{"version":"1.0","provider_name":"Uli\u021barnica","provider_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp","author_name":"AncaHM","author_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/author\/ancahm\/","title":"Clinamen: cum a \u00eenceput Rena\u015fterea - Stephen Greenblatt - Istorie povestit\u0103 - Uli\u021barnica","type":"rich","width":600,"height":338,"html":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"Di5nxiVYy7\"><a href=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/stephen-greenblatt-clinamen-cum-a-inceput-renasterea\/\">Clinamen: cum a \u00eenceput Rena\u015fterea &#8211; Stephen Greenblatt<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/stephen-greenblatt-clinamen-cum-a-inceput-renasterea\/embed\/#?secret=Di5nxiVYy7\" width=\"600\" height=\"338\" title=\"&#8222;Clinamen: cum a \u00eenceput Rena\u015fterea &#8211; Stephen Greenblatt&#8221; &#8211; Uli\u021barnica\" data-secret=\"Di5nxiVYy7\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script>\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/\/# sourceURL=https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-includes\/js\/wp-embed.min.js\n<\/script>\n","thumbnail_url":"https:\/\/i0.wp.com\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2020\/02\/006235.jpg?fit=768%2C569&ssl=1","thumbnail_width":768,"thumbnail_height":569,"description":"Clinamen: cum a \u00eenceput Rena\u015fterea de\u00a0Stephen Greenblatt Care mi-a pl\u0103cut de\u00a0\u00a0&#x2b50;&#x2b50;&#x2b50;&#x2b50;&#x2b50; \u00cen aceast\u0103 carte am f\u0103cut cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu\u00a0Gian Francesco Poggio Bracciolini, secretar \u00een Curia papal\u0103, mare umanist \u0219i c\u0103ut\u0103tor de c\u0103r\u021bi. \u00cen plus, un om cu o caligrafie de invidiat, lucru extrem de pre\u021bios pe vremea lui. \u00cent\u00e2mplarea relatat\u0103 \u00een carte s-a petrecut aievea \u0219i, dup\u0103 p\u0103rerea autorului, a modificat ireversibil cursul istoriei. E vorba despre descoperirea \u00eentr-o m\u0103n\u0103stire german\u0103 \u00een anul 1417, de c\u0103tre secretarul pontifical Poggio Bracciolini, a unui manuscris vechi de \u0219ase sute de ani cuprinz\u00e2nd poemul lui Lucre\u021biu, De rerum natura,\u00a0socotit pierdut pentru totdeauna. Odat\u0103 citit \u0219i \u00een\u021beles acest poem, ideile filosofiei lui Epicur au revenit \u0219i ele \u00een circuit. Atomii, inutilitatea zeilor, c\u0103utarea fericirii ca scop principal al vie\u021bii omului au \u00eenceput s\u0103 fie din nou analizate, acceptate, adoptate. Dat la copiat \u0219i r\u0103sp\u00e2ndit imediat \u00een cercurile umani\u0219tilor vremii, poemul a fost impulsul necesar care a f\u0103cut cu putin\u021b\u0103 Rena\u0219terea. \u00cencep\u00e2nd cu copia f\u0103cut\u0103 de m\u00e2na lui Machiavelli, continu\u00eend cu exemplarul tip\u0103rit purt\u00e2nd comentariile marginale ale lui Montaigne, cu filozofia lui Giordano Bruno inspirat\u0103 din lectura poemului sau cu \u0219tiin\u021ba lui Galileo Galilei, p\u00e2n\u0103 la exemplarele aflate \u00een biblioteca unuia dintre cei mai importan\u021bi pre\u0219edin\u021bi americani, Thomas Jefferson, ba chiar p\u00e2n\u0103 la Darwin, Freud sau Einstein, poemul lucre\u021bian a contribuit din plin la modelarea g\u00e2ndirii \u0219i \u0219tiin\u021bei a\u0219a cum le cunoa\u0219tem azi. Citatul ultim ( pe care l-am copiat de pe coperta c\u0103r\u021bii ), de\u0219i mi se pare exagerat, poart\u0103 un s\u00e2mbure de adev\u0103r. N-o fi fost redescoperirea lui Lucre\u021biu singurul factor ce-a declan\u0219at Rena\u0219terea. Dar sunt \u00eentru totul de acord cu ideea c\u0103 \u00een Rena\u0219tere a \u00eencol\u021bit s\u0103m\u00e2n\u021ba a ceea ce suntem noi ast\u0103zi, a felului \u00een care suntem obi\u0219nui\u021bi s\u0103 privim lumea. Ce m-a convins \u00eens\u0103 cu adev\u0103rat nu e neap\u0103rat ideea c\u0103 un singur manuscris ar fi putut schimba lumea, ci fragilitatea \u00eentregului lan\u021b. Un text salvat din \u00eent\u00e2mplare, copiat de m\u00e2ini obosite, citit de c\u00e2\u021biva oameni curio\u0219i, comentat pe margini, trecut mai departe. Istoria ideilor nu avanseaz\u0103 mereu prin revolu\u021bii spectaculoase, ci prin asemenea accidente fericite, prin gesturi m\u0103runte care, privite de aproape, nu par s\u0103 anun\u021be nimic. Clinamen vorbe\u0219te, de fapt, despre hazardul care face posibil\u0103 continuitatea. Dup\u0103 ce-am citit Clinamen m-am gr\u0103bit s\u0103 adaug pe hart\u0103 o bulin\u0103 \u00een dreptul Bibliotecii Medicea Laurenziana,\u00a0locul \u00een care se g\u0103sesc manuscrisele lui Poggio Bracciolini \u0219i ale prietenului s\u0103u\u00a0Niccol\u00f2 de&#8217; Niccoli, personaj ce apare \u0219i el \u00een carte. Al\u0103turi de mii de alte manuscrise traduse \u0219i copiate \u00een timpul Rena\u0219terii din autori antici. ( de trei ori i-am b\u0103tut \u00een poarta bibliotecii, dar degeaba, era \u00eenchis\u0103 ) 00"}