{"version":"1.0","provider_name":"Uli\u021barnica","provider_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp","author_name":"AncaHM","author_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/author\/ancahm\/","title":"R\u0103d\u0103u\u021biul mamei - Genealogice - Uli\u021barnica","type":"rich","width":600,"height":338,"html":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"5Z6EpZhBuR\"><a href=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/radautiul-mamei\/\">R\u0103d\u0103u\u021biul mamei<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/radautiul-mamei\/embed\/#?secret=5Z6EpZhBuR\" width=\"600\" height=\"338\" title=\"&#8222;R\u0103d\u0103u\u021biul mamei&#8221; &#8211; Uli\u021barnica\" data-secret=\"5Z6EpZhBuR\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script>\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/\/# sourceURL=https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-includes\/js\/wp-embed.min.js\n<\/script>\n","thumbnail_url":"https:\/\/i0.wp.com\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/2026-01-24-Radauti-si-mama-0002.jpg?fit=1536%2C1024&ssl=1","thumbnail_width":1536,"thumbnail_height":1024,"description":"Mama mea s-a n\u0103scut \u00een 1936 \u00een R\u0103d\u0103u\u021biul Bucovinei, \u00eentr-un ora\u0219 care pe atunci \u00eenc\u0103 mai era capital\u0103 de jude\u021b \u0219i care avea toate motivele s\u0103 se simt\u0103 important. R\u0103d\u0103u\u021biul acelor ani era un ora\u0219 mic dar surprinz\u0103tor de cosmopolit. \u00cen via\u021ba de zi cu zi se amestecau mai multe limbi, mai multe confesiuni, rom\u00e2nii tr\u0103ind al\u0103turi de evrei, germani, polonezi, unguri, lipoveni, ruteni \u0219i alte comunit\u0103\u021bi mai mici, fiecare cu bisericile, obiceiurile \u0219i ritmurile lor. Nu era un cosmopolitism declarat, ci unul practicat, n\u0103scut din comer\u021b, vecin\u0103tate \u0219i obi\u0219nuin\u021b\u0103. A\u0219ezarea era, de fapt, veche de c\u00e2nd lumea \u0219i se adunase dintotdeauna \u00een jurul M\u0103n\u0103stirii Bogdana, construit\u0103 cel mai probabil \u00eentre anii 1360\u20131365, pe vremea lui Bogdan I, \u00eentemeietorul Moldovei. Acolo se pot vedea \u0219i ast\u0103zi mormintele primilor domnitori. Ora\u0219ul pe care \u00eel \u0219tia mama \u0219i pe care, \u00een mare, l-am mai prins \u0219i eu era \u00eens\u0103 rezultatul epocii habsburgice. Dup\u0103 anexarea Bucovinei \u00een 1775, R\u0103d\u0103u\u021biul a crescut rapid, din pricina hergheliei imperiale de lipi\u021bani pe care austriecii o organizaser\u0103 aici pentru uzul armatei. Am g\u0103sit pe Arcanum c\u00e2teva h\u0103r\u021bi istorice f\u0103cute de austrieci din care se vede cum a crescut R\u0103d\u0103u\u021biul ca F\u0103t-Frumos din poveste. Buni gospodari austriecii, cum puneau m\u00e2na pe un teritoriu cum \u00eel m\u0103surau, \u00eel cartografiau \u0219i \u00eel puneau la