{"version":"1.0","provider_name":"Uli\u021barnica","provider_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp","author_name":"AncaHM","author_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/author\/ancahm\/","title":"Poitiers - &#x1f1eb;&#x1f1f7; Franta - Uli\u021barnica","type":"rich","width":600,"height":338,"html":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"cHZkogdl34\"><a href=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/poitiers\/\">Poitiers<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/poitiers\/embed\/#?secret=cHZkogdl34\" width=\"600\" height=\"338\" title=\"&#8222;Poitiers&#8221; &#8211; Uli\u021barnica\" data-secret=\"cHZkogdl34\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script>\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/\/# sourceURL=https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-includes\/js\/wp-embed.min.js\n<\/script>\n","thumbnail_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2025\/10\/2025-10-16-0001-coperta-1.jpg","thumbnail_width":1000,"thumbnail_height":750,"description":"Din Tours am pornit-o spre sud, prin str\u0103vechea Aquitanie, mereu \u00een c\u0103utarea unor urme medievale, pentru a fi consecven\u021bi cu numele excursiei noastre. Pe m\u0103sur\u0103 ce coboram, peisajul se \u00eembl\u00e2nzea, iar aerul devenea mai cald \u0219i mai luminos. Nu intram doar \u00eentr-o alt\u0103 regiune, ci \u00eentr-o alt\u0103 lume \u2013 cea a ducilor de Aquitania, a trubadurilor \u0219i a cur\u021bilor cavalere\u0219ti, acele cours d\u2019amour care, se spune, au l\u0103sat Fran\u021bei mo\u0219tenire polite\u021bea \u0219i rafinamentul, poate chiar fandoseala. Despre istoria Aquitaniei Despre istoria feudal\u0103 a Aquitaniei nu am \u0219tiut mare lucru \u00eenainte de plecarea \u00een excursie. Doar ceva vag, legat de r\u0103zboiul de 100 de ani ce a dus la pr\u0103bu\u0219irea ducatului \u0219i integrarea lui \u00een regatul Fran\u021bei\u2013 o anexare care i-a dublat acestuia teritoriul. Dar \u00een zilele noastre c\u0103r\u021bile de istorie se afl\u0103 la purt\u0103tor a\u0219a c\u0103 \u00een orele petrecute \u00een autocar m-am mai pus la punct ni\u021bel. Concluzia la care am ajuns a fost c\u0103, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, istoria feudal\u0103 a Aquitaniei se poate citi, aproape simbolic, \u00eentre cele dou\u0103 b\u0103t\u0103lii a\u0219a zise de la Poitiers, cea din 732 \u0219i cea din 1356. Prima a marcat \u00eenceputul lumii medievale, a doua, sf\u00e2r\u0219itul ei. \u00cenainte de toate \u00eens\u0103 a existat o provincie roman\u0103 numit\u0103 Aquitania Prima ce acoperea o mare parte din sud-vestul actual al Fran\u021bei, \u00eentre Loara, Pirinei \u0219i Atlantic. Iar dup\u0103 pr\u0103bu\u0219irea Imperiului Roman, teritoriul a fost dominat de regatele vizigote \u0219i apoi a fost cucerit de franci. \u00cen anul 732, Carol Martel a \u00eenvins armatele arabe care \u00eenaintau din Peninsula Iberic\u0103, oprind expansiunea musulman\u0103 \u00een Europa occidental\u0103. Victoria francilor, ob\u021binut\u0103 \u00een apropierea ora\u0219ului Poitiers, a consfin\u021bit domina\u021bia franc\u0103 asupra Galiei \u0219i a preg\u0103tit terenul pentru dinastia carolingian\u0103. Aquitania, p\u00e2n\u0103 atunci un regat autonom, a fost integrat\u0103 treptat \u00een noua ordine feudal\u0103 instituit\u0103 de