{"version":"1.0","provider_name":"Uli\u021barnica","provider_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp","author_name":"AncaHM","author_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/author\/ancahm\/","title":"Privighetoarea","type":"rich","width":600,"height":338,"html":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"t5SSW4awZ8\"><a href=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/privighetoarea\/\">Privighetoarea &#8211; Kristin Hannah<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/privighetoarea\/embed\/#?secret=t5SSW4awZ8\" width=\"600\" height=\"338\" title=\"&#8222;Privighetoarea &#8211; Kristin Hannah&#8221; &#8211; Uli\u021barnica\" data-secret=\"t5SSW4awZ8\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script>\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/\/# sourceURL=https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-includes\/js\/wp-embed.min.js\n<\/script>\n","thumbnail_url":"https:\/\/i0.wp.com\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2016\/03\/The-Nightingale-420.jpg?fit=750%2C420&ssl=1","thumbnail_width":750,"thumbnail_height":420,"description":"The Nightingale\u00a0de\u00a0Kristin Hannah A primit de la mine\u00a0&#x2b50;&#x2b50;&#x2b50;\u2605\u2605 Am terminat de citit de cur\u00e2nd The Nightingale (Privighetoarea) de Hannah Kristin. Din nou o carte\u00a0despre r\u0103zboi, \u00een ultimul timp tot din astea nimeresc. A fost pu\u021bin altfel dec\u00e2t ultimele lecturi pe\u00a0aceasta tem\u0103, probabil pentru c\u0103 e scris\u0103 de o autoare, iar evenimentele sunt privite prin ochii unei\u00a0femei. Armele, strategiile, bombardamentele sunt l\u0103sate oarecum de o parte, iar \u00een prim plan apar\u00a0subiecte mai apropiate de sufletul unei femei: familie, copii, c\u0103snicii, iubiri, sacrificii &#8230; p\u00e2n\u0103 \u0219i ceva \u00a0re\u021bete culinare sau priviri am\u0103nun\u021bite aruncate asupra vestimenta\u021biei eroinelor. Povestea \u00eens\u0103 este tot at\u00e2t de cutremuratoare pe c\u00e2t ar fi una povestit\u0103 de un b\u0103rbat. Din p\u0103cate la sf\u00e2r\u0219it e \u0219i ni\u021belu\u0219 lacrimogen\u0103. Ac\u021biunea c\u0103r\u021bii \u00eencepe \u00een anul 1995, an aniversar, 50 de ani de la terminarea celui de-al doilea r\u0103zboi mondial. O b\u0103tr\u00e2nic\u0103 fran\u021buzoaic\u0103 ce tr\u0103ie\u0219te acum \u00een America, aflat\u0103 oarecum la cap\u0103t de drum din pricina unei boli necru\u021b\u0103toare ce nu-i va mai l\u0103sa mult timp de tr\u0103it, \u00ee\u0219i rememoreaza via\u021ba. \u0218i se preg\u0103te\u0219te s\u0103 participe la o \u00eent\u00e2lnire comemorativ\u0103 ce va avea loc la Paris. Amintirile ei conduc cititorul, departe \u00een timp, spre sf\u0103r\u0219itul primului r\u0103zboi mondial acolo unde\u00a0\u00eencepe \u00eentreaga poveste. Dou\u0103 surori, Vianne \u0219i Isabelle, sunt oarecum orfane. Mama lor a murit pe\u00a0c\u00e2nd ele erau copile \u00eenc\u0103. Tat\u0103l, un veteran zguduit de ororile v\u0103zute \u00een r\u0103zboi \u0219i traumatizat de moartea so\u021biei sale, nu avusese curajul s\u0103-\u0219i asume rolul de p\u0103rinte, \u0219i \u0219i-a abandonat fiicele unei rude \u00eendep\u0103rtate. Vianne, sora mai mare \u0219i copilul cel cuminte, s-a m\u0103ritat foarte devreme \u0219i s-a a\u0219ezat la casa ei. Scopul vie\u021bii sale era s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 de so\u021bul