{"version":"1.0","provider_name":"Uli\u021barnica","provider_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp","author_name":"AncaHM","author_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/author\/ancahm\/","title":"Tokyo - \u00een c\u0103utarea b\u0103tr\u00e2nului Edo - &#x1f1ef;&#x1f1f5; Japonia - Uli\u021barnica","type":"rich","width":600,"height":338,"html":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"GSk6Lh9br5\"><a href=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/tokyo-in-cautarea-batranului-edo\/\">Tokyo &#8211; \u00een c\u0103utarea b\u0103tr\u00e2nului Edo<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/tokyo-in-cautarea-batranului-edo\/embed\/#?secret=GSk6Lh9br5\" width=\"600\" height=\"338\" title=\"&#8222;Tokyo &#8211; \u00een c\u0103utarea b\u0103tr\u00e2nului Edo&#8221; &#8211; Uli\u021barnica\" data-secret=\"GSk6Lh9br5\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script>\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/\/# sourceURL=https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-includes\/js\/wp-embed.min.js\n<\/script>\n","thumbnail_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2018\/05\/2018-04-29-0211-coperta.jpg","thumbnail_width":1000,"thumbnail_height":662,"description":"C\u0103l\u0103torul aterizat pentru prima oar\u0103 \u00een Tokyo ar putea fi u\u0219or p\u0103c\u0103lit de fa\u021bada &#8222;occidental\u0103&#8221;, sau mai degrab\u0103 &#8222;american\u0103&#8221; a ora\u0219ului &#8211; de zg\u00e2rie-norii lui, de \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area lui modern\u0103 at\u00e2t de asem\u0103n\u0103toare cu cea a altor ora\u0219e de pe mapamondul civilizat, de reclamele luminoase, de subculturile urbane ce par \u00eemprumutate de peste ocean. Am putea crede c\u0103, dup\u0103 trauma cauzat\u0103 de \u00eenfr\u00e2ngerea din cel de-al doilea r\u0103zboi mondial, capitala Japoniei a preluat cu entuziasm \u0219i ner\u0103bdare cultura \u00eenving\u0103torilor. Aparen\u021bele \u00eens\u0103 pot fi \u00een\u0219el\u0103toare. \u00cenainte de-a deveni Tokyo, ora\u0219ul acesta a fost pentru c\u00e2teva sute de ani Edo, capitala Shogunilor \u0219i a samurailor lui. O lume ce-a ales la un moment dat s\u0103 se \u00eenchid\u0103 \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i, o lume cu ierarhii \u0219i reguli mult prea stricte dup\u0103 gusturile noastre, dar \u00eenfloritoare, puternic\u0103 \u0219i cu totul aparte. Chiar dac\u0103 dup\u0103 r\u0103zboi samuraii au trebuit s\u0103-\u0219i predea s\u0103biile pentru a fi duse la topit, \u00een str\u0103fundul inimii lor tot samurai au r\u0103mas. Spiritul epocii Edo, mentalit\u0103\u021bile, obiceiurile, tradi\u021biile ei se topesc mai greu dec\u00e2t s\u0103biile. Am \u00eencercat \u0219i eu s\u0103 g\u0103sesc urme ale b\u0103tr\u00e2nului Edo, \u00een cele c\u00e2teva zile petrecute \u00een capitala nipon\u0103, dar nu mi-a fost deloc u\u0219or. Poate nu am c\u0103utat unde trebuie, poate ochii mei ( ai min\u021bii \u0219i ai trupului ) nu au fost suficient de deschi\u0219i sau poate eram doar obosit\u0103 de Japonia \u0219i de ciud\u0103\u021beniile ei. Ce-am f\u0103cut &#8230; pe unde am mai umblat &#8230; ce-am \u00eenv\u0103\u021bat &#8230; ce-am priceput &#8230; \u00een cele ce urmeaz\u0103. Pu\u021bin\u0103 istorie nu stric\u0103 Ora\u0219ul pe care trebuia s\u0103-l descoperim \u0219i s\u0103-l \u00een\u021belegem c\u00e2t de c\u00e2t a ap\u0103rut pe harta lumii \u0103steia doar pentru c\u0103 nobilii unui oarecare clan Edo, ce era vasal al mult mai puternicului clan Taira, s-au g\u00e2ndit