ei. Cu toate acestea Aquitania a r\u0103mas mereu o zon\u0103 de contact \u0219i sintez\u0103 \u00eentre romanitate \u0219i barbarie, \u00eentre nordul feudal \u0219i sudul liber, \u00eentre Biserica latin\u0103 \u0219i influen\u021bele mozarabe venite din Spania. Aceast\u0103 pozi\u021bie geografic\u0103 \u0219i cultural\u0103 ar putea explica diversitatea \u0219i deschiderea care au caracterizat-o timp de secole. Dup\u0103 c\u0103derea puterii carolingienilor a ap\u0103rut \u00eentre Loara \u0219i Pirinei o civiliza\u021bie distinct\u0103, bogat\u0103 \u0219i rafinat\u0103, cea a Ducatului de Aquitania. Tradi\u021biile romane s-au amestecat aici cu un soi de stil de via\u021b\u0103 mai autonom iar limba occitan\u0103 a devenit instrumentul unei culturi curtene\u015fti unice. Capitala politic\u0103 \u0219i cultural\u0103 a fost Poitiers, ora\u0219 vechi, cu m\u0103n\u0103stiri, \u0219coli \u0219i o curte ducal\u0103 celebr\u0103 pentru elegan\u021b\u0103 \u0219i rafinament. Apogeul acestei culturi a fost atins \u00een secolele XI\u2013XII,&nbsp; sub conducerea ducilor Guillaume \u0219i apoi a Eleonorei de Aquitania. Alienor, cum e numit\u0103 \u00een aceast\u0103 parte de lume, educat\u0103, independent\u0103 \u0219i pragmatic\u0103 a fost regin\u0103 a Fran\u021bei \u0219i apoi a Angliei, duc\u00e2nd cu ea, ca zestre, vastele teritorii sudice. La curtea ei din Poitiers s-a n\u0103scut poezia trubadurilor \u0219i idealul iubirii curtene\u015fti care a schimbat imaginea femeii \u00een cultura european\u0103. Dup\u0103 secolul al XIII-lea, echilibrul s-a rupt. Cruciada \u00eempotriva catarilor au adus \u00een sud armatele \u0219i dogmele nordului. Ordinea feudal\u0103 s-a centralizat, iar polul de putere s-a mutat la Paris. \u00cen 1356, \u00een timpul R\u0103zboiului de 100 de Ani, a doua b\u0103t\u0103lie de la Poitiers s-a \u00eencheiat cu \u00eenfr\u00e2ngerea regelui Fran\u021bei, Ioan al II-lea, capturat de englezii condu\u0219i de Prin\u021bul Negru. Pentru o clip\u0103, Aquitania a redevenit englez\u0103, dar autonomia ei s-a \u00eencheiat definitiv odat\u0103 cu victoria final\u0103 a Fran\u021bei \u00een 1453. Undeva pe drum s-a pierdut acea lume de tranzi\u021bie \u0219i rafinament, unde credin\u021ba, ra\u021biunea \u0219i elegan\u021ba se \u00eent\u00e2lneau firesc, \u00eenainte ca nordul s\u0103-\u0219i impun\u0103 ordinea \u0219i duritatea. \u0218i totu\u0219i, dac\u0103 Parisul a dat Fran\u021bei ra\u021biunea \u0219i statul s-ar putea spune c\u0103 Aquitania i-a dat spiritul \u0219i stilul. Poitiers, fosta capital\u0103 ducal\u0103, a r\u0103mas \u0219i dup\u0103 aceea un loc al spiritului. \u00cen 1429, Ioana d\u2019Arc a fost anchetat\u0103 aici, pentru a se verifica autenticitatea revela\u021biilor ei. Teologii de la Poitiers i-au dat dreptate iar verdictul lor i-a deschis drumul spre Reims. O femeie venit\u0103 din nord, animat\u0103 de credin\u021b\u0103, primea astfel confirmarea \u00eentr-un ora\u0219 care, cu dou\u0103 secole \u00eenainte, o venerase pe Eleonora. La pu\u021bin\u0103 vreme dup\u0103 aceea, \u00een 1431, s-a \u00eentemeiat Universitatea din Poitiers, una dintre cele mai vechi din Fran\u021ba. Printre studen\u021bii ei s-au num\u0103rat Fran\u00e7ois Rabelais \u0219i mai t\u00e2rziu Ren\u00e9 Descartes. Primul a adus r\u00e2sul \u0219i spiritul liber al Rena\u0219terii, al doilea rigoarea g\u00e2ndirii moderne. Tot