{"version":"1.0","provider_name":"Uli\u021barnica","provider_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp","author_name":"AncaHM","author_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/author\/ancahm\/","title":"Riga - &#x1f1f1;&#x1f1fb; Letonia - Uli\u021barnica","type":"rich","width":600,"height":338,"html":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"6xzWZApDks\"><a href=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/riga\/\">Riga<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/riga\/embed\/#?secret=6xzWZApDks\" width=\"600\" height=\"338\" title=\"&#8222;Riga&#8221; &#8211; Uli\u021barnica\" data-secret=\"6xzWZApDks\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script>\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/\/# sourceURL=https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-includes\/js\/wp-embed.min.js\n<\/script>\n","thumbnail_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2023\/12\/2023-11-29-0947-coperta.jpg","thumbnail_width":600,"thumbnail_height":263,"description":"Am ajuns \u00een Riga t\u00e2rziu, mult dup\u0103 apusul soarelui. Hotelul nostru era foarte bine amplasat, pe malul st\u00e2ng al Daugavei nu departe de piciorul Podului de Piatr\u0103 ce ducea, pe cel\u0103lalt mal, taman \u00een pia\u021ba vechii prim\u0103rii. \u0218i cu toate acestea n-am avut nici un chef s\u0103 plec \u00een explorare \u00een acea sear\u0103. Riga z\u0103rit\u0103 de cealalt\u0103 parte a r\u00e2ului mi s-a \u00eenf\u0103\u021bi\u0219at atunci ca o umbr\u0103 mohor\u00e2t\u0103. Abia a doua zi, la lumina cam zg\u00e2rcit\u0103 a soarelui, am \u00eenceput a-i descoperi frumuse\u021bea. Ziua petrecut\u0103 \u00een Riga a urmat acela\u0219i tipic cu cea din Tallinn. Am pornit cu autocarul de la hotel \u00eenso\u021bi\u021bi de un ghid local ce avea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 cu noi timp de trei ceasuri \u0219i ceva \u0219i care avea s\u0103 ne povesteasc\u0103 despre istoria Rig\u0103i \u0219i s\u0103 ne duc\u0103 prin locurile de maxim interes. Am abandonat autocarul relativ repede, dup\u0103 ce ne-a trecut peste Daugava, ne-a dus mai \u00eent\u00e2i s\u0103 admir\u0103m arhitectur\u0103 art-nouveau \u0219i apoi ne-a l\u0103sat \u00een fa\u021ba Operei, la marginea ora\u0219ului vechi. Turul pietonal ce a urmat nu a fost tocmai pl\u0103cut din pricina gerului de-afar\u0103 \u0219i a pauzelor dese \u0219i foarte lungi pe care le f\u0103ceam. Recunosc, abia am a\u0219teptat s\u0103 se termine ca s-o iau la galop \u0219i s\u0103 m\u0103 \u00eenc\u0103lzesc. Jugendstil de Riga \u00cencep\u00e2nd cu la mijlocul secolului al 19-lea \u0219i p\u00e2n\u0103 la primul r\u0103zboi mondial, \u00een plin regim \u021barist, Riga a cunoscut poate cel mai mare boom economic din istoria sa, cresc\u00e2nd precum F\u0103t Frumos din poveste, \u00eentr-un an c\u00e2t al\u021bii \u00een \u0219apte. Zidurile \u0219i por\u021bile medievale ce-o \u00eencorsetau au fost demolate \u00eentre 1857 \u0219i 1863 \u0219i \u00eenlocuite cu o centur\u0103 de bulevarde \u0219i gr\u0103dini. \u00cen afara lor au ap\u0103rut ca ciupercile dup\u0103 ploaie noi cartiere, \u00een\u021belept sistematizate \u0219i pline cu cl\u0103diri nou construite, majoritatea \u00een stil Art Nouveau sau mai bine zis Jugendstil, c\u0103 a\u0219a se poart\u0103 pe