s\u0103-\u0219i construiasc\u0103 un castel fortificat \u00een v\u00e2rful unui deal aflat \u00een inima domeniilor lor, mai exact la v\u0103rsarea r\u00e2ului Sumida \u00een golful Tokyo. R\u0103m\u0103\u0219i\u021be ale acestei fortifica\u021bii s-or mai fi g\u0103sind \u0219i ast\u0103zi, ad\u00e2nc \u00eengropate la temeliile Palatului Imperial. Ghinionul celor din familia Edo a fost c\u0103 s-au aflat de partea perdant\u0103 \u00een timpul nenum\u0103ratelor r\u0103zboaie civile ce-au marcat evul mediu japonez. Dup\u0103 ce clanul Taira a fost \u00eenfr\u00e2nt au cam disp\u0103rut din istorie iar castelul Edo a trecut la al\u021bi st\u0103p\u00e2ni. Groz\u0103viile astea se \u00eent\u00e2mplau \u00eenainte de anul 1600. Din fericire pentru el, at\u00e2t castelul Edo c\u00e2t \u0219i or\u0103\u0219elul \u00eenjghebat \u00eemprejurul lui au fost mult mai noroco\u0219i. Capriciile sor\u021bii \u0219i ai puternicilor zilei l-au ajutat s\u0103 nu dispar\u0103 de pe fa\u021ba p\u0103m\u00e2ntului, dimpotriv\u0103. La un moment dat, shogunul de atunci, puternicul general&nbsp;Toyotomi Hideyoshi, a hot\u0103r\u00e2t s\u0103-\u0219i recompenseze aliatul, pe&nbsp;Tokugawa Ieyasu, d\u0103ruindu-i vechile domenii ale clanului Edo. Dar fiindu-i team\u0103 c\u0103 aliatul s\u0103u va deveni mult prea puternic \u0219i ar putea s\u0103-i amenin\u021be pozi\u021bia, a cerut un troc.&nbsp;Tokugawa Ieyasu va primi Edo doar dac\u0103 va renun\u021ba la domeniile tradi\u021bionale ale clanului s\u0103u, aflate undeva mai la sud \u00een apropierea capitalei de atunci, ora\u0219ul Kyoto.&nbsp;Cu c\u00e2t \u00ee\u0219i trimitea mai departe aliatul, cu at\u00e2t mai bine. De voie de nevoie,&nbsp;Tokugawa Ieyasu a acceptat \u0219i s-a mutat \u00een nord. Se pare c\u0103 Toyotomi Hideyoshi nu era prea citit \u0219i nu cuno\u0219tea sfaturile \u00een\u021belepte ale unui alt general, Sun Tzu, ce-l \u00eenv\u0103\u021bau c\u0103 ar fi trebuit&nbsp;s\u0103-\u0219i \u021bin\u0103 prietenii aproape, iar du\u015fmanii &#8211; \u015fi mai aproape?&nbsp;Tokugawa Ieyasu \u0219i-a v\u0103zut de ale lui, a transformat castelul Edo \u00eentr-o cetate inexpugnabil\u0103, a \u00eenvins la Sekigahara clanul lui Toyotomi Hideyoshi \u0219i a devenit la r\u00e2ndul lui Shogun. Spre deosebire de predecesorii lui \u00eens\u0103, puterea clanului&nbsp;Tokugawa n-a mai putut fi contestat\u0103 timp de 250 de ani.&nbsp;Tokugawa Ieyasu a ales s\u0103-\u0219i exercite puterea de pe domeniile lui, din Edo, transform\u00e2nd astfel ora\u0219ul \u00een adev\u0103rata, de\u0219i nu oficiala, capital\u0103 a regatului. \u00cemp\u0103ratul \u0219i aristocta\u021bia au r\u0103mas \u00een Kyoto. Shogunul \u0219i samuraii s\u0103i, administra\u021bia statului s-au concentrat \u00een Edo. Ora\u0219ul a crescut spectaculos \u00een secolele de pace care au urmat. Istoricii spun c\u0103 \u00een secolul al 17-lea ar fi fost cel mai mare \u0219i mai populat ora\u0219 din lume, ce \u00eentrecea cu u\u0219urin\u021b\u0103 marile ora\u0219e europene. Shogunii Tokugawa au ales s\u0103-\u0219i conduc\u0103 statul dup\u0103 principii confucianiste. Au instaurat&nbsp;shin\u014dk\u014dsh\u014d, o societate \u00eemp\u0103r\u021bit\u0103 \u00een patru clase distincte \u0219i \u00eenchise (greu se putea s\u0103ri dintr-o clas\u0103 \u00een alta). \u00cen fruntea tuturor se g\u0103seau samuraii pentru c\u0103 ei puteau men\u021bine statul \u00een func\u021biune \u0219i pentru c\u0103, prin conduita lor moral\u0103 irepro\u0219abil\u0103, puteau fi un model pentru ceilal\u021bi. Samuraii nu aveau voie s\u0103 de\u021bin\u0103 p\u0103m\u00e2nt, erau