aici a tr\u0103it o vreme \u0219i Jean Calvin, \u00eenainte de Reform\u0103. E pu\u021bin probabil ca ideile lui s\u0103 fi venit din rafinamentul trubadurilor ci mai cur\u00e2nd din vechea r\u0103zvr\u0103tire a catarilor \u2014 aceea\u0219i dorin\u021b\u0103 de puritate \u0219i de ordine moral\u0103 aspr\u0103. Despre o fereastr\u0103 de oportunitate \u00cenainte de apari\u021bia sufragetelor \u0219i a feministelor a existat o perioad\u0103 \u2014 culmea, \u00een mijlocul a\u0219a-numitului Ev Mediu \u00eentunecat \u2014 \u00een care femeile s-au putut bucura de o mai mare libertate. Se pare c\u0103 un astfel de moment de respiro apare adesea \u00een vremurile de tranzi\u021bie \u00eentre dou\u0103 feluri de-a g\u00e2ndi lumea, atunci c\u00e2nd ordinea veche s-a destr\u0103mat iar cea nou\u0103 nu s-a a\u0219ezat \u00eenc\u0103. Perioadele acestea sunt fragile \u0219i rare dar tocmai de aceea merit\u0103 recunoscute \u0219i p\u0103strate \u00een memorie. \u00cen primele secole de dup\u0103 pr\u0103bu\u0219irea Imperiului Roman, societatea european\u0103 a fost un amestec de haos \u0219i libertate. Legea roman\u0103, care fixase femeia sub tutela masculin\u0103, disp\u0103ruse din practic\u0103 iar ordinea feudal\u0103 \u0219i canonic\u0103 nu se n\u0103scuser\u0103 \u00eenc\u0103 pe deplin. \u00cen acest interval de c\u00e2teva secole \u2014 aproximativ \u00eentre secolele IX \u0219i XII \u2014 femeile din Europa occidental\u0103 au cunoscut o libertate relativ\u0103, ce avea s\u0103 fie sufocat\u0103 rapid de epocile urm\u0103toare. \u00cen absen\u021ba unei autorit\u0103\u021bi centrale \u0219i a codific\u0103rilor rigide, via\u021ba social\u0103 era guvernat\u0103 de cutume. Femeile puteau mo\u0219teni p\u0103m\u00e2nturi, conduce domenii, \u00eencheia contracte, depune m\u0103rturie \u0219i \u00een unele cazuri, puteau profesa meserii liberale. \u00cen regatele germanice, anglo-saxone sau \u00een sudul Fran\u021bei, v\u0103duvele \u0219i fiicele f\u0103r\u0103 fra\u021bi administrau mo\u0219ii \u0219i aveau drepturi juridice proprii. \u00cen mediul urban \u00een formare, femeile lucrau al\u0103turi de so\u021bii lor \u00een ateliere \u0219i mai t\u00e2rziu au devenit chiar me\u0219teri cu drepturi depline, recunoscute \u00een bresle \u2013 mai ales \u00een domeniile textilelor, al broderiei sau al miniaturii. Aceast\u0103 libertate \u00eens\u0103 a fost o excep\u021bie temporar\u0103. Din secolul al XII-lea, odat\u0103 cu rena\u0219terea dreptului roman la Bologna \u0219i consolidarea dreptului canonic, femeia a fost redefinit\u0103 juridic ca minor\u0103 perpetu\u0103. M\u0103n\u0103stirile mixte au fost interzise iar femeilor li s-a limitat accesul la educa\u021bie \u0219i la via\u021ba public\u0103. Din secolul al XIII-lea, statutul lor s-a restr\u00e2ns treptat la cel domestic \u0219i familial. Paradoxal, tocmai Rena\u0219terea, care a proclamat libertatea individului, a \u00eengustat libertatea femeilor, transform\u00e2ndu-le \u00een muze sau simboluri, dar nu \u00een actori sociali. A existat, a\u0219adar, o fereastr\u0103 scurt\u0103 \u0219i luminoas\u0103 \u00een care femeile au participat la construc\u021bia lumii medievale pe picior de egalitate cu b\u0103rba\u021bii. Apoi fereastra s-a \u00eenchis. Tot aprofund\u00e2nd problema acestei porti\u021be am descoperit nume de care nu auzisem \u00een via\u021ba mea. Ca de exemplu Hrotsvitha din Gandersheim (aprox. 