{"version":"1.0","provider_name":"Uli\u021barnica","provider_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp","author_name":"AncaHM","author_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/author\/ancahm\/","title":"Toulouse - &#x1f1eb;&#x1f1f7; Franta - Uli\u021barnica","type":"rich","width":600,"height":338,"html":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"WAinLNYrd5\"><a href=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/toulouse\/\">Toulouse<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/toulouse\/embed\/#?secret=WAinLNYrd5\" width=\"600\" height=\"338\" title=\"&#8222;Toulouse&#8221; &#8211; Uli\u021barnica\" data-secret=\"WAinLNYrd5\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script>\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/\/# sourceURL=https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-includes\/js\/wp-embed.min.js\n<\/script>\n","thumbnail_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2025\/11\/2025-10-18-coperta-0003.jpg","thumbnail_width":600,"thumbnail_height":450,"description":"Am plecat din Bordeaux a doua zi diminea\u021ba, la o ora c\u00e2nd ora\u0219ul p\u0103rea c\u0103 nu se dezmeticise \u00eenc\u0103 bine din somn. Am luat-o \u00een sus pe Garonne, spre inima Languedocului, un soi de terra incognita pentru mine. Destina\u021bia acelei zile era Carcassonne, inima sensibil\u0103 \u0219i medieval\u0103 a Languedocului, unde trebuia s\u0103 ajungem dup\u0103-amiza. P\u00een\u0103 acolo \u00eens\u0103 urma s\u0103 facem un popas scurt \u00een inima modern\u0103, vie \u0219i vibrant\u0103 a acestei regiuni, \u00een Toulouse. Din p\u0103cate, pauza aceasta de dezmor\u021bire a fost mult prea scurt\u0103 \u0219i mi-a lipsit foarte mult un Alexandre care s\u0103 ne explice una alta despre actuala capital\u0103 a Languedocului. Toulouse este \u00een zilele noastre unul dintre cele mai mari ora\u0219e ale Fran\u021bei, cu peste jum\u0103tate de milion de locuitori \u0219i o aglomera\u021bie metropolitan\u0103 de peste un milion \u0219i jum\u0103tate. Este urma\u0219ul Tolosei, veche a\u0219ezare celtic\u0103 ce-a fost preluat\u0103 \u0219i dezvoltat\u0103 de romani dup\u0103 cucerirea Galiei, mai veche dec\u00e2t Parisul. Drept s\u0103 spun, m\u0103 a\u0219teptam s\u0103 g\u0103sesc aici un alt ora\u0219 frumos dar oarecum a\u0219ezat \u0219i lini\u0219tit, asem\u0103n\u0103tor cu cele vizitate deja. Nici vorb\u0103 de a\u0219a ceva, Toulouse mi s-a p\u0103rut surprinz\u0103tor de t\u00e2n\u0103r \u0219i de dinamic, se vede de la o po\u0219t\u0103 c\u0103 e un ora\u0219 universitar important. Str\u0103zile sunt animate, terasele pline, iar zonele centrale aveau un ritm tineresc. M\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 la efervescen\u021ba ora\u0219ului contribuie \u0219i prezen\u021ba masiv\u0103 a industriei aeronautice \u0219i de cercetare \u2014 Airbus, \u0219coli de inginerie, institute \u2014 care atrage tineri profesioni\u0219ti din toat\u0103 Fran\u021ba. \u0218i probabil, precum \u00een Bordeaux, francezi din nord s-au mutat definitiv aici atra\u0219i fiind de o via\u021b\u0103 &#8222;mai francez\u0103&#8221; dec\u00e2t poate oferi zona parizian\u0103. Un alt lucru ce frapeaz\u0103 un c\u0103l\u0103tor aterizat \u00een centrul Toulose-ului este culoarea str\u0103zilor, un c\u0103r\u0103miziu rozaliu ce i-a adus renumele de Ville Rose. O culoare mult prea frivol\u0103 pentru un