aici. Cl\u0103diri din acest fel se g\u0103sesc mai peste tot prin Riga, de-au transformat capitala leton\u0103 \u00een ora\u0219ul cu cea mai mare concentra\u021bie de arhitectur\u0103 art nouveau din lume. Dai de ele peste tot \u0219i \u00een ora\u0219ul vechi \u0219i \u00een afara lui. Pentru a savura \u00eens\u0103 cr\u00e8me de la cr\u00e8me \u00een materie de arhitectur\u0103 jugendstill am fost pofti\u021bi pe dou\u0103 str\u0103zi considerate ultra-reprezentative, Alberta iela \u0219i Elizabetes iela. Ghidul nostru, o doamn\u0103 de data aceasta, a luat la puricat cl\u0103dirile \u0219i ni le-a prezentat pe r\u00e2nd cu mult mai multe detalii dec\u00e2t am reu\u0219it eu s\u0103 \u021bin minte. Ce-am re\u021binut totu\u0219i din acea prim\u0103 plimbare a fost c\u0103 societatea de la acea dat\u0103 din Riga era extrem de cosmopolit\u0103. Cel mai iubit primar ar fi fost un englez pe nume George Armitstead, fiul unui negustor stabilit \u00een Riga. Se spune c\u0103 pe timpul mandatului lui Riga s-a transformat dintr-un ora\u0219 oarecum provincial \u00eentr-o metropol\u0103 european\u0103. A meritat s\u0103 i se ridice statui, de nu le g\u0103seam probabil n-a\u0219 \u0219i aflat niciodat\u0103 de acest personaj. Tot cosmopolit\u0103 era \u0219i mul\u021bimea de arhitec\u021bi ce-au muncit la construirea ora\u0219ului, toate na\u021bionalit\u0103\u021bile au avut reprezenta\u021bi importan\u021bi printre ei, Konstant\u012bns P\u0113k\u0161\u0113ns \u0219i Ei\u017eens Laube erau letoni, Mikhail Eisenstein era evreu \u0219i ni s-au amintit \u0219i ceva nume germane pe care eu le-am uitat. Cel mai des a revenit \u00een explica\u021bii numele lui Mikhail Eisenstein, din dou\u0103 motive 1. este tat\u0103l mai-mult-cunoscutului regizor rus Serghei Eisenstein \u0219i 2. a construit cele mai \u00eempopo\u021bonate cl\u0103diri art nouveau din Riga. Ghidul nostru ne spunea c\u0103 mul\u021bi dintre colegii lui \u00eel dezaprobau vehement din acest motiv \u0219i pentru c\u0103 exterioarele lui nu erau deloc sincronizate cu interioarele. Una \u00ee\u021bi imaginezi c\u00e2nd prive\u0219ti cl\u0103direa pe dinafar\u0103 \u0219i altceva g\u0103se\u0219ti pe din\u0103untru. De-a lungul fostului \u0219an\u021b de ap\u0103rare Odat\u0103 terminat\u0103 trecerea \u00een revist\u0103 a cl\u0103dirilor jugendstil (urma s\u0103 mai g\u0103sim nenum\u0103rate \u0219i prin ora\u0219ul vechi), am fost pofti\u021bi iar\u0103\u0219i la autocar, care ne-a dus p\u00e2n\u0103 \u00een fa\u021ba Operei Na\u021bionale, o cl\u0103dire impun\u0103toare ridicat\u0103 pe marginea Canalului Riga ce fusese odinioar\u0103 \u0219an\u021bul de ap\u0103rare al cet\u0103\u021bii medievale. De-a lungul lui, \u00een loc de ziduri am descoperit un minunat p\u0103rcule\u021b \u00een care am revenit \u0219i pe \u00eenserat. \u00cen mijlocul parcului se z\u0103rea Monumentul Libert\u0103\u021bii, ridicat \u00een anul 1935, o coloan\u0103 imens\u0103 \u00eenchinat\u0103 memoriei solda\u021bilor uci\u0219i \u00een timpul R\u0103zboiului de Independen\u021b\u0103 al Letoniei (1918\u20131920). \u00cen v\u00e2rful coloanei se afl\u0103 statuia unei femei ce \u021bine \u00een m\u00e2ini trei stele, reprezent\u00e2nd cele trei provincii ale Letoniei. \u00cen epoca sovietic\u0103 monumentul acesta era c\u00e2t pe-aci s\u0103 fie demolat, noroc c-au fost unii