935-1002), o c\u0103lug\u0103ri\u021b\u0103 saxon\u0103 ce a fost poate prima femeie dramaturg a Europei. Scria piese inspirate din autorii latini, dar cu eroine cre\u0219tine \u0219i era admirat\u0103 chiar de \u00eemp\u0103ra\u021bi. Apoi Trotula din Salerno (circa 1050\u20131097), medic \u00een celebra \u0219coal\u0103 din sudul Italiei, care a redactat tratate despre s\u0103n\u0103tatea femeilor \u0219i despre na\u0219tere \u2013 texte care au circulat \u00een manuscris vreme de secole. Sau Ermengarde de Narbonne (1127\u20131197), o femeie din nobilimea Languedocului care a condus un ora\u0219-port vreme de patruzeci de ani, a fost diplomat, arbitru \u00een conflicte \u0219i protectoare a artelor. Sau abatesa german\u0103 Hildegard von Bingen (1098\u20131179) care a fost compozitoare, naturalist\u0103, teolog respectat \u0219i una dintre cele mai influente voci spirituale ale Evului Mediu. Despre Eleonora de Aquitania (1122\u20131204) auzisem multe, este unul din personajele mele favorite din Evul Mediu, al\u0103turi de Frederic al II-lea de Hohenstaufen. A fost regin\u0103 a Fran\u021bei \u0219i apoi a Angliei, a participat la o cruciad\u0103 \u0219i a fost protectoarea trubadurilor. Curtea ei de la Poitiers a fost un model de rafinament, echilibru \u0219i eficien\u021b\u0103. Dup\u0103 Eleonora, felul ei de a tr\u0103i \u0219i de a \u00een\u021belege lumea a fost continuat, \u00een forme diferite, de cele dou\u0103 fiice ale sale cu regele Fran\u021bei, chiar dac\u0103 ea le-a p\u0103r\u0103sit dup\u0103 divor\u021b. Marie de Champagne (1145\u20131198) a devenit patroana poe\u021bilor \u0219i g\u00e2nditorilor de la curtea din Troyes. Sub protec\u021bia ei, Chr\u00e9tien de Troyes a scris Lancelot \u0219i Perceval, opere care au introdus \u00een literatura occidental\u0103 ideea de iubire curteneasc\u0103 \u0219i de rafinament moral. Ali\u00e9nor&nbsp;de Poitiers, devenit\u0103 regin\u0103 a Castiliei (1150\u20131214), a dus cu ea \u00een Peninsula Iberic\u0103 acela\u0219i spirit al cur\u021bilor din sudul Fran\u021bei. A protejat poe\u021bii \u0219i a sus\u021binut cultura \u00een anii \u00een care Spania cre\u0219tin\u0103 \u00eencepea s\u0103 se reconstruiasc\u0103 dup\u0103 secole de domina\u021bie arab\u0103. Dar acum ar fi momentul s\u0103 \u00eenchei aceast\u0103 lung\u0103 introducere \u0219i s\u0103 povestesc ce am v\u0103zut \u00een Poitiers. Din p\u0103cate nici aici nu am avut alocat prea mult timp, doar vreo dou\u0103 ceasuri de plimbare, c\u00e2t s\u0103 ne dezmor\u021bim picioarele \u00eentre dou\u0103 drumuri cu autocarul. Pentru a nu pierde prea mult timp am \u00eenceput plimbarea din buricul dintotdeauna al ora\u0219ului Poitiers, din pia\u021ba bisericii Notre Dame la Grande. Biserica Notre Dame la Grande Din p\u0103cate pentru noi, cea mai important\u0103 cl\u0103dire medieval\u0103 din Poitiers nu ne-a fost accesibil\u0103, era \u00eenchis\u0103 pentru repara\u021bii. Singurul lucru pe care l-am putut face a fost s\u0103-i d\u0103m un ocol \u0219i s\u0103-i admir\u0103m fa\u021bada principal\u0103. Biserica Notre-Dame-la-Grande este considerat\u0103 una dintre capodoperele artei romanice din Fran\u021ba. A fost ridicat\u0103 \u00eentre secolele XI \u0219i XII \u0219i se remarc\u0103 prin fa\u021bada vestic\u0103, bogat sculptat\u0103, care d\u0103 spre pia\u021b\u0103. Relieful red\u0103 