loc at\u00e2t de serios. Dar podoaba aceasta nu s-a n\u0103scut din capriciu ci din pricini geologice. \u00cen valea Garonnei nu prea exist\u0103 piatr\u0103, materialul favorit al constructorilor francezi, ci doar un lut \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nat, plin de oxizi de fier, care la ardere devine roz-ocru. Ora\u0219ul a fost construit cu ce se avea la \u00eendem\u00e2n\u0103, iar c\u0103r\u0103mida aceea sub\u021bire \u0219i cald\u0103, combinat\u0103 cu pu\u021bin\u0103 piatr\u0103 alb\u0103 pe la col\u021buri \u0219i ferestre, a dat Toulouse-ului culoarea distinctiv\u0103 \u0219i mult mai bl\u00e2nd\u0103 dec\u00e2t a suratelor lui nordice. Rozul de Toulouse nu e un ornament, ci o identitate n\u0103scut\u0103 din lipsuri, o frumuse\u021be impus\u0103 de p\u0103m\u00e2ntul locului. Organizatorii excursiei ne-au alocat un timp extrem de scurt pentru descoperirea ora\u0219ului Toulouse. M\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 s-au g\u00e2ndit s\u0103 nu ne ame\u021beasc\u0103 prea tare \u0219i s-au concentrat strict pe tema excursiei, Fran\u021ba Medieval\u0103. P\u0103cat, un asemenea ora\u0219 ar fi meritat o aten\u021bie mai distributiv\u0103. A\u0219adar, \u00een program erau trecute dou\u0103 vizite mari \u0219i late, la dou\u0103 din cele trei repere religioase majore. Primul era Saint-Sernin, una dintre cele mai mari bazilici romanice din Europa \u0219i un important nod turistic medieval, integrat pelerinajelor spre Compostela. Al doilea era&nbsp;Saint-\u00c9tienne, catedrala ora\u0219ului. Pentru c\u0103 m\u0103 \u0219tiu iute de picior am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 m\u0103 desprind de grup \u0219i s\u0103-mi iau soarta \u00een propriile m\u00e2ini cu inten\u021bia de-a ajunge \u0219i la reperul num\u0103rul trei, la Convent des Jacobins, m\u0103n\u0103stirea dominican\u0103 unde trebuie s\u0103 fi tr\u0103it pe vremuri \u0219i Toma d&#8217;Aquino. Autocarul s-a str\u0103duit s\u0103 se apropie c\u00e2t mai mult de centrul ora\u0219ului pentru a c\u00e2\u0219tiga timp \u0219i a ne proteja oasele b\u0103tr\u00e2ne de plimb\u0103ri prea lungi. Ne-a debarcat \u00een dreptul unei mici \u0219i frumoase pia\u021bete, Place d&#8217;Armenie,&nbsp;unde avea s\u0103 ne a\u0219tepte dou\u0103-trei ceasuri c\u00e2t b\u00e2ntuiam noi prin ora\u0219. Un loc de \u00eent\u00e2lnire extrem de pitoresc \u0219i greu de uitat sau confundat, cu o cl\u0103dire de birouri ce amintea de o fost\u0103 biseric\u0103, o f\u00e2nt\u00e2n\u0103 artezian\u0103 ce amintea de Garonne \u0219i o minunat\u0103 cruce armeneasc\u0103 ce amintea de Caucaz. De acolo am luat-o drept \u00eenainte p\u00e2n\u0103 \u00een&nbsp;Place du Capitole, pia\u021ba principal\u0103 a ora\u0219ului Toulouse \u0219i centrul s\u0103u administrativ \u00eenc\u0103 din Evul Mediu. Pia\u021ba este dominat\u0103 de o mare cl\u0103dire de c\u0103r\u0103mid\u0103 roz \u0219i piatr\u0103 alb\u0103 numit\u0103 (cum altfel) Capitole, sediu al prim\u0103riei \u0219i al vechiului consiliu municipal (Capitouls), construit\u0103 \u00een forma actual\u0103 \u00een secolul al XVIII-lea. \u00cen fa\u021ba ei se deschidea o pia\u021b\u0103 imens\u0103, \u00een \u00eentregime pietonal\u0103, unde abia aveai loc s\u0103 te strecori printre mesele \u0219i scaunele restaurantelor \u0219i cafenelelor pe de o parte \u0219i printre tarabele unei f\u00eate foraine. M-am \u00eenv\u00e2rtit