care s\u0103 pledeze \u00een favoarea lui \u00een fa\u021ba lui Stalin. A sc\u0103pat doar dup\u0103 ce Libertatea a fost metamorfozat\u0103 \u00een Maica Rusie care \u021bine ocrotitoare \u00een m\u00e2ini cele trei \u021b\u0103ri baltice. Prin Riga cea dintotdeauna Piatra de temelie a ora\u0219ului Riga a fost pus\u0103 \u00een anul 1201 de c\u0103tre un t\u00e2n\u0103r episcop german pe nume Albert de Buxhoeveden ce sosise aici tocmai din \u00eendep\u0103rtatul Bremen, \u00een fruntea unor cavaleri crucia\u021bi dornici s\u0103 aduc\u0103 lumina cea adev\u0103rat\u0103 a cre\u0219tinismului \u00een acest col\u021b \u00eentunecat \u0219i barbar. Nu doar fervoarea cre\u0219tin\u0103 \u00eei m\u00e2na la lupt\u0103 ci \u0219i g\u00e2ndul de \u00eembog\u0103\u021bire. De ceva timp \u00eencoace negustori germani urcaser\u0103 cu navele lor pe r\u00e2ul ce ducea undeva \u00een lumea ruseasc\u0103 \u0219i \u00eencepuser\u0103 s\u0103 fac\u0103 comer\u021b cu cnezatele ruse\u0219ti de acolo. Dar vremurile erau tulburi iar bal\u021bii tr\u0103itori prin aceste locuri nu erau \u00eentotdeauna bucuro\u0219i de oaspe\u021bi, a\u0219a c\u0103 o armat\u0103 de cavaleri care s\u0103-i apere pe negustori era c\u00e2t se poate de binevenit\u0103. Iar un port primitor \u0219i sigur cu at\u00e2t mai mult. Albert a ales cu grij\u0103 locul viitorului lui ora\u0219. Era a\u0219ezat l\u00e2ng\u0103 un sat livon, pe malul drept al r\u00e2ului pe care letonii \u00eel numesc Daugava, germanii D\u00fcna, iar ru\u0219ii Dvina, \u00een locul \u00een care se unea cu un afluent ce se numea Riga. Acest al doilea r\u00e2u, ce ast\u0103zi nu mai exist\u0103, a \u0219i dat numele ora\u0219ului. Pe vremea lui Albert \u00eens\u0103 cele dou\u0103 cursuri de ap\u0103 formau un soi de peninsul\u0103 u\u0219or de ap\u0103rat. Vizita noastr\u0103 prin Ora\u0219ul Vechi din Riga a \u00eenceput \u00een Pia\u021ba Livu, singurul loc care mai aminte\u0219te \u00eentruc\u00e2tva de &#8222;na\u0219ul&#8221; ora\u0219ului. Bietul afluent, devenit cu timpul o mocirl\u0103 nefolositoare, a fost asanat \u00eenc\u0103 din secolul al 18-lea \u0219i st\u0103 \u00eengropat acum sub ora\u0219. Singura urm\u0103 vizibil\u0103 care reaminte\u0219te de el, pe care ghida noastr\u0103 a \u021binut s\u0103 ne-o arate, sunt b\u0103ncile, peluza \u0219i pietrele caldar\u00e2mului din Pia\u021ba Livu, ale c\u0103ror forme imit\u0103 \u00eentruc\u00e2tva suprafa\u021ba ondulat\u0103 a r\u00e2ului. Riga a fost timp de c\u00e2teva sute de ani cel mai mare \u0219i mai important ora\u0219 al Livoniei, ora\u0219-liber al Sf\u00e2ntului Imperiu. Istoria lui seam\u0103n\u0103 foarte bine cu cea a Tallinn-ului doar c\u0103 aici, Riga fiind un soi de capital\u0103, toate evenimentele se desf\u0103\u0219urau cu o \u0219i mai mare intensitate, \u0219i cele bune \u0219i cele rele. Istoria medieval\u0103 a ora\u0219ului a fost marcat\u0103 de nesf\u00e2r\u0219itul conflict dintre biseric\u0103, cavalerii livonieni \u0219i autorit\u0103\u021bile ora\u0219ului, fiecare \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-l domine pe cel\u0103lalt. Se pare c\u0103 Ordinul Cavalerilor Livonieni era totu\u0219i cel mai puternic pentru c\u0103 arhiepiscopul nu putea s\u0103-l biruiasc\u0103 singur, avea nevoie de or\u0103\u0219eni ca s\u0103-i fac\u0103 fa\u021b\u0103. Nu de