictura sa abstract\u0103 expresionist\u0103, \u00eenc\u0103rcat\u0103 de for\u021b\u0103 \u0219i revolt\u0103. Nu am prea \u00een\u021beles cum de-a ajuns morm\u00e2ntul unui vene\u021bian get-beget \u0219i catolic pe deasupra \u00een sec\u021biunea ortodox\u0103 a cimitirului. Poate a trecut la confesiunea ortodox\u0103 la un moment dat sau poate a fost ceva legat de so\u021bia sa Annabianca Vedova ce a murit pu\u021bin \u00eenaintea so\u021bului ei. Cel mai &#8222;ochios&#8221; morm\u00e2nt din aceast\u0103 parte a cimitirului mi s-a p\u0103rut cel al unei tinere rusoaice, Sonia Kaliensky. Piatra funerar\u0103 o arat\u0103 dormind parc\u0103 pe un pat de porfir. Sonia a venit la Vene\u021bia pentru a s\u0103rb\u0103tori carnavalul din 1907 dar p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, datorit\u0103 unei dezam\u0103giri amoroase de nesuportat, a ajuns s\u0103-\u0219i pun\u0103 cap\u0103t zilelor \u00eenghi\u021bind o supradoz\u0103 de laudanum. Cam at\u00e2t am avut de povestit despre cimitirul de pe insula San Michele. Am mai avut o tentativ\u0103 de a intra \u00een Cappella Emiliana \u0219i \u00een biserica San Michele in Isola&nbsp;dar nu am g\u0103sit intrarea a\u0219a c\u0103 m-am mul\u021bumit s\u0103 m\u0103 \u00eenv\u00e2rt doar prin claustul fostei m\u0103n\u0103stiri. Dup\u0103 care m-am prezentat iar \u00een sta\u021bia de vaporetto pentru a m\u0103 \u00eentoarce \u00een Vene\u021bia cea vie. 00"}