pu\u021bin prin ea pentru c\u0103 eram \u00een c\u0103utarea unui magazina\u0219 ce vindea o specialitate local\u0103, bomboane violettes de Toulouse iar eu rezist cu greu unei tenta\u021bii dulci. Zice-se c\u0103 violetele sunt floarea-emblem\u0103 a ora\u0219ului, o tradi\u021bie veche de peste dou\u0103 secole. Ini\u021bial bomboanele astea nu erau deloc bomboane ci petale de violete \u00eenghe\u021bate \u00een zah\u0103r, cristale fragile, cu o arom\u0103 floral\u0103 discret\u0103 \u0219i nea\u0219teptat\u0103. Moda lor ar fi ap\u0103rut \u00een secolul al XIX-lea, pe vremea c\u00e2nd \u00een jurul ora\u0219ului se dezvolta o mic\u0103 industrie de cultivare a violetei. Le-am g\u0103sit \u0219i eu p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 sub dou\u0103 forme petale cristalizate \u00een zah\u0103r \u0219i bomboane tari, dulci-acri\u0219oare, cu un u\u0219or iz de violete. Recunosc, pentru mine personal au fost o dezam\u0103gire. Bazilica Saint-Sernin Din Place du Capitole p\u00e2n\u0103 la Basilica Saint-Sernin nu e drum lung ci doar unul care te conduce parc\u0103 prin quintesen\u021ba ora\u0219ului, pe str\u0103zi nu prea late, flancate de cl\u0103diri din c\u0103r\u0103mid\u0103 roz. Turnul basilicii se vede de departe, precum un far c\u0103l\u0103uzitor at\u00e2t pentru turistul modern c\u00e2t \u0219i pentru predecesorul s\u0103u medieval, pelerinul plecat \u00een c\u0103utare de moa\u0219te \u0219i o altfel de salvare personal\u0103. Turnul, octogonal \u0219i ridicat \u00een trepte, r\u0103m\u00e2ne unul dintre reperele distinctive ale ora\u0219ului. Bazilica Saint-Sernin este de-a dreptul impresionant\u0103, una dintre cele mai mari biserici romanice din Europa \u0219i un important monument religios al Evului Mediu occitan. A fost construit\u0103 \u00eentre secolele XI \u0219i XII, pe locul morm\u00e2ntului Sf\u00e2ntului Saturnin (Sernin), primul episcop al ora\u0219ului, martirizat \u00een secolul al III-lea. Pe vremuri biserica f\u0103cea parte dintr-o aba\u021bie benedictin\u0103 \u0219i devenise \u00eenc\u0103 din Evul Mediu o etap\u0103 major\u0103 pe Via Tolosana, unul dintre drumurile pelerinilor spre Santiago de Compostela. Bazilica este imens\u0103: o nav\u0103 lung\u0103, de aproape o sut\u0103 de metri, un transept larg \u0219i un deambulatoriu cu capele radiale \u2014 tipice bisericilor de pelerinaj \u2014 unde erau ad\u0103postite odinioar\u0103 racle cu moa\u0219te. \u00centr-un fel vizita noastr\u0103 s-a desf\u0103\u0219urat aidoma cu cea a pelerinilor de acum c\u00e2teva sute de ani. Am intrat pe o poart\u0103 a transeptului, am urmat calea deambulatoriului, am c\u0103scat gura la capele \u0219i am tras cu ochiul printre gratiile grilajului ce separa altarul \u0219i corul de restul bisericii. \u00cen Evul Mediu, aceea\u0219i biseric\u0103 era preg\u0103tit\u0103 s\u0103 primeasc\u0103 zilnic c\u00e2teva sute de oaspe\u021bi, cam c\u00e2t vizitatorii de ast\u0103zi. Doar c\u0103 acum nu se mai numesc pelerini, ci turi\u0219ti, iar motiva\u021bia vizitei e probabil complet diferit\u0103. \u00cen Saint-Sernin vezi \u00eens\u0103 pe viu un exemplu al spiritului organizatoric al benedictinilor, care au inventat un soi de arhitectur\u0103 medieval\u0103 a pelerinajului: biserici cu deambulatoriu, acel coridor circular plasat \u00een spatele \u0219i \u00een jurul altarului, cu capele radiale, mici \u201esta\u021bii\u201d laterale unde erau expuse