{"version":"1.0","provider_name":"Uli\u021barnica","provider_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp","author_name":"AncaHM","author_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/author\/ancahm\/","title":"Trogir \u0219i stupul de albine - &#127469;&#127479; Croa\u021bia - Uli\u021barnica","type":"rich","width":600,"height":338,"html":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"1F2i97Z6Q9\"><a href=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/trogir-si-stupul-de-albine\/\">Trogir \u0219i stupul de albine<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/trogir-si-stupul-de-albine\/embed\/#?secret=1F2i97Z6Q9\" width=\"600\" height=\"338\" title=\"&#8222;Trogir \u0219i stupul de albine&#8221; &#8211; Uli\u021barnica\" data-secret=\"1F2i97Z6Q9\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script>\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/\/# sourceURL=https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-includes\/js\/wp-embed.min.js\n<\/script>\n","thumbnail_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2012\/04\/ChatGPT-Image-May-31-2026-03_07_02-PM-1024x683.png","thumbnail_width":1024,"thumbnail_height":683,"description":"\u00centr-una dintre zile, vlahul nostru ajunse la Trogir. Ora\u0219ul \u00eel nelini\u0219ti aproape imediat. Nu era ur\u00e2t. Dimpotriv\u0103. Era plin de palate, biserici \u0219i case de piatr\u0103 ridicate cu migal\u0103 de-a lungul multor veacuri. Tocmai asta era problema. Piatr\u0103 peste piatr\u0103. Cas\u0103 l\u00e2ng\u0103 cas\u0103. Zid l\u00e2ng\u0103 zid. Str\u0103du\u021bele erau at\u00e2t de \u00eenguste \u00eenc\u00e2t vlahul nostru \u00eencepu s\u0103 se \u00eentrebe dac\u0103 locuitorii nu erau obliga\u021bi s\u0103 mearg\u0103 pe r\u00e2nd, unii \u00een zilele cu so\u021b ceilal\u021bi \u00een zilele f\u0103r\u0103 so\u021b. Deasupra lui se ridicau fa\u021bade \u00eenalte care l\u0103sau la vedere doar f\u00e2\u0219ii \u00eenguste de cer. Pentru prima dat\u0103 \u00een Dalma\u021bia, \u00eencepu s\u0103 simt\u0103 lipsa dep\u0103rt\u0103rilor. \u00cen mun\u021bii lui puteai privi p\u00e2n\u0103 departe. \u00cen Trogir, privirea se oprea dup\u0103 c\u00e2\u021biva pa\u0219i, \u00eentr-un alt zid. Ora\u0219ul \u00eel nedumeri din primul moment. Fusese construit pe o buc\u0103\u021bic\u0103 de p\u0103m\u00e2nt at\u00e2t de mic\u0103 \u00eenc\u00e2t un cioban mai gr\u0103bit risca s\u0103 o traverseze f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i dea seama. O insuli\u021b\u0103 \u00eengust\u0103, prins\u0103 \u00eentre uscat \u0219i o insul\u0103 mai mare \u0219i legat\u0103 de ambele prin poduri scurte. Vlahul nostru se uit\u0103 \u00een jur \u0219i \u00eencerc\u0103 s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 logica. La Omi\u0219, m\u0103car se vedea de ce \u00ee\u0219i a\u0219ezaser\u0103 oamenii ora\u0219ul acolo &#8211; r\u00e2ul, valea, pozi\u021bia strategic\u0103. Aici nu vedea dec\u00e2t o \u00eenghesuial\u0103 \u00eengrozitoare. \u0218i totu\u0219i, \u00een loc s\u0103 se mute \u00een alt\u0103 parte, unde era mai mult loc, tr\u0103girenii hot\u0103r\u00e2ser\u0103 s\u0103 \u00eenghesuie \u00eenc\u0103 o cas\u0103, \u00eenc\u0103 un palat \u0219i \u00eenc\u0103 o biseric\u0103 \u00een spa\u021biul r\u0103mas. \u0218i c\u00e2nd spa\u021biul se terminase cu adev\u0103rat, \u00eencepuser\u0103 s\u0103 construiasc\u0103 \u00een sus. Dup\u0103 o vreme, vlahul nostru renun\u021b\u0103 s\u0103 mai numere catedralele, palatele, casele. P\u0103reau s\u0103 r\u0103sar\u0103 direct din piatr\u0103, ca buruienile dup\u0103 ploaie. \u00cen Apuseni, dac\u0103 o cas\u0103 \u00ee\u021bi era prea mic\u0103, construiai alta pu\u021bin mai \u00eencolo. Dac\u0103 un vecin \u00ee\u021bi era prea aproape, te mutai \u00een alt deal. Aici, dac\u0103 vecinul \u00ee\u021bi era prea aproape, \u00ee\u021bi construiai casa mai \u00eenalt\u0103 \u0219i te uitai la el de sus. Privind ora\u0219ul de la o oare\u0219icare dep\u0103rtare, vlahul nostru avu o revela\u021bie. Oamenii tr\u0103iau aici precum albinele \u00eentr-un stup. Fiecare col\u021b era ocupat, fiecare palm\u0103 de p\u0103m\u00e2nt folosit\u0103. Str\u0103zile se r\u0103suceau printre case ca ni\u0219te coridoare \u00eenguste \u00eentr-un labirint de piatr\u0103. Oamenii intrau \u0219i ie\u0219eau din por\u021bi \u0219i u\u0219i, disp\u0103reau pe str\u0103du\u021be \u0219i reap\u0103reau \u00een pie\u021be minuscule, mereu \u00een mi\u0219care, mereu ocupa\u021bi cu ceva. Nu era haos. Era ordine &#8211; dar o ordine pe care numai cineva crescut acolo o putea \u00een\u021belege. Ca \u0219i fagurele, unde fiecare celul\u0103 are locul ei precis, fiecare cas\u0103 din Trogir p\u0103rea s\u0103 aib\u0103 rolul ei \u00eentr-un plan mai mare pe care vlahul nostru nu-l putea vedea. \u00ce\u0219i aminti de stupii din Apuseni. \u0218i acolo albinele se \u00eenghesiau, construiau, lucrau f\u0103r\u0103 oprire. Dar stupul putea fi mutat. Trogir nu. Trogir era un stup de piatr\u0103, ridicat de oameni care hot\u0103r\u00e2ser\u0103 c\u0103 exact aici, pe aceast\u0103 insuli\u021b\u0103 \u00eengust\u0103, vor face cea mai frumoas\u0103 cetate de pe coast\u0103. \u0218i reu\u0219iser\u0103. Dar pl\u0103tiser\u0103 pre\u021bul &#8211; renun\u021baser\u0103 la l\u0103f\u0103ial\u0103. Dup\u0103 ce r\u0103t\u0103ci o vreme prin str\u0103du\u021bele \u00eenguste, vlahul nostru ajunse \u00een pia\u021ba central\u0103. Era mic\u0103, neobi\u0219nuit de mic\u0103 pentru inima unui ora\u0219. Catedrala o domina cu masa ei impun\u0103toare de piatr\u0103. \u00cen jur, palatele nobililor se \u00eengr\u0103m\u0103deau ca ni\u0219te curteni dornici s\u0103 stea c\u00e2t mai aproape de rege. Vlahul nostru se a\u0219ez\u0103 pe o banc\u0103 de piatr\u0103 \u0219i privi \u00een jur. Ce-i apucase pe oameni s\u0103 se adune cu to\u021bii tocmai aici, pe aceast\u0103 insuli\u021b\u0103 \u00eengust\u0103? Erau \u00eenconjura\u021bi de ap\u0103, lipsi\u021bi de spa\u021biu, obliga\u021bi s\u0103 construiasc\u0103 ca ni\u0219te albine \u00eenghesuite \u00eentr-un stup prea mic. \u0218i totu\u0219i r\u0103m\u0103seser\u0103. Genera\u021bie dup\u0103 genera\u021bie. Construind, sculpt\u00e2nd, \u00een\u0103l\u021b\u00e2nd ziduri din ce \u00een ce mai frumoase \u00een loc s\u0103 plece pur \u0219i simplu \u00een alt\u0103 parte. Un mo\u0219ule\u021b, v\u0103z\u00e2ndu-l pe g\u00e2nduri, se opri l\u00e2ng\u0103 el. E\u0219ti nou pe aici? \u00eentreb\u0103. Vin din mun\u021bi, r\u0103spunse vlahul nostru. \u00cencerc s\u0103 \u00een\u021beleg de ce a\u021bi construit un ora\u0219 at\u00e2t de frumos \u00eentr-un loc at\u00e2t de \u00eenghesuit. B\u0103tr\u00e2nul z\u00e2mbi. Pentru c\u0103 aici eram \u00een siguran\u021b\u0103. Pe insul\u0103, ap\u0103ra\u021bi de ap\u0103 \u0219i ziduri. Turcii, ungurii, vene\u021bienii &#8211; cu to\u021bii au \u00eencercat s\u0103 ne cucereasc\u0103. Dar am rezistat. C\u00e2nd ai pu\u021bin loc, \u00eenve\u021bi s\u0103-l folose\u0219ti bine. \u0218i c\u00e2nd e\u0219ti \u00eenconjurat de du\u0219mani, \u00eenve\u021bi s\u0103 construie\u0219ti \u00een sus, nu \u00een l\u0103turi. Vlahul nostru d\u0103du \u00eencet din cap. Acum \u00een\u021belegea. Tr\u0103girenii nu se \u00eengr\u0103m\u0103diser\u0103 aici din pl\u0103cere. Se \u00eengr\u0103m\u0103diser\u0103 din necesitate. \u0218i apoi, din necesitate f\u0103cuser\u0103 o art\u0103. La Omi\u0219, omi\u0219enii folosiser\u0103 geografia pentru a deveni pira\u021bi. La Trogir, tr\u0103girenii folosiser\u0103 lipsa de spa\u021biu pentru a deveni arti\u0219ti \u00een piatr\u0103. Vlahul nostru se ridic\u0103 \u0219i porni din nou pe str\u0103du\u021bele \u00eenguste. Le vedea acum cu al\u021bi ochi. Nu erau str\u00e2mte din neaten\u021bie, ci din strategie. Un ora\u0219 dens era mai u\u0219or de ap\u0103rat. Str\u0103zi \u00eenguste \u00eensemnau c\u0103 invadatorii nu puteau avansa \u00een num\u0103r mare. Case \u00eenalte \u00eensemnau c\u0103 puteai ad\u0103posti mai mul\u021bi oameni \u00een spatele acelora\u0219i ziduri. Trogir nu era un stup din \u00eent\u00e2mplare. Era un stup construit cu grij\u0103, dup\u0103 un plan precis, de oameni care \u0219tiau c\u0103 spa\u021biul e un lux pe care nu \u0219i-l pot permite. Se g\u00e2ndi la casa lui din Apuseni. Mic\u0103, simpl\u0103, dar cu o priveli\u0219te care se \u00eentindea p\u00e2n\u0103 departe. Dac\u0103 deschidea u\u0219a, vedea dealuri \u0219i p\u0103duri. Dac\u0103 ie\u0219ea afar\u0103, putea merge \u00een orice direc\u021bie dorea f\u0103r\u0103 s\u0103 se loveasc\u0103 de un zid. Aici, dac\u0103 deschideai u\u0219a, vedeai peretele casei din fa\u021b\u0103. Dac\u0103 ie\u0219eai afar\u0103, trebuia s\u0103 alegi st\u00e2nga sau dreapta &#8211; \u00eenainte \u0219i \u00eenapoi nu existau. \u00ce\u0219i aminti de ceva ce spusese odat\u0103 un cioban b\u0103tr\u00e2n: Locul \u00ee\u021bi face obiceiul. Dac\u0103 