treab\u0103. Ora\u0219ul nu era \u00eemp\u0103r\u021bit \u00een cartiere clar delimitate, nici etnic, nici urbanistic. Mai degrab\u0103 se \u00eentrep\u0103trundeau gusturile arhitectonice ale at\u00e2tor comunit\u0103\u021bi care tr\u0103iau aici. De-a lungul drumurilor principale, pornite radial din pia\u021ba mare a ora\u0219ului, se \u00eengr\u0103m\u0103deau casele nem\u021be\u0219ti \u0219i evreie\u0219ti, mai aliniate, mai \u201ecitadine\u201d, cu fa\u021bade ordonate \u0219i parcele regulate. Dincolo de aceste axe, ora\u0219ul se desf\u0103cea \u00eentr-o harababur\u0103 gospod\u0103reasc\u0103, cu cur\u021bi largi, gr\u0103dini, anexe \u0219i case a\u0219ezate dup\u0103 nevoile oamenilor, nu dup\u0103 planuri, mai aproape de sat dec\u00e2t de ora\u0219. Casa bunicilor se afla pe strada Lung\u0103, o str\u0103du\u021b\u0103 care ie\u0219ea la dreapta din drumul principal al Fr\u0103t\u0103u\u021biului \u0219i ajungea cumva paralel cu el. Am aflat mai t\u00e2rziu c\u0103 zona aceea de ora\u0219 se numea Cotul de Jos, locuit\u0103 \u00eendeosebi de rom\u00e2ni, cu gospod\u0103rii mari \u0219i gr\u0103dini c\u00e2t s\u0103 hr\u0103neasc\u0103 o familie numeroas\u0103. Nu departe era toloaca, islazul unde mergeau zilnic vacile \u0219i g\u00e2\u0219tele la p\u0103scut. Strada Lung\u0103 era, la scar\u0103 mic\u0103, tot un univers cosmopolit ca \u00eentreg ora\u0219ul. Rom\u00e2ni, nem\u021bi, ruteni \u0219i lipoveni tr\u0103iau unii l\u00e2ng\u0103 al\u021bii, f\u0103r\u0103 grani\u021be clare, \u00eentr-o vecin\u0103tate amestecat\u0103, obi\u0219nuit\u0103 cu diferen\u021ba. Casa bunicilor era una tradi\u021bional\u0103 bucovinean\u0103, de lemn, \u201elipit\u0103\u201d cu lut \u0219i vopsit\u0103 cu var alb, \u00eemprosp\u0103tat aproape \u00een fiecare prim\u0103var\u0103. \u00cen fundul cur\u021bii cre\u0219tea o \u0219ur\u0103 imens\u0103, care se umplea vara cu f\u00e2n frumos mirositor p\u00e2n\u0103 sub grinzi. Al\u0103turi era grajdul, cu vaci \u0219i cai, iar curtea era \u00een\u021besat\u0103 de or\u0103t\u0103nii: g\u0103ini, g\u00e2\u0219te, ra\u021be, c\u00e2teodat\u0103 curci. Casa a r\u0103mas aproape neschimbat\u0103 din timpul copil\u0103riei mamei p\u00e2n\u0103 \u00een timpul copil\u0103riei mele. Casa de pe Strada Lung\u0103 nu a apar\u021binut familiei din mo\u0219i-str\u0103mo\u0219i. Din pove\u0219tile auzite prin cas\u0103 am \u00een\u021beles c\u0103 a fost cump\u0103rat\u0103 la un moment dat de str\u0103bunica mea, pentru fiii ei din prima c\u0103s\u0103torie. Cumva, prin \u00eencurc\u0103turi de familie pe care nimeni nu le mai \u0219tie exact, ea i-a revenit bunicului meu. Aici s-au n\u0103scut mama \u0219i fra\u021bii ei \u0219i tot aici au tr\u0103it bunicii mei aproape toat\u0103 via\u021ba, mai precis din momentul \u00een care s-au c\u0103s\u0103torit. Bunicii nu veneau \u00eens\u0103 de departe, ci tot din Cotul de Jos. Bunica m-a plimbat