relicvele. Regula practic\u0103 era simpl\u0103: 1) localnicii intrau pe poarta principal\u0103 \u0219i asistau la liturghie \u00een nav\u0103, 2) clerul oficia \u00een cor \u0219i 3) pelerinii erau dirija\u021bi pe un traseu separat, ca s\u0103 nu blocheze slujba. Intrau pe o u\u0219\u0103 lateral\u0103, treceau prin deambulatoriu, se \u00eenchinau la relicve \u0219i ie\u0219eau tot lateral, f\u0103r\u0103 s\u0103 se intersecteze cu mul\u021bimea din interior. Mi-au atras aten\u021bia \u0219i picturile r\u0103mase pe pere\u021bi, urme palide de fresc\u0103 roman\u0103, cu linii simple \u0219i culori calde, at\u00e2t c\u00e2t a mai \u00eeng\u0103duit timpul. Nu sunt spectaculoase, nu vor s\u0103 impresioneze, par mai degrab\u0103 semne ale unei lumi \u00een care frumuse\u021bea p\u0103rea un lucru serios \u0219i discret. Pe alocuri se mai vede c\u00e2te o figur\u0103, c\u00e2te un contur, ca o respira\u021bie a Evului Mediu r\u0103mas\u0103 prins\u0103 \u00een c\u0103r\u0103mid\u0103. Couvent des Jacobins Dup\u0103 ce-am p\u0103r\u0103sit basilica benedictin\u0103 am plecat \u00een c\u0103utarea concuren\u021bei, vechea m\u0103n\u0103stire a dominicanilor din Toulouse. Este denumit\u0103 \u00eentr-un fel ciudat, pentru mine cel pu\u021bin, Couvent des Jacobins.&nbsp;Povestea numelui e lung\u0103 \u0219i \u00eenc\u00e2lcit\u0103. \u00cen Fran\u021ba dominicanii erau numi\u021bi iacobini din pricina unei vechi m\u0103n\u0103stiri de-a lor din Paris, aflat\u0103 pe Rue Saint-Jacques, adic\u0103 strada Sf\u00e2ntului Iacob. C\u00e2teva sute de ani mai t\u00e2rziu, pe timpul Revolu\u021biei franceze, un cuib cam fundamentalist al revolu\u021bionarilor obi\u0219nuiau s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103 \u00een aceea\u0219i m\u0103n\u0103stire. A\u0219a c\u0103 au primit tot numele de iacobini. Ideea e c\u0103 \u00een Toulouse fra\u021bii dominicani au fost at\u00e2t de bine \u00een\u0219uruba\u021bi \u00een istoria locului \u00eenc\u00e2t nu au putut fi detrona\u021bi de iacobinii revolu\u021biei. Spre deosebire de restul Frantei \u00een Toulouse iacobini = c\u0103lug\u0103ri dominicani \u2260 revolu\u021bionari. Biserica m\u0103n\u0103stirii nu m-a impresionat cine \u0219tie ce pe dinafar\u0103 pentru c\u0103 era acoperit\u0103 de sus p\u00e2n\u0103 jos de schele dar mi-a luat piuitul \u00een momentul \u00een care am intrat \u00een ea. Edificiul e auster, realizat aproape integral din c\u0103r\u0103mid\u0103 \u00een stil gotic timpuriu. A fost \u00eenceput \u00een 1230, la scurt timp dup\u0103 fondarea Ordinului Predicatorilor \u0219i a fost terminat abia \u00een secolul al XIV-lea. Interiorul este \u00eemp\u0103r\u021bit \u00een dou\u0103 nave paralele desp\u0103r\u021bite mai degrab\u0103 formal de un \u0219ir de coloane centrale care se deschid \u00een v\u00e2rf \u00een 22 de nervuri, transform\u00e2nd parc\u0103 \u00eenc\u0103perea \u00eentr-o p\u0103dure de piatr\u0103. M\u0103n\u0103stirea aceasta este vestit\u0103 \u0219i pentru c\u0103 ad\u0103poste\u0219te relicvele Sf\u00e2ntului Toma d\u2019Aquino, transferate aici \u00een anul 1369. \u00cen acele vremuri dominicanii nu erau considera\u021bi \u00eenc\u0103 domini canes (c\u00e2inii domnului sau poate ai papalit\u0103\u021bii), cum aveau s\u0103 fie porecli\u021bi mai t\u00e2rziu, \u00een plin conflict cu ereziile \u0219i odat\u0103 cu na\u0219terea Inchizi\u021biei. La \u00eenceput erau mai degrab\u0103 un ordin