ei Antoine \u0219i de feti\u021ba lor Sophie. In schimb, mezina Isabelle, e un drac \u00eempieli\u021bat. Respins\u0103 at\u00e2t de tat\u0103l c\u00e2t \u0219i de sora ei, trimis\u0103 pe la tot felul de \u0219coli \u0219i pensioane, \u00ee\u0219i arat\u0103 disperarea \u0219i dorin\u021ba de a fi acceptat\u0103 \u0219i iubit\u0103\u00a0prin r\u0103zvr\u0103tiri continue, numeroase evad\u0103ri \u0219i \u00eentoarceri acas\u0103. Vie\u021bile tuturor vor fi date \u0219i mai mult peste cap de \u00eenceputul celui de-al doilea r\u0103zboi mondial \u0219i de \u00eenfr\u00e2ngerea Fran\u021bei. Isabelle se va al\u0103tura Rezisten\u021bei franceze \u0219i va fi inima unei celule ce va ajuta trecerea peste Pirinei a aviatorilor alia\u021bi dobor\u00e2\u021bi dar necaptura\u021bi de nem\u021bi. Vianne va \u00eencerca s\u0103 fie c\u00e2t mai pasiv\u0103 \u0219i mai invizibil\u0103, de fric\u0103 s\u0103 nu atrag\u0103 ochi r\u0103uvoitori asupra ei \u0219i a fiicei sale, acum c\u00e2nd Antoine era prizonier de r\u0103zboi undeva \u00een Germania. Supunerea ei va lua sf\u00e2r\u0219it c\u00e2nd prietena ei cea mai bun\u0103 Rachel, va fi deportat\u0103 deoarece era evreic\u0103 \u0219i-i va l\u0103sa \u00een grij\u0103 pe fiul s\u0103u Ari. Din acest moment, Vianne va salva c\u00e2t de mul\u021bi copii evrei va putea, copii ai c\u0103ror p\u0103rin\u021bi erau ridica\u021bi \u0219i du\u0219i \u00een lag\u0103re de concentrare. A\u0219adar cartea poveste\u0219te ispr\u0103vile a dou\u0103 eroine. Dup\u0103 ce r\u0103zboiul se va fi sf\u00e2r\u0219it, cei ce au reu\u0219it s\u0103 supravie\u021buiasc\u0103 vor \u00eencearca s\u0103-\u0219i \u00een\u0103deasc\u0103 vie\u021bile destr\u0103mate, s\u0103-\u0219i reaminteasc\u0103 cum e s\u0103 iube\u0219ti, s\u0103 porneasca iar la drum. Am citit cartea pe ner\u0103suflate, mai ales in a doua parte cand evenimentele au devenit dramatice. Recunosc, am fost atras\u0103 mai mult de ac\u021biune nu de modul \u00een care a fost scris\u0103. Mi-ar fi pl\u0103cut \u0219i un pic de vraj\u0103 strecurat\u0103 printre cuvinte, ceva asem\u0103n\u0103tor cu \u201eToata lumina pe care nu o putem vedea\u201d, dar n-am prea g\u0103sit a\u0219a ceva. Drept pentru care nu cred c\u0103-mi voi aminti aceast\u0103 lectur\u0103 dup\u0103 ce va trece ceva timp. Ar mai fi dou\u0103 chestiuni pe care le urmaresc c\u00e2nd citesc o carte: lucrurile noi pe care le \u00eenv\u0103\u021b citind-o \u0219i mesajul pe care mi-l transmite. Prea multe lucruri noi nu am aflat. Priva\u021biunile, s\u0103r\u0103cia, frica de nazi\u0219tii cei neomeno\u0219i mi s-au p\u0103rut u\u0219or exagerate. Parc\u0103 toate nenorocirile lumii erau tr\u0103ite de cele doua eroine. Mesajul care a ajuns la mine a fost o pledoarie \u00een favoarea iert\u0103rii, a iubirii, a unei accept\u0103ri \u00een\u021belepte a lucrurilor ce \u021bi se pot \u00eent\u00e2mpla \u00een via\u021b\u0103 \u0219i asupra c\u0103rora nu ai prea mult control. \u0218i a mai fost o \u00eentrebare care m-a fr\u0103m\u00e2ntat de pe la jum\u0103tatea c\u0103r\u021bii, \u00eendemn\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103 \u00eenghit pagin\u0103 dup\u0103 pagin\u0103, amuzat\u0103 \u0219i curioas\u0103 \u00een acela\u0219i timp. Care erau planurile scriitoarei? Care dintre surori era b\u0103tr\u00e2nica de la \u00eenceputul pove\u0219tii? Cine a participat la serbarea comemorativ\u0103 a veteranilor? Vianne sau Isabelle? 00"}