recompensa\u021bi \u00eens\u0103 cu stipendii de c\u0103tre superiorii lor, sub form\u0103 de koku&nbsp;de orez. P\u0103m\u00e2ntul \u00eel de\u021bineau \u0219i \u00eel munceau din greu cei afla\u021bi pe locul doi \u00een ierarhie: clasa \u021b\u0103ranilor sau mai degrab\u0103 a fermierilor. Locul frunta\u0219 de pe podium le era asigurat pentru c\u0103, dup\u0103 cum spunea Confucius,&nbsp;nici o societate omeneasc\u0103 nu poate supravie\u021bui f\u0103r\u0103 agricultur\u0103 iar \u021b\u0103ranii produceau cel mai important bun necesar omului, m\u00e2ncarea. Pe locul trei urmau me\u0219te\u0219ugarii pentru c\u0103 produceau bunuri neesen\u021biale. Iar pe locul patru se g\u0103seau negustorii pentru c\u0103 ei nu produceau nimic. Filosofia confucianist\u0103 nu d\u0103dea a\u0219adar nici doi bani pe bog\u0103\u021bia material\u0103. Puteai fi un negustor putred de bogat, tot \u00een clasa de jos r\u0103m\u00e2neai. Importan\u021ba fiec\u0103ruia \u00een societate era data de codul moral al clasei din care f\u0103ceai parte. Stratificarea asta social\u0103 se reg\u0103sea \u0219i \u00een cartierele ora\u0219ului Edo. \u00cen centru se afla castelul Shogunului, \u00eenconjurat de vilele \u0219i casele samurailor s\u0103i. Un pic mai departe, \u00een ora\u0219ul de jos &#8211;&nbsp;shitamachi, era domeniul&nbsp;ch\u014dnin-ilor, al or\u0103\u0219enilor obi\u0219nui\u021bi. Pe malul r\u00e2ului Sumida se \u00een\u0219irau pe vremuri cartiere precum Nihonbashi, Furukawa \u0219i Asakusa, unde se \u00eenghesuiau atelierele me\u0219te\u0219ugarilor \u0219i pr\u0103v\u0103liile negustorilor, casele de lemn construite \u00een stil vagon al claselor de jos ale societ\u0103\u021bii. Ei bine, aici intr\u0103m \u0219i noi \u00een poveste ( \u00een sf\u00e2r\u0219it ) pentru c\u0103 am f\u0103cut o vizit\u0103 la &#8230; Muzeul Fukagawa Edo Muzeul acesta e un fel de stru\u021bo-c\u0103mil\u0103. Nu e un muzeu al satului a\u0219a ca pe la noi, cu case vechi \u0219i adev\u0103rate, salvate de la pieire \u0219i reamplasate \u00eentr-un sat utopic \u00een mijloc de ora\u0219. Dar nu e nici un muzeu cu exponate expuse prin vitrine. Muzeul Fukagawa Edo e o hal\u0103 mare \u00een care a fost recreat\u0103 o buc\u0103\u021bic\u0103 din lumea&nbsp;shitamachi a b\u0103tr\u00e2nului Edo. Este o readucere la via\u021b\u0103, cu toate am\u0103nuntele posibile, a unui cartier din Edo-ul secolelor 17-18, cu alei, case de locuit, ateliere \u0219i magazine. Le-am g\u0103sit pe toate mobilate, pline cu obiecte ce-ar fi putut fi folositoare cu c\u00e2teva veacuri \u00een urm\u0103. N-a lipsit \u00eens\u0103 nici tehnologia modern\u0103 \u00een acest muzeu. Orele unei zile \u0219i trecerea timpului erau simulate prin aprinderea \u0219i stingerea progresiv\u0103 a luminilor, un coco\u0219 electronic d\u0103dea de\u0219teptarea, o pisic\u0103 ( tot electronic\u0103) mieuna pe acoperi\u0219, vr\u0103bii ciripeau pe cas\u0103.&nbsp; Dac\u0103 ar fi fost s\u0103 ne lu\u0103m dup\u0103 timpul muzeului, am petrecut acolo vreo dou\u0103-trei zile, altfel am stat cel mult un ceas.&nbsp;C\u0103l\u0103uz\u0103 ne-a fost un distins domn profesor de gimnaziu, \u00een prezent pensionar, ce-a ales s\u0103 fac\u0103 voluntariat la muzeu. \u00ce\u0219i cultiva astfel pasiunea, studiul epocii Edo, nu se plictisea acas\u0103 \u0219i mai d\u0103ruia \u0219i altora c\u00e2te ceva din cuno\u0219tin\u021bele sale.