{"version":"1.0","provider_name":"Uli\u021barnica","provider_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp","author_name":"AncaHM","author_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/author\/ancahm\/","title":"Cu capul \u00een nori prin Las Alpujarras","type":"rich","width":600,"height":338,"html":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"tk3itG96d4\"><a href=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/las-alpujarras\/\">Las Alpujarras<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/las-alpujarras\/embed\/#?secret=tk3itG96d4\" width=\"600\" height=\"338\" title=\"&#8222;Las Alpujarras&#8221; &#8211; Uli\u021barnica\" data-secret=\"tk3itG96d4\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script>\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/\/# sourceURL=https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-includes\/js\/wp-embed.min.js\n<\/script>\n","thumbnail_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2015\/10\/2015-10-11-45-Las-Alpujarras-Trevelez.jpg","thumbnail_width":1000,"thumbnail_height":662,"description":"Duminic\u0103 11 Octombrie. Un ciclon afurisit, n\u0103scut zilele trecute tocmai \u00een mijlocul Atlanticului, voia musai s\u0103 ne strice ziua. Se-v\u00e2rtea nep\u0103s\u0103tor deasupra Angliei, Fran\u021bei, Portugaliei \u0219i a trei sferturi&nbsp;de Spanie&nbsp;m\u0103tur\u00e2nd cu v\u00e2nturi \u0219i ploi toren\u021biale&nbsp;totul \u00een calea lui. &nbsp;Emisiunile meteo de la televizor, aplica\u021biile de pe telefoane, o privire aruncat\u0103 pe geam, toate ne confirmau trista realitate. Ast\u0103zi vom avea parte de ploaie, ploaie \u0219i iar\u0103\u0219i ploaie. Conform planurilor noastre ar fi trebuit s\u0103 ajungem \u00een Cordoba, dar z\u0103u c\u0103 n-aveam nici un chef s\u0103 ne mur\u0103m pe str\u0103zi. Trebuia f\u0103cut ceva pentru a salva ziua, trebuia schimbat neaparat planul de b\u0103taie. \u0218i pentru c\u0103 sursele mai sus amintite ne d\u0103deau ceva speran\u021be doar dac\u0103 ne \u00eendreptam spre sud, la miaz\u0103zi de lan\u021bul muntos al Sierrei Nevada, am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 plec\u0103m spre Las Alpujarras. S-a dovedit a fi o decizie semi \u00een\u021beleapt\u0103. \u021ainta c\u0103l\u0103toriei noastre avea toate \u0219ansele s\u0103 fie cufundate \u00een aceea\u0219i vreme mohor\u00e2t\u0103 de care fugeam. Ne-am l\u0103sat \u00eens\u0103 ademeni\u021bi de promisiunile aplica\u021biilor meteo de pe telefon ce garantau soare \u0219i timp frumos. Las Alpujarras e supranumele sub care sunt cunoscute satele ag\u0103\u021bate de versantul sudic al celui mai \u00eenalt lan\u021b muntos al Spaniei, Sierra Nevada. A\u0219adar sunt sate de munte, construite la altitudini mari, ce \u0219anse aveam noi s\u0103-nt\u00e2lnim Soarele , acum \u00een mijloc de toamn\u0103 ruginie ? Dar speran\u021ba moare ultima, ce ne-am zis &#8230; poate toamna spaniol\u0103 nu e lung\u0103, slab\u0103 \u0219i z\u0103lud\u0103. Am plecat din Sevilla dis de diminea\u021b\u0103, pentru c\u0103 aveam de f\u0103cut vreo trei&nbsp;sute de kilometri p\u00e2n\u0103 la destina\u021bie, am str\u0103b\u0103tut v\u0103ile \u00een\u021besate cu livezi de m\u0103slini ale \u021binutului Jaen, am l\u0103sat \u00een urm\u0103 Granada \u0219i Alhambra, locuri \u00een care urma s\u0103 revenim zilele urm\u0103toare. Ploaia se mai r\u0103rise pe m\u0103sur\u0103 ce ne-ndreptam spre sud dar treptat, treptat a fost \u00eenlocuit\u0103 de o cea\u021b\u0103 deas\u0103, s-o tai cu cu\u021bitul. Sau s\u0103 fi fost norii \u00een care ne scufundam odat\u0103 ce ne-av\u00e2ntam spre \u00een\u0103l\u021bimi? Am p\u0103r\u0103sit drumul principal \u00een preajma trec\u0103torii cu nume de poveste, Poarta Suspinului Maurului. Am v\u0103zut \u0219i un indicator ce ne trimitea spre locul \u00een care Boabdil, ultimul rege maur la Granadei, \u0219i-a luat r\u0103mas bun de la ora\u0219ul s\u0103u. A\u0219a se poveste\u0219te, c\u0103 aici a poposit Boabdil, \u00een drumul lui spre exil \u0219i a privit pentru ultima oar\u0103, cu un