tr\u0103ie\u0219ti la str\u00e2mt, \u00eenve\u021bi s\u0103 te descurci str\u00e2ns. Dac\u0103 tr\u0103ie\u0219ti la larg, \u00eenve\u021bi s\u0103 r\u0103t\u0103ce\u0219ti. Important e s\u0103 nu schimbi pe unul cu cel\u0103lalt. Dup\u0103 dou\u0103 ceasuri petrecute pe str\u0103du\u021bele lui \u00eenguste, vlahul nostru ie\u0219i la malul m\u0103rii \u0219i trase ad\u00e2nc aer \u00een piept. Abia c\u00e2nd ajunse la malul m\u0103rii sim\u021bi c\u0103 poate respira din nou. Acolo zidurile se opreau \u00een sf\u00e2r\u0219it, iar privirea putea pleca nestingherit\u0103 spre larg. Trogir era f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 un ora\u0219 admirabil. Poate cel mai frumos pe care-l v\u0103zuse p\u00e2n\u0103 acum. Piatr\u0103 sculptat\u0103 cu m\u0103iestrie, palate care ar fi f\u0103cut invidios orice boier, o catedral\u0103 care p\u0103rea ridicat\u0103 de \u00eengeri r\u0103bd\u0103tori. Dar era la fel de limpede c\u0103 fusese proiectat de oameni care nu crescuser\u0103 oi. Un cioban avea nevoie de spa\u021biu. De dealuri unde s\u0103-\u0219i duc\u0103 turma. De p\u0103\u0219uni unde oile s\u0103 se \u00eentind\u0103 la soare. De v\u0103i unde s\u0103 aib\u0103 unde fugi c\u00e2nd vine primejdia. Un negustor \u00eens\u0103, sau un me\u0219te\u0219ugar, sau un nobil, avea nevoie de altceva. De ziduri care s\u0103-l apere. De pie\u021be unde s\u0103 fac\u0103 nego\u021b. De str\u0103zi unde s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103 cu al\u021bi oameni. Spa\u021biul \u00eei era mai pu\u021bin important dec\u00e2t siguran\u021ba. Vlahul nostru privi \u00eenc\u0103 o dat\u0103 spre Trogir. Ora\u0219ul str\u0103lucea \u00een soarele dup\u0103-amiezii, cu zidurile lui albe \u0219i pietrele sculptate str\u0103lucind ca ni\u0219te bijuterii. Era frumos. Dar \u00eel \u00eennebunea. \u00ce\u0219i d\u0103du seama de ceva. Omi\u0219enii renun\u021baser\u0103 la siguran\u021ba cet\u0103\u021bilor pentru libertatea m\u0103rii. Tr\u0103girenii renun\u021baser\u0103 la libertatea spa\u021biului pentru siguran\u021ba zidurilor. Fiecare \u00ee\u0219i alegea ce pre\u021buia mai mult. El pre\u021buia dep\u0103rt\u0103rile. De aceea, oric\u00e2t de frumos era Trogir, \u0219tia c\u0103 nu ar putea tr\u0103i acolo. Dar nu avea mimic \u00eempotrica acelora care puteau. Trebuia s\u0103 ai un fel special de curaj ca s\u0103 accep\u021bi s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti \u00eentr-un stup de piatr\u0103, \u00eenghesuit \u00eentre ziduri \u0219i s\u0103 transformi aceast\u0103 \u00eenghesuial\u0103 \u00eentr-o oper\u0103 de art\u0103. Nu mai z\u0103bovi mult \u00een Trogir, se g\u00e2ndea s\u0103 treac\u0103 \u0219i prin Split. Acolo, auzise el, locuise c\u00e2ndva un \u00eemp\u0103rat ce murise cu mult timp \u00een urm\u0103. Vlahul nostru era curios dac\u0103 ar fi putut afla \u0219i se la acel om vestit c\u00e2te ceva despre modul \u00een care se tr\u0103ie\u0219te pe coast\u0103. &nbsp; 00"}