{"version":"1.0","provider_name":"Uli\u021barnica","provider_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp","author_name":"AncaHM","author_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/author\/ancahm\/","title":"Metz - &#x1f1eb;&#x1f1f7; Franta - Uli\u021barnica","type":"rich","width":600,"height":338,"html":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"WeSmQh2Eg1\"><a href=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/metz\/\">Metz<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/metz\/embed\/#?secret=WeSmQh2Eg1\" width=\"600\" height=\"338\" title=\"&#8222;Metz&#8221; &#8211; Uli\u021barnica\" data-secret=\"WeSmQh2Eg1\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script>\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/\/# sourceURL=https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-includes\/js\/wp-embed.min.js\n<\/script>\n","thumbnail_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2017\/04\/2016-10-08-51-Metz.jpg","thumbnail_width":1000,"thumbnail_height":662,"description":"Vineri 7 octombrie, seara. \u00cencepea&nbsp;ultimul weekend pe care aveam s\u0103-l petrec \u00een Fran\u021ba. Cu ce s\u0103-l umplu, \u00eencotro s-o mai apuc? Nu aveam deloc chef s\u0103 plec prea departe, m\u0103 ajunsese oboseala. O escapad\u0103 de-o s\u00e2mb\u0103t\u0103 mi se p\u0103rea potrivit\u0103,&nbsp;duminica urm\u00e2nd s-o rezerv Parisului pentru&nbsp;o ultim\u0103 plimbare, a\u0219a ca de desp\u0103r\u021bire. Cine \u0219tie c\u00e2nd voi mai ajunge pe-aici. M-am suit \u00een v\u00e2rful patului, am dat un ghiont&nbsp;ruletei dorin\u021belor \u0219i-am a\u0219teptat s\u0103 v\u0103d ce hot\u0103r\u0103\u0219te. S-a oprit \u00een dreptul ora\u0219ului Metz. S\u00e2mb\u0103t\u0103 diminea\u021ba m-am trezit iar cu noaptea \u00een cap, adic\u0103 pe la ora 4 (uff &#8211; bine c\u0103 e pentru ultima dat\u0103), m-am prezentat \u00een Gare de l\u2019Est (cam o or\u0103 de mers de la hotelul meu) \u0219i peste un ceas jumate am cobor\u00e2t \u00een Metz Ville. Explorarea putea \u00eencepe. S\u0103 m\u0103 fi n\u0103p\u0103dit plictisul? Sau poate ner\u0103bdarea de-a m\u0103 \u00eentoarce acas\u0103, \u00een Rom\u00e2nia? Nu am avut deloc chef s\u0103&nbsp;alerg pe la obiectivele cu care m\u0103 \u00eembiau ghidurile turistice. Am luat-o c\u0103tinel prin ora\u0219 \u0219i-am admirat doar ce mi-a ie\u0219it \u00een cale (cu mici excep\u021bii). Metz \u00eemparte cu Luxemburg r\u00e2ul Moselle iar cu Germania jum\u0103tate&nbsp;de istorie. Cel mai probabil locuitorii s\u0103i au \u00een comun&nbsp;cu nem\u021bii buc\u0103\u021bi bune de ADN. Cu Fran\u021ba \u00eemparte cealalt\u0103 jum\u0103tate de istorie \u0219i, cum altfel, nemaipomenita cet\u0103\u021benie francez\u0103 &#8211; problema na\u021bionalit\u0103\u021bilor conlocuitoare nefiind tocmai pe placul coco\u0219ilor galici de la revolu\u021bie \u00eencoace. Este capitala Lorenei,&nbsp;provincie aflat\u0103 la&nbsp;frontier\u0103, \u0219i-a fost tras c\u00e2nd de-o parte c\u00e2nd de cealalt\u0103 a grani\u021bei de capriciile istoriei, de toanele oamenilor de stat \u0219i-a puterii armatelor, de dorin\u021ba locuitorilor lui. M\u0103 \u00eentreb care o fi ordinea corect\u0103. Bine c\u0103 acum nu mai conteaz\u0103 at\u00e2t de mult. Metz se mai laud\u0103 c-ar fi fost pe vremuri capitala merovingienilor, apoi ora\u0219 semi-independent sub influen\u021ba Sf\u00e2ntului Imperiu Roman de Na\u021biune German\u0103. Din 1552 e alipit Fran\u021bei, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre, cu mici excep\u021bii din perioada lui Bismarck \u0219i a lui Hitler. Dup\u0103 cum tocmai am m\u0103rturisit, de data aceasta nu am fost un c\u0103l\u0103tor con\u0219tiincios. Nu am trecut pe la oficiul de turism s\u0103 m\u0103 blindez cu c\u0103rticica traseelor pietonale, nu am apelat la&nbsp;serviciile ghidului local. Aici nu e o bufni\u021b\u0103, ca la Dijon, nici un cadet ca la Auxerre ci un balaur. Se nume\u0219te&nbsp;Graoully \u0219i am z\u0103rit c\u0103r\u021bile lui de vizit\u0103 pe dalele multor&nbsp;str\u0103zi din ora\u0219. Se poveste\u0219te c\u0103 demult de tot, pe vremea sf\u00e2ntului&nbsp;Cl\u00e9ment de Metz, se ocupa cu p\u00e2rlojirea&nbsp;\u00eemprejurimilor \u0219i b\u0103gatul oamenilor \u00een sperie\u021bi. &nbsp;Cl\u00e9ment a reu\u0219it \u00eens\u0103 s\u0103-l