odat\u0103 pe uli\u021bele copil\u0103riei ei \u0219i mi-a ar\u0103tat toate ungherele, dar cine s\u0103 mai \u021bin\u0103 minte de atunci. Acum nu mai am pe cine \u00eentreba, a\u0219a c\u0103 tot arhivele vor trebui s\u0103 dovedeasc\u0103. Cercetarea mea \u00een ale genealogiei a \u00eenceput \u0219i \u00een cazul R\u0103d\u0103u\u021biului, tot online, fire\u0219te. Am pornit cu mare av\u00e2nt, dar m-am \u00eenfundat repede de tot. Rom\u00e2nii nu prea au treab\u0103 cu conservarea patrimoniului, de niciun fel, nici m\u0103car cel familial. Am g\u0103sit online copii ale registrelor catolice, greco-catolice \u0219i, mai ales, evreie\u0219ti, dar de rom\u00e2nii ortodoc\u0219i nu s-a preocupat aproape nimeni. Bunicii mei au fost Simota Niculai, n\u0103scut la 10 octombrie 1906, \u0219i Coste Eufrosina, n\u0103scut\u0103 la 16 martie 1913. \u0218tiu sigur c\u0103 a\u0219a stau lucrurile din certificatele de na\u0219tere moderne care li s-au \u00eentocmit t\u00e2rziu de tot, pe vremea Republicii Populare Rom\u00e2ne. Tot din aceste documente am aflat \u0219i numele p\u0103rin\u021bilor lor: Simota Eugen \u0219i Aspasia, respectiv Coste Petru \u0219i Glicheria. Cu aceste nume am pornit eu \u00een c\u0103ut\u0103ri, \u00een lumea virtual\u0103. Am c\u0103utat numele, cu tot soiul de varia\u021biuni pe aceea\u0219i tem\u0103, pe Ancestry, nimic, pe FamilySearch, nimic, pe MyHeritage, nimic. Aripile mi se t\u0103iau p\u00e2n\u0103 la r\u0103d\u0103cin\u0103. \u00cen disperare de cauz\u0103 am \u00eenceput s\u0103 caut pe Google lucruri mai generale, de pild\u0103 recens\u0103minte pentru Radautz, c\u0103 a\u0219a se numea ora\u0219ul pe vremea austro-ungarilor. \u0218i aici, surpriz\u0103. Am dat peste blogul unui domn pe nume Edgar Hauster, care mi-a pus ni\u021bel aripile la loc. Am g\u0103sit acolo dou\u0103 tabele cu rezultatele recens\u0103mintelor f\u0103cute \u00een anii 1909 \u0219i 1914. Iar \u00een ele, o gr\u0103mad\u0103 de Simoteni \u0219i de Costeni, printre care \u0219i dumnealor Eugen \u0219i Petru. N-am aflat prea multe din el, doar c\u0103 Simotenii mei se \u00eenv\u00e2rteau prin jurul str\u0103zii Papiermuhlgasse, care culmea, se chema pe vremea mea chiar Strada Papet\u0103riei iar Kostenii pe Kutzegasse, adic\u0103 pe Strada Scurt\u0103 pe care m\u0103 plimba bunica. \u00cen entuziasmul meu am \u00eendr\u0103znit s\u0103 iau leg\u0103tura cu domnul Hauster s\u0103-l \u00eentreb dac\u0103 nu care cumva mai \u0219tie ceva surse online de informa\u021bii sau daca nu mai are el ceva interesant. A fost foarte amabil \u0219i mi-a r\u0103spuns dar ghinion, d\u00e2nsul a f\u0103cut s\u0103p\u0103turi doar pentru comunitatea evreiasc\u0103 din R\u0103d\u0103u\u021bi nu \u0219i pentru ceilal\u021bi. M-a sf\u0103tuit a\u0219adar s\u0103 m\u0103 duc la arhiv\u0103 . \u0218i iac\u0103t\u0103-m\u0103 acum , dupa vreo cinci sau \u0219ase ani \u00een aceea\u0219i