{"version":"1.0","provider_name":"Uli\u021barnica","provider_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp","author_name":"AncaHM","author_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/author\/ancahm\/","title":"Nara - &#x1f1ef;&#x1f1f5; Japonia - Uli\u021barnica","type":"rich","width":600,"height":338,"html":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"o2ZkTCG8QP\"><a href=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/nara\/\">Nara<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/nara\/embed\/#?secret=o2ZkTCG8QP\" width=\"600\" height=\"338\" title=\"&#8222;Nara&#8221; &#8211; Uli\u021barnica\" data-secret=\"o2ZkTCG8QP\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script>\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/\/# sourceURL=https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-includes\/js\/wp-embed.min.js\n<\/script>\n","thumbnail_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2018\/05\/2018-04-21-0211-coperta-1.jpg","thumbnail_width":1000,"thumbnail_height":662,"description":"Dup\u0103-amiaza zilei de 21 aprilie ne-a prins colind\u00e2nd prin Nara. Am ajuns aici pe la pr\u00e2nz, pe acea\u0219i linie de tren regional pe care porniser\u0103m din Kyoto diminea\u021ba \u0219i de pe care cobor\u00e2ser\u0103m pentru a face incursiunea de la altarul&nbsp;Fushimi Inari Taisha. \u00cen Japonia trenurile circul\u0103 des \u0219i cu mare punctualitate a\u0219a c\u0103 po\u021bi s\u0103 te bazezi cu \u00eencredere pe ele c\u00e2nd planifici o excursie. Zici c-ar fi ni\u0219te linii de metrou. Dup\u0103 o alt\u0103 pauz\u0103 ( de mas\u0103 de data asta ) am continuat drumul \u00eenceput la gar\u0103, de-a lungul str\u0103zii Sanjodori, p\u0103trunz\u00e2nd \u00eencet-\u00eencet \u00een zona de interes turistic a ora\u0219ului \u0219i, totodat\u0103, \u00een pove\u0219tile lui. Prima poveste &#8211; C\u0103prioarele din Nara Se \u00eent\u00e2mpla prin secolul 8 al erei noastre. Legenda spune c\u0103 atunci c\u00e2nd \u0219efii puternicului clan Fujiwara, ce st\u0103p\u00e2nea la acel moment toat\u0103 zona, dorind s\u0103 construiasc\u0103 un altar al familiei, l-au invitat pe \u00eensu\u0219i zeul templului din Kashima s\u0103 vin\u0103 s\u0103-i ajute. Zeul s-a \u00eenduplecat \u0219i-a sosit aici, \u00een Nara, c\u0103lare pe un cerb alb. \u00cencep\u00e2nd de atunci cerbii \u0219i c\u0103prioarele au fost respectate \u0219i protejate ne\u00eentrerupt de oamenii locului, fiind considerate mesagerii zeilor. \u00cen zilele noastre, parcul din Nara e plin de astfel de creaturi, e drept mai maronii nu albe precum cerbul din poveste. Se spune c-ar fi s\u0103lbatice, dar nu dau semne. Se plimb\u0103 nestingherit printre oameni \u0219i-\u0219i v\u0103d de treab\u0103, f\u0103r\u0103 nici o fric\u0103. Ba uneori \u00eei \u0219i h\u0103ituiesc pe posesorii de biscui\u021bi special prepara\u021bi pentru ele, dac\u0103 respectivii se mo\u0219mondesc cu despachetatul \u0219i nu prezint\u0103 prompt ofranda. Am p\u0103\u021bit-o pe propria piele. Am fost ciupit\u0103 de fund \u0219i de alte p\u0103r\u021bi proeminente, de trei c\u0103pri\u021be insistente \u0219i nepoliticoase care m-au asaltat, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd m-am enervat \u0219i-am cedat biscui\u021bii unor persoane mai \u00een\u021beleg\u0103toare. Dar nu toate c\u0103prioarele sunt prost crescute. Multe din ele r\u0103spund respectuoase cu o plec\u0103ciune proprie plec\u0103ciunii posesorului de biscui\u021bi \u0219i-i iau cu ging\u0103\u0219ie delicatesa din m\u00e2n\u0103. Altele nu sunt defel pofticioase \u0219i se mul\u021bumesc cu un sc\u0103rpinat. A doua poveste &#8211; Altarul Kasuga Taisha Tot distr\u00e2ndu-ne noi cu c\u0103prioarele parcului din Nara, am p\u0103truns pe nesim\u021bite pe aleea ce duce la templul Kasuga Taisha &#8211; cel construit de clanul&nbsp;Fujiwara&nbsp;pentru un zeu. Drumul e flancat cu mii de felinare de piatr\u0103, nu poate fi ratat. Vizita noastr\u0103 s-a oprit \u00een zona&nbsp;heiden &#8211;&nbsp;locul unde se depun ofrandele &#8211; sub o tuf\u0103 de glicin\u0103. Templul propriu-zis nu l-am vizitat din