domoleasc\u0103 \u00eentr-at\u00e2t c\u0103&nbsp;doar copii se mai speriau de el. &nbsp;\u00cen zilele noastre s-a&nbsp;transformat \u00een mascota ora\u0219ului \u0219i \u0219i-a deschis birou de turism. M-am \u00eenv\u00e2rtit aiurea pe str\u0103zi printre case \u00eenalte \u0219i galbene &#8222;de Jaumont&#8221;, dup\u0103 numele pietrei din care sunt f\u0103cute. Am trecut pe la catedral\u0103 s\u0103-i admir vitraliile, pe sub arcadele vechiului &#8222;mall&#8221; medieval din pia\u021ba Saint Louis, pe la oper\u0103, pe la Porte des Allemands. M-am plimbat de-a lungul r\u00e2ului&nbsp;Moselle p\u00e2n\u0103 la Esplanad\u0103. Am fost tentat\u0103 s\u0103 iau o carte din biblioteca cu rafturi \u00eempr\u0103\u0219tiate prin tot ora\u0219ul, dar n-aveam ce pune \u00een schimb. La sf\u00e2r\u0219it, \u00eenainte de plecare, am f\u0103cut ocol \u0219i p\u00e2n\u0103 la&nbsp;Centre Pompidou-Metz, s\u0103-l v\u0103d m\u0103car de dinafar\u0103. La capitolul vizite obligatorii am trecut&nbsp;doar Paroisse Saint-Maximin. M\u0103 rodea curiozitatea s\u0103 v\u0103d aici vitraliile &#8222;altfel&#8221; ale lui Jean Cocteau. Paroisse Saint-Maximin Am g\u0103sit bisericu\u021ba destul de greu, ascuns\u0103 pe-o strad\u0103 lateral\u0103, neie\u0219ind \u00een eviden\u021b\u0103, galben\u0103 \u0219i ea \u00eentr-un \u0219ir lung de cl\u0103diri galbene. Era c\u00e2t pe ce s\u0103 ratez intrarea. U\u0219a era \u00eenchis\u0103 \u0219i cu toate c\u0103 un afi\u0219 lipit pe ea m\u0103 invita s\u0103 p\u0103\u0219esc cu \u00eencredere \u00een\u0103untru, clan\u021ba p\u0103rea c\u0103 se \u00een\u021bepenise. Abia dup\u0103 c\u00e2teva \u00eencerc\u0103ri timide \u0219i nefructuoase m-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103-i dau un bob\u00e2rnac. Am intrat \u00eentr-o nav\u0103 central\u0103, gola\u0219\u0103 \u0219i auster\u0103, b\u0103tr\u00e2n\u0103 de secole. Lumina soarelui r\u0103zb\u0103tea prin straiele arlechin ale ferestrelor de la etaj, color\u00e2nd bl\u00e2nd interiorul. \u00cen cap\u0103tul ei, \u00een absid\u0103 \u0219i \u00een dou\u0103 capele laterale, m\u0103 a\u0219teptau vitraliile pentru care str\u0103b\u0103tusem at\u00e2ta drum. Jean Cocteau a fost unul din geniile secolului trecut. A&nbsp;\u00eencercat de toate, a scris piese de teatru, a f\u0103cut filme, a pictat fresce, a conceput vitralii &#8230; Dar a insistat mereu&nbsp;c\u0103 a fost \u00een primul r\u00e2nd poet \u0219i c\u0103 sensul tuturor lucr\u0103rilor sale ar&nbsp;trebui descuiat cu aceast\u0103 cheie.&nbsp;Vitraliile bisericii parohiale din Metz i-au fost comandate \u00een anul 1961, la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, c\u00e2nd boala \u00eel m\u0103cina deja. Doar cu doi ani \u00eenainte de moarte. Abia \u00een 1964 desenele lui au fost transformate \u00een vitralii&nbsp;\u0219i-au \u00eenceput s\u0103 umple ferestrele bisericii. M\u0103 uitam buim\u0103cit\u0103 \u00een jur, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 trec peste prima impresie, cea dat\u0103 de frumuse\u021bea pastelat\u0103 a culorilor sticlei. Oare ce-o fi vrut s\u0103 spun\u0103 autorul? \u00cenciudat\u0103, mi-am admonestat creierul analitic care, ca de obicei, \u00eemi crea probleme cu manevrarea cheilor poetice. Cu tot efortul meu, seiful se \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2na s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00eenchis.&nbsp;\u00cen disperare de cauz\u0103 am pescuit toate pliantele puse la dispozi\u021bie c\u0103l\u0103torilor, am apelat la prietenul Google \u0219i-am \u00eenceput s\u0103 studiez problema. Mi-a venit repede inima la loc. Spunea acolo c\u0103 nu eram singura incapabil\u0103&nbsp;s\u0103 descifreze sensul dat de Jean Cocteau operei sale de art\u0103. Nici m\u0103car intimii poetului nu i-au cunoscut inten\u021biile. Dar poate e mai bine a\u0219a. Ce folos ar mai avea poeziile dac\u0103 nu ar zg\u00e2nd\u0103ri puncte sensibile ascunse&nbsp;\u00een sufletele noastre, proprii fiec\u0103ruia, poate acelea\u0219i, poate diferite. Dac\u0103 nu ne-ar incita la visare, la c\u0103utarea unor adev\u0103ruri care ne transcend. Am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 &nbsp;transform vitraliile parohiei Saint Maximin \u00eentr-o&nbsp;poart\u0103 a sacrului \u0219i s\u0103 p\u0103\u0219esc timid, dar cu \u00eencredere, \u00een necunoscut. 00"}