pu\u021bine ori p\u0103r\u021bile combatante au distrus ora\u0219ul \u0219i dup\u0103 aceea au trebuit s\u0103-l fac\u0103 la loc. Puterea ora\u0219ului era reprezentat\u0103 \u00eendeosebi de cele dou\u0103 ghilde ce dominau afacerile: Grosse Gilde (cea mare) \u0219i Kleine Gilde (cea mic\u0103). Numele oficial al Marii Ghilde era Sf\u00e2nta Maria \u0219i a fost \u00eenfiin\u021bat\u0103 \u00een 1354. Ambele organiza\u021bii erau de felul lor foarte exclusiviste, neprimind str\u0103ini \u00een r\u00e2ndurile lor, doar germani. Pe l\u00e2ng\u0103 ele func\u021biona \u0219i aici Fr\u0103\u021bia Capetelor Negre, breasla negustorilor tineri \u0219i ne\u00eensura\u021bi \u00eenc\u0103. Exist\u0103 \u0219i dou\u0103 legende izvor\u00e2te din metehnele ghildelor din Riga. Prima este legat\u0103 de o cl\u0103dire ce poate fi v\u0103zut\u0103 din Pia\u021ba Livu, mare, galben\u0103 \u0219i impun\u0103toare dar care are coco\u021bate pe col\u021burile-i \u021buguiate c\u00e2te o pisic\u0103 neagr\u0103 ce pare a c\u0103uta litiera. \u00cenainte de-a ne povesti legenda, ghida noastr\u0103 a tot insistat c\u0103 nu trebuie s-o lu\u0103m prea \u00een serios. A\u0219adar, a fost odat\u0103 ca niciodat\u0103 &#8230; un bogat negustor leton care avea ambi\u021bia de a intra \u00een Marea Ghild\u0103. \u0218tiind c\u0103 \u00eendepline\u0219te toate condi\u021biile din punctul de vedere al st\u0103rii lui materiale a depus lini\u0219tit cerere \u0219i a\u0219tepta s\u0103 fie primit. Dar \u00eenfumura\u021bii negustori germani nu l-au acceptat. De ciud\u0103, negustorul nostru s-a apucat s\u0103 ridice peste drum de cl\u0103direa Marii Ghilde un palat impun\u0103tor cu respectivele pisici \u00een v\u00e2rf, doar c\u0103 la \u00eenceput pisicile st\u0103teau invers, cu coada \u00eendreptat\u0103 spre cl\u0103direa ghildei. Negustorii cei trufa\u0219i s-au sup\u0103rat peste m\u0103sur\u0103 \u0219i l-au dat \u00een judecat\u0103 pe negustorul nostru, cer\u00e2nd \u00eendep\u0103rtarea pisicilor. Tot ce-au ob\u021binut \u00eens\u0103 a fost rotirea lor cu 180 de grade. Adev\u0103r sau poveste, pisicile negre de pe acoperi\u0219 au ajuns s\u0103 fie unul dintre simbolurile ora\u0219ului Riga. Cea de-a doua legend\u0103 este legat\u0103 de Fr\u0103\u021bia Capetelor Negre \u0219i de primul pom de Cr\u0103ciun care s-ar fi ridicat vreodat\u0103 \u00eentr-o pia\u021b\u0103 public\u0103. Nu se \u0219tie precis unde a avut loc acest eveniment, Tallinn \u0219i Riga \u00ee\u0219i disput\u0103 \u00eent\u00e2ietatea. Ceea ce se \u0219tie \u00eens\u0103 cu siguran\u021b\u0103 este c\u0103 Fr\u0103\u021bia Capetelor Negre au ini\u021biat un obicei ce-a devenit tradi\u021bie \u00eenc\u0103 de prin secolul al 15-lea. Legenda care mi-a trecut mie pe la ureche spune c\u0103 fra\u021bii ace\u0219tia obi\u0219nuiau s\u0103 aduc\u0103 un brad \u00een sediul ghildei lor \u00een preajma s\u0103rb\u0103torilor de iarn\u0103. Nu am \u00een\u021beles prea bine de ce o f\u0103ceau &#8230; s\u0103-l pun\u0103 pe foc &#8230; s\u0103-\u0219i odorizeze \u00eenc\u0103perile &#8230; s\u0103 le aminteasc\u0103 de obiceiuri vechi p\u0103g\u00e2ne nu de tot uitate &#8230; Oricum, nu cred s\u0103 existe dubii \u00een aceast\u0103 privin\u021b\u0103, fra\u021bii tr\u0103geau \u0219i ni\u0219te chefuri zdravene cu ocazia respectivelor s\u0103rb\u0103tori. \u00centr-o