scene din Vechiul \u0219i Noul Testament, cu apostoli, profe\u021bi \u0219i o \u00eentreag\u0103 poveste a m\u00e2ntuirii spus\u0103 \u00een piatr\u0103. \u00cen Evul Mediu, \u00eentreaga fa\u021bad\u0103 era pictat\u0103 \u00een culori vii, iar ast\u0103zi, \u00een serile de var\u0103, fa\u021bada e adus\u0103 la via\u021b\u0103 de un spectacol de lumini care reface culorile originale \u2013 o reconstituire subtil\u0103, menit\u0103 s\u0103 aminteasc\u0103 lumii de splendoarea ei de odinioar\u0103. Din p\u0103cate nu am putut intra \u00een interior pentru a vedea&nbsp; vechi picturi murale, printre care un Hristos Pantocrator \u0219i o scen\u0103 a Adormirii Maicii Domnului, ce ne-ar fi amintit poate de cas\u0103. De\u0219i nu este o catedral\u0103, biserica a fost mult\u0103 vreme centrul vie\u021bii ora\u0219ului, aici se \u021bineau t\u00e2rgurile, s\u0103rb\u0103torile \u0219i adun\u0103rile. Notre-Dame-la-Grande a fost pentru Poitiers cam ce a fost pia\u021ba mare pentru alte ora\u0219e, un loc de \u00eent\u00e2lnire \u00eentre sacru \u0219i profan. Palatul ducal Dup\u0103 ce-am p\u0103r\u0103sit biserica ne-am \u00eenv\u00e2rtit pu\u021bin pe str\u0103zile ora\u0219ului pentru a g\u0103si vechiul Palat ducal. Norocul ne-a z\u00e2mbit de data asta, pentru c\u0103, ajun\u0219i mult \u00eenainte de ora deschiderii am fost totu\u0219i pofti\u021bi \u00een marea sal\u0103 de ceremonii din bun\u0103voin\u021ba unui domn amabil. Palatul ducilor de Aquitania, ridicat \u00een secolul al XII-lea pe temeliile unui palat episcopal mai vechi, a fost re\u0219edin\u021ba ducilor de Poitou \u0219i a celebrei Eleonora de Aquitania. Dup\u0103 c\u0103s\u0103toria ei cu Henric Plantagenet, palatul a devenit pentru o vreme o curte regal\u0103 angevin\u0103, loc de \u00eent\u00e2lnire \u00eentre Fran\u021ba \u0219i Anglia. Cea mai impresionant\u0103 parte a cl\u0103dirii este Salle des Pas Perdus \u2013 Sala pa\u0219ilor pierdu\u021bi \u2013 nume poetic dat \u00een general unei s\u0103li de trecere dar care aici desemneaz\u0103 un spa\u021biu monumental, aproape c\u00e2t o nav\u0103 de biseric\u0103. A fost construit\u0103 pe la 1190, din ini\u021biativa Eleonorei \u0219i g\u0103zduia ceremonii \u0219i adun\u0103ri. Are tavan de lemn cu grinzi aparente \u0219i trei \u0219eminee uria\u0219e din piatr\u0103, ad\u0103ugate mai t\u00e2rziu, \u00een secolul al XV-lea, de Carol al VII-lea. Se spune c\u0103 aici s-au \u021binut judec\u0103\u021bi, recep\u021bii \u0219i consilii regale, dar \u0219i serb\u0103ri, banchete \u0219i reprezenta\u021bii. E u\u0219or s\u0103-\u021bi imaginezi cum, \u00een vremurile Eleonorei, \u00een sala aceasta r\u0103sunau c\u00e2ntecele trubadurilor \u0219i r\u00e2setele saltimbancilor, mult \u00eenainte ca judec\u0103\u021bile \u0219i legile s\u0103 le \u0219tearg\u0103 ecoul. De\u0219i rece \u0219i impun\u0103toare, sala p\u0103streaz\u0103 ceva din m\u0103sura \u0219i rafinamentul Aquitaniei. \u00cen ea se simte ordinea ducilor, dar \u0219i umbra unei femei care a \u0219tiut s\u0103 dea sare \u0219i piper unei lumi \u00eentregi, Eleonora. Catedrala Saint-Pierre N-am stat prea mult \u00een Sala pa\u0219ilor pierdu\u021bi, din polite\u021be fa\u021b\u0103 de bun\u0103voin\u021ba gazdelor. Apoi am luat-o drept, de-a lungul lui&nbsp;Rue de la Cath\u00e9drale p\u00e2n\u0103 am ajuns la Catedrala Saint-Pierre din Poitiers. Ridicat\u0103..."}