lipsa de timp. Am g\u0103sit aici alte sute de felinare, de data asta de bronz, donate de credincio\u0219i recunosc\u0103tori. Din p\u0103cate, nici un felinar nu era aprins. Se spune c\u0103 prind via\u021b\u0103 doar de dou\u0103 ori pe an, o dat\u0103 la \u00eenceputul lui februarie \u0219i a doua oar\u0103 la mijlocul lui august cu ocazia unor s\u0103rb\u0103tori anume. Dup\u0103 de ce-am umplut bine pl\u0103m\u00e2nii cu parfum de glicin\u0103 am plecat mai departe, spre cea mai impresionant\u0103 cl\u0103dire de lemn pe care am v\u0103zut-o \u00een via\u021ba mea. A treia poveste &#8211; Todai-ji Templul Todai-ji a r\u0103s\u0103rit taman din zorii istoriei regatului nipon. Se poveste\u0219te c\u0103 pe la anul 750 al erei noastre, pe c\u00e2nd Nara era capitala imperiului, \u00eemp\u0103ratul Shomu a hot\u0103r\u00e2t construirea de-a lungul \u0219i de-a latul Japoniei a nenum\u0103rate temple \u00eenchinate lui Budha, pentru a \u00eent\u0103ri \u0219i \u00eencuraja p\u0103trunderea acestei religii \u00een \u021bara sa. Cel mai grozav dintre ele a fost Todai-ji, templu imperial din Nara. Complexul cuprindea \u00een perioada lui de glorie: cea mai mare structur\u0103 de lemn ce-a fost construit\u0103 vreodat\u0103,&nbsp;Daibutsuden &#8211; Sala Marelui Buda &#8211; un record ce dup\u0103 unele p\u0103reri nu a fost \u00eenc\u0103 dobor\u00e2t; dou\u0103 pagode impresionante ce flancau sala principal\u0103; o mul\u021bime de alte cl\u0103diri&nbsp; auxiliare. Se spune c\u0103 pentru construirea lui, \u00eemp\u0103ratul&nbsp;&nbsp;Shomu \u0219i-a golit visteria \u0219i \u0219i-a pus \u021bara pe butuci. P\u0103duri \u00eentregi au fost sacrificate, tot bronzul \u00eemp\u0103r\u0103\u021biei a fost topit pentru a crea imensa statuie a lui Buda ad\u0103postit\u0103 \u00een&nbsp;Daibutsuden, gr\u0103mezi de aur au fost importate pentru tronul lui Buda. Din p\u0103cate pentru noi cei de ast\u0103zi, minunile construite atunci mai pot fi admirate, a\u0219a \u00een integralitatea lor, doar \u00een machete. Complexul a ars de nenum\u0103rate ori \u00een mia de ani ce-a trecut de la apari\u021bia lui pe lume, a trebuit s\u0103 fac\u0103 fa\u021b\u0103 multor cutremure. Unele cl\u0103diri au disp\u0103rut pentru totdeauna, altele au reap\u0103rut \u00eempu\u021binate. \u00cens\u0103\u0219i Sala Marelui Budha a fost reconstruit\u0103 ultima dat\u0103 \u00een anul 1708 \u0219i e doar dou\u0103-treimi din cea ini\u021bial\u0103. Nici Budha cel de bronz n-a sc\u0103pat nev\u0103t\u0103mat, \u0219i-a pierdut capul o dat\u0103 dar a fost ref\u0103cut. Nu \u0219tiu ce p\u0103rere \u0219i-au f\u0103cut ceilal\u021bi, dar pe mine m-a impresionat mult templul Todai-ji. Statuia lui Budha poate mai pu\u021bin, nu \u00een\u021beleg neam nevoia, dorin\u021ba de a construi statui imense \u00eenchinate unei personalit\u0103\u021bi ce ne-a \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 ne debaras\u0103m de dorin\u021be \u0219i de pofte. Nici m\u0103car nu mi s-a p\u0103rut prea frumoas\u0103. Dar cl\u0103direa &#8230; nu mi-am putut imagina c-ar putea exista pe lumea asta o cas\u0103 de lemn de asemenea dimensiuni . Am aflat aici o alt\u0103 poveste simpatic\u0103, legat\u0103 de o gaur\u0103 ce exist\u0103 la baza unui pilon de sus\u021binere din interiorul s\u0103lii celei mari. Legenda spune c\u0103 respectiva gaur\u0103 ar fi de dimensiunea unei n\u0103ri de-a lui Budha cel din statuie \u0219i c\u0103 a fost l\u0103sat\u0103 inten\u021bionat acolo ca un test pentru cump\u0103tare. Cine reu\u0219e\u0219te s\u0103 se strecoare prin gaur\u0103 a trecut testul \u0219i, drept r\u0103splat\u0103, va primi iluminarea \u00een via\u021ba viitoare. Ultima mea speran\u021b\u0103 a fost spulberat\u0103. \ud83d\ude42 \u0218i cu asta, basta. Excursia \u00een Nara se terminase. Am luat trenul \u00eenapoi spre Kyoto unde mai aveam de dormit o singur\u0103 noapte. A doua zi urma s\u0103 ne desp\u0103r\u021bim de valize ( au fost preluate de un curier \u0219i trimise \u00eenaintea noastr\u0103 la Osaka ) iar noi, cu rucsacul \u00een spate (\u0219i c\u0103lare pe-un vagon de tren) urma s\u0103 urc\u0103m pe muntele Koya. 00"}