&nbsp;Am fost pofti\u021bi pe r\u00e2nd \u00een casa negustorului de zarzavat, \u00een pr\u0103v\u0103lia de orez, \u00een casa barcagiului, a t\u00e2mplarului, a profesorului de&nbsp;shamisen, a burlacului &#8230; Am fost invita\u021bi p\u00e2n\u0103 \u0219i la cr\u00e2\u0219m\u0103, p\u0103cat c\u0103 tempura aceea era de plastic. Domnul nostru profesor era tob\u0103 de carte \u0219i nu mai termina lec\u021bia. Stia la ce foloseau toate lucru\u0219oarele din case, cuno\u0219tea bine obiceiurile din epoca Edo, ne-ar fi \u021binut la pove\u0219ti p\u00e2n\u0103 seara. Dar noi, elevi nes\u00e2rguincio\u0219i,&nbsp; am u\u0219chit-o la prima recrea\u021bie. Templul&nbsp;Asakusa Kannon sau&nbsp;Senso-ji Un alt loc pe care l-am vizitat \u0219i care p\u0103rea desprins din epoca Edo a fost templul Asakusa. \u00cen realitate cl\u0103dirile pe care le-am v\u0103zut noi sunt ridicate dup\u0103 r\u0103zboi iar primul templu ce s-a construit vreodat\u0103 aici e mult mai vechi. Legenda spune c\u0103 templul Asakusa a fost construit \u00een anul 645 \u00een cinstea unei statui a zei\u021bei compasiunii, Kannon, pe care doi fra\u021bi pescari au scos-o din ape. Altarul a ajuns repede un foarte c\u0103utat loc de pelerinaj. \u00cen jurul lui s-au str\u00e2ns cu timpul me\u0219te\u0219ugari \u0219i negustori, pentru a le fi de folos c\u0103lug\u0103rilor \u0219i pelerinilor. Afacerile au prosperat.&nbsp;\u00cen perioada Edo, Asakusa Kannon a devenit templul oficial al clanului Tokugawa \u0219i a primit un al doilea nume&nbsp;&nbsp;Senso-ji. Datorit\u0103 serviciilor aduse Shogunului c\u0103lug\u0103rii de aici se bucurau de o independen\u021b\u0103 mai mare dec\u00e2t a c\u0103lug\u0103rilor din alte temple.&nbsp;Afacerile au prosperat \u0219i mai mult. Nu s-a schimbat mare lucru de atunci. Asakusa Kannon e considerat cel mai vechi templu din Tokyo \u0219i e \u00een continuare asaltat de pelerini \u0219i alte soiuri de vizitatori. Afacerile prosper\u0103 mai mult dec\u00e2t oric\u00e2nd. La ora vizitei noastre era supra-aglomerat a\u0219a c\u0103 am rezistat cu greu tenta\u021biei de-a-mi pune coada pe spinare \u0219i de-a l\u0103sa balt\u0103 vizita. A \u00eenvins totu\u0219i con\u0219tiin\u021ba c\u0103l\u0103torului s\u00e2rguincios \u0219i mi-am f\u0103cut datoria. Parcul Hama-rikyu \u00centr-un alt col\u021b al ora\u0219ului am g\u0103sit, printre macarale \u0219i zg\u00e2rie-nori, un alt petic r\u0103mas de pe vremea b\u0103tr\u00e2nului Edo, un parc. Hama-rikyu, ce pare ast\u0103zi strivit de lumea modern\u0103, era odat\u0103 terenul de v\u00e2n\u0103toare de ra\u021be al familiei Tokugawa. De ceva timp e \u00eens\u0103 un parc public a\u0219a c\u0103 nici o ra\u021b\u0103 nu mai e \u00een primejdie dac\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 aterizeze pe lacurile lui. Lacurile acestea sunt s\u0103rate deoarece parcul se afl\u0103 chiar pe malul golfului Tokyo \u0219i comunic\u0103 cu el. Pe malurile lor au fost construite c\u00e2teva case de ceai foarte simpatice, dar noi n-am avut nici timp nici chef pentru o ceremonie. Ne-am plimbat doar de-a roata parcului, am admirat \u0219i amu\u0219inat pomii \u00eenflori\u021bi, ne-am uitat cu triste\u021be cum \u00een gr\u0103dina de flori bujorii erau deja scutura\u021bi. La ie\u0219ire am salutat cu respect un pin de 300 de ani \u0219i apoi am plecat mai departe. Or fi exist\u00e2nd mai multe vestigii ale vechiului ora\u0219 ascunse \u00een modernul Tokyo. Dar eu doar at\u00e2t am v\u0103zut, drept urmare at\u00e2ta pot povesti. \u00cen clipa de istorie pe care o tr\u0103im noi acum, b\u0103tr\u00e2nul Edo pare a fi mort \u0219i \u00eengropat. Dar cine \u0219tie ce surprize ne va oferi viitorul \u0219i ce va g\u0103si pe-aici c\u0103l\u0103torul ce va trece pragul ora\u0219ului \u00een secolele ce vor urma. 00"}