urban de predicatori instrui\u021bi, buni teologi \u0219i buni vorbitori, trimi\u0219i s\u0103 explice credin\u021ba \u00een pie\u021be, \u00een ora\u0219e \u0219i \u00een universit\u0103\u021bi, pe limba vernacular\u0103 \u0219i nu \u00een latin\u0103. Poate tocmai aceast\u0103 \u00eenclina\u021bie spre rigoare \u0219i ra\u021biune l-a atras \u0219i pe Toma \u00een r\u00e2ndurile lor. Departe de mine preten\u021bia de-a \u00een\u021belege filozofia Toma d\u2019Aquino. Se spune despre ea c\u0103 st\u0103 la funda\u021bia modului occidental de a privi lumea. \u00cen secolul al XIII-lea, c\u00e2nd universit\u0103\u021bile abia prindeau form\u0103, Toma a oferit o metod\u0103 clar\u0103 de a g\u00e2ndi \u0219i de a discuta: obiec\u021bii, contra-argument, r\u0103spuns, verificare. A devenit, aproape f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea, modelul dup\u0103 care s-au organizat facult\u0103\u021bile medievale. Ideea lui central\u0103 era simpl\u0103 \u0219i lini\u0219titoare: omul, prin ra\u021biunea lui, poate \u00een\u021belege ordinea lumii \u0219i inten\u021bia lui Dumnezeu, iar cunoa\u0219terea nu este o \u00eendr\u0103zneal\u0103, ci o datorie. Iar de aici \u0219i p\u00e2n\u0103 la ideea c\u0103 omul e buricul lumii nu a mai fost dec\u00e2t un pas. La acest pas o fi contribuit poate \u0219i magistratul-matematician al c\u0103rui nume l-am z\u0103rit pe frontonul unei cl\u0103diri aflate vis-a-vis de m\u0103n\u0103stirea dominican\u0103. Liceul de l\u00e2ng\u0103 Iacobini poart\u0103 numele lui Pierre de Fermat, magistratul devenit, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie, unul dintre marii matematicieni ai Europei. Ziua era consilier la Parlamentul din Toulouse \u0219i judeca procese, seara coresponda cu Pascal \u0219i Descartes pe probleme de probabilitate \u0219i teorie a numerelor. Fran\u021ba l-a cunoscut ca jurist, posteritatea \u00eel \u021bine minte pentru o not\u0103 scris\u0103 pe marginea unei c\u0103r\u021bi \u0219i pentru o serie de teoreme care au dat de lucru matematicienilor \u00eenc\u0103 trei secole dup\u0103 moartea lui. M\u0103n\u0103stirea dominicanilor este foarte aproape de malul Garonnei, a\u0219a c\u0103 nu am rezistat tenta\u021biei de-a face o mic\u0103 plimbare pe chei. Am reg\u0103sit fluviul, cu ape mai albastre dec\u00e2t \u00een Bordeaux \u0219i nu at\u00e2t de lat. Pe malul cel\u0103lalt am z\u0103rit o alt\u0103 posibil\u0103 tenta\u021bie turistic\u0103, H\u00f4tel-Dieu Saint-Jacques, un mare spital medieval pentru pelerini, s\u0103raci \u0219i bolnavi ce p\u0103rea mai degrab\u0103 o cazemat\u0103. Arhivele spun c\u0103 aici exista un test simplu dar neiert\u0103tor pentru a fi admis. Cel care cerea g\u0103zduire primea trei p\u00e2ini mici \u0219i o cup\u0103 de vin. Dac\u0103 le m\u00e2nca pe loc, era primit dar dac\u0103 se f\u00e2st\u00e2cea sau \u00eencerca s\u0103 le \u00eempart\u0103 cu al\u021bii era trimis \u00eenapoi \u00een ora\u0219. Cei care conduceau spitalul \u0219tiau cum s\u0103 fie milo\u0219i dar \u0219i cum s\u0103 fac\u0103 deosebirea dintre un pelerin obosit \u0219i un vagabond profesionist. Nu am avut timp s\u0103 trec peste Pont-Neuf \u0219i s\u0103 v\u0103d dac\u0103 obiectivul era \u00eentr-adev\u0103r turistic, a\u0219a c\u0103 am p\u0103r\u0103sit fluviul \u0219i m-am gr\u0103bit s\u0103 ajung la catedral\u0103, cel de-al doilea obiectiv al grupului nostru. Nu puteam s\u0103 m\u0103 las..."}