faz\u0103, s\u0103-mi fac curaj \u0219i s\u0103 m\u0103 duc la Suceava unde s-au adunat h\u00e2r\u021boagele R\u0103d\u0103u\u021biului. \u00centre timp am adunat din pove\u0219tile familiei c\u00e2te date \u0219i fotografii am putut \u0219i le-am \u00eenghesuit \u00een \u0219ubredul mei arbore de pe Ancestry. Iac\u0103t\u0103-l, \u00eengrozitor de cr\u0103c\u0103nat pe orizontal\u0103 \u0219i \u00een\u021besat cu semne de \u00eentrebare. Am str\u00e2ns toate aceste c\u0103ut\u0103ri \u00een acest articola\u0219 ca s\u0103 nu se piard\u0103 \u00een v\u00e2nt. Sper s\u0103 nu fie o concluzie ci mai degrab\u0103 o oprire provizorie, p\u00e2n\u0103 la vremuri mai bune, c\u00e2nd voi putea continua cercetarea cu alte mijloace \u0219i, poate, cu mai mult noroc. \u00cenchid deocamdat\u0103 aici, cu o oarecare emo\u021bie. \u00centre recens\u0103mintele din 1909 \u0219i 1914 \u0219i amintirile bunicilor mei, cele care au ajuns p\u00e2n\u0103 la mine, s-a interpus un r\u0103zboi care nu a fost deloc \u00eeng\u0103duitor cu R\u0103d\u0103u\u021biul. Frontul a trecut prin or\u0103\u0219el \u0219i a l\u0103sat urme ad\u00e2nci. Ambii mei bunici au r\u0103mas orfani. Bunica nu \u0219i-a cunoscut p\u0103rin\u021bii, au murit c\u00e2nd ea era mic\u0103 de tot. A fost crescut\u0103 de fra\u021bii mai mari. Mo\u0219u, numele de alint al bunicului, \u0219i-a pierdut tat\u0103l \u0219i vorbea foarte pu\u021bin despre copil\u0103ria lui. Din c\u00e2te am \u00een\u021beles, o parte din arhivele ora\u0219ului au ars atunci, iar t\u0103cerile din familie se suprapun, poate, peste aceste pierderi. Nu \u0219tiu \u00eenc\u0103 ce voi g\u0103si \u00een arhivele de la Suceava \u0219i ce nu. Dar p\u00e2n\u0103 nu \u00eencerc, nu pot \u0219ti cu adev\u0103rat c\u00e2t din aceast\u0103 istorie mai poate fi recuperat\u0103. P.S. Desenul de pe copert\u0103 este realizat cu ajutorul ChatGPT \u0219i \u00eencearc\u0103 s\u0103 refac\u0103, pe c\u00e2t posibil, gospod\u0103ria bunicilor mei, a\u0219a cum era ea \u00een copil\u0103ria mamei. Nu este o reproducere sut\u0103 la sut\u0103 exact\u0103, dar p\u0103streaz\u0103 ideea \u0219i atmosfera locului. Am dorit acest desen pentru c\u0103 acea cas\u0103 nu mai exist\u0103, iar pentru mama copil\u0103ria petrecut\u0103 \u00een R\u0103d\u0103u\u021bi a fost un soi de paradis. \u00cen desen este chiar ea, obi\u0219nuit\u0103 s\u0103 mearg\u0103 pe garduri \u0219i s\u0103-\u0219i mai \u00eensu\u0219easc\u0103 ceva pere din vecini. Berbecul este Virgiluc\u0103, care poftea uneori la gustarea ei \u0219i o mai \u00eempungea, iar c\u0103\u021belul este Lache, cel care obi\u0219nuia s\u0103 se a\u0219eze pe cuibar, \u00een locul g\u00e2\u0219tei, atunci c\u00e2nd aceasta se ridica pentru un minut s\u0103 bea ap\u0103, ca s\u0103 nu se r\u0103ceasc\u0103 ou\u0103le. M\u0103car unele pove\u0219ti s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 desenate. 00"}