sear\u0103, c\u00e2nd distrac\u021bia s-a \u00eencins mai tare dec\u00e2t de obicei, au luat bradul \u00een spinare, l-au dus \u00een pia\u021ba mare, l-au \u00eenzorzonat cu ce s-a nimerit \u0219i-au \u00eencins o hor\u0103 \u00een jurul lui. Dup\u0103 care i-au dat foc. Cet\u0103\u021benilor obi\u0219nui\u021bi le-a pl\u0103cut n\u0103zdr\u0103v\u0103nia asta, li s-a p\u0103rut o idee bun\u0103 a\u0219a c\u0103 s-au apucat s\u0103 repete figura \u00een fiecare an. \u0218i uite-a\u0219a a luat na\u0219tere un obicei ce-a ajuns p\u00e2n\u0103 la noi, dar \u00eentr-o form\u0103 u\u0219or domesticit\u0103. Puterea arhiepiscopului putea fi intuit\u0103 \u00een m\u0103re\u021bia bisericilor din Riga. Cea mai impresionant\u0103 dintre ele este Catedrala \u00eenchinat\u0103 Sfintei Maria, patroana Livoniei.\u00a0 Este o cl\u0103dire mare \u0219i impun\u0103toare construit\u0103 din c\u0103r\u0103mid\u0103 ro\u0219ie. A fost \u00eenceput\u0103 \u00een anul 1211 de \u00eensu\u0219i Albert, episcopul \u00eentemeietor al ora\u0219ului dar p\u00e2n\u0103 s\u0103 ajung\u0103 \u00een forma \u00een care o vedem noi ast\u0103zi au trebuit s\u0103 treac\u0103 c\u00e2teva sute de ani. Nu am putut intra \u00een interior din p\u0103cate, am g\u0103sit-o \u00eenchis\u0103 ori de c\u00e2te ori m-am aflat \u00een preajm\u0103. Am \u00een\u021beles c\u0103 \u00eentr-una din cur\u021bile ei interioare a\u0219 fi putut g\u0103si o statuie ce-l reprezint\u0103 pe Albert pe care a\u0219 fi dorit s-o iau cu mine drept amintire, \u00eentr-o fotografie. \u00cen Pia\u021ba Domului era forfot\u0103 mare, se construiau c\u0103su\u021bele pentru T\u00e2rgul de Cr\u0103ciun \u0219i doar bradul p\u0103rea a fi gata. Am fost mai norocoas\u0103 cu vizita la Biserica Sf. Petru, aflat\u0103 nu departe de Pia\u021ba Prim\u0103riei. \u00cenc\u0103 de la \u00eenceputurile ei biserica aceasta a fost construit\u0103 pentru or\u0103\u0219eni, nu e la fel de simandicoas\u0103 ca \u0219i Domul. Se poveste\u0219te c\u0103 \u00een turnul ei st\u0103teau mereu paznici pl\u0103ti\u021bi de Prim\u0103rie care aveau sarcina de-a da alarma c\u00e2nd observau ceva suspect. P\u00e2n\u0103 \u0219i clopotele aveau o misiune precis\u0103. Unul dintre ele era tras diminea\u021ba, semnal\u00e2nd \u00eenceputul unei noi zile de lucru iar cel de-al doilea era folosit doar pentru ceremonii religioase. Biserica a devenit luteran\u0103 pe timpul Reformei \u0219i a r\u0103mas neschimbat\u0103 p\u00e2n\u0103 azi. \u00cen interior am \u0219i g\u0103sit c\u00e2teva panouri \u00een care era explicat felul \u00een care s-a r\u0103sp\u00e2ndit noua credin\u021b\u0103 prin toat\u0103 Europa. Transilvaniei \u00eei era rezervat un panou \u00eentreg. Dar eu am intrat \u00een biserica Sf. Petru doar din dorin\u021ba de-a m\u0103 coco\u021ba \u00een clopotni\u021b\u0103 pentru a vedea ora\u0219ul de sus. Mi-am zis c\u0103 acum era momentul, c\u00e2nd soarele p\u0103rea c\u0103 biruie\u0219te negurile ce ne-au s\u00e2c\u00e2it toat\u0103 diminea\u021ba. Am ajuns \u00een v\u00e2rf motorizat, cu liftul, dar n-am rezistat prea mult, era un v\u00e2nt acolo de-\u021bi \u00eenghe\u021ba s\u00e2ngele \u00een vine. \u00cen spatele bisericii am dat peste o alt\u0103 tr\u0103znaie, o statuie a c\u00e2nt\u0103re\u021bilor din Bremen din povestea fra\u021bilor Grimm, primit\u0103 \u00een..."}