suspin \u0219i lacrimi \u00een ochi, spre ora\u0219ul pe care-l pierduse \u00een favoarea Regilor Catolici. \u0218i tot legenda spune c\u0103 aici i-ar fi repro\u0219at mama lui sl\u0103biciunea \u0219i i-ar fi spus c\u0103 degeaba pl\u00e2nge ca o femeie dup\u0103 lucrurile pe care nu a reu\u0219it s\u0103 le apere ca un b\u0103rbat. Off, mamele astea &#8230; Dac\u0103 am fi v\u0103zut mai departe de doi metri \u00een fa\u021ba nasului, ne-am fi dus s\u0103 suspin\u0103m \u0219i noi al\u0103turi de Boabdil, dar n-a fost s\u0103 fie. Ne-am continuat drumul spre Lanjaron, prima localitate mai m\u0103ri\u0219oar\u0103 \u00eent\u00e2lnit\u0103 \u00een cale. Or\u0103\u0219elul a fost pus pe hart\u0103 de romanii ce veneau aici la spa. Obiceiul a d\u0103inuit p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre iar ast\u0103zi Lanjaron e una din cele mai c\u0103utate sta\u021biuni balneoclimaterice ale Spaniei. Am fi oprit ni\u021bel pentru a ne dezmor\u021bi picioarele dar se pornise iar\u0103\u0219i ploaia \u0219i locurile de parcare se evaporaser\u0103. Am fi dorit s\u0103 vizit\u0103m \u0219i cetatea maur\u0103, pe care am z\u0103rit-o cu greu prin cea\u021ba deas\u0103, dar tot b\u00e2jb\u00e2ind dup\u0103 o parcare ne-am pomenit c\u0103 am ie\u0219it din ora\u0219. Am oprit totu\u0219i la margine de drum pentru a lua o amintire fotografic\u0103. Am avut mai mult noroc \u00een Orgiva, capitala administrativ\u0103 a satelor Las Alpujarras de vest, cele ce \u021bin de provincia Granada. Mai sunt c\u00e2teva sate spre r\u0103s\u0103rit, \u00een provincia Almeria, dar nu intrau \u00een planul nostru de c\u0103l\u0103torie. Am l\u0103sat ma\u0219ina pe margine de drum \u0219i-am f\u0103cut o plimbare prin centrul or\u0103\u0219elului. Am intrat \u00een biserica baroc\u0103 iar apoi ne-am delectat cu o delicates\u0103 local\u0103 \u0219i o cafelu\u021b\u0103 \u00eentr-o mic\u0103 cofet\u0103rie aglomerat\u0103. Dup\u0103 care am pornit la drum spre satele ascunse prin v\u0103ile mun\u021bilor. \u0218i de-aici am intrat \u00een plin\u0103 zona crepuscular\u0103,&nbsp;o cea\u021b\u0103 deas\u0103 cum nu mi-a mai fost dat s\u0103 v\u0103d. Urcam c\u0103tinel \u00een viteza a doua, a treia, pe ni\u0219te drumuri \u00eenguste \u0219i \u0219erpuitoare, cu ochii bulbuca\u021bi ca la melci, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 nu pierdem din ochi marcajul salvator de pe marginea drumului. Nu de pu\u021bine ori \u0219oseaua se pierdea cu totul \u00een pasta gri \u00een care ne sc\u0103ldam, de ne \u00eentrebam cu oare\u0219icare \u00eengrijorare dac\u0103-l vom mai g\u0103si vreodat\u0103. C\u00e2nd nimeream \u00een fundul unei ma\u0219ini ce se-ndrepta \u00een aceea\u0219i direc\u021bie cu noi, era man\u0103 cereasc\u0103 nu alta. C\u00e2nd ne p\u0103r\u0103sea, triste\u021be mare.&nbsp;Ne-a luat o ve\u0219nicie s\u0103 ajungem \u00een v\u00e2rf de munte. Am trecut a\u0219adar prin, sau pe l\u00e2ng\u0103 &#8211; cine poate \u0219ti !!! &#8211; &nbsp;Carataunas, Soportujar, Pampaneira, Pitres, Busquistar f\u0103r\u0103 s\u0103 ne d\u0103m seama dac\u0103 suntem \u00eentr-un sat, \u00een mijlocul p\u0103durii sau pe marginea unei pr\u0103p\u0103stii. Pampaneira a fost singurul sat unde ne-am dat seama pe ce lume ne aflam. Dac\u0103 nu ne \u00eent\u00e2mpina cu&nbsp;o mare aglomera\u021bie de ma\u0219ini sau de g\u0103seam un loc\u0219or de parcare, tare mi-e fric\u0103 c\u0103 drumul nostru se oprea aici. \u00cencet dar sigur am ajuns \u00een Trevelez, punctul terminus al c\u0103l\u0103toriei noastre.&nbsp;\u0218i&nbsp;aici&nbsp;era pr\u0103p\u0103d de lume&nbsp;\u0219i parc\u0103rile pline. Ne-am oprit totu\u0219i la ie\u0219irea din sat, \u00eentr-un tufi\u0219 cu mure, pentru a evalua situa\u021bia. Mai departe n-aveam de g\u00e2nd s\u0103 mergem. Pe c\u00e2nd ne consolam noi ron\u021b\u0103ind murele din tufi\u0219, iac\u0103t\u0103 ca se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u0219i miracolul. \u00cen mai pu\u021bin de 10 minute cea\u021ba s-a ridicat dezv\u0103luindu-ne casele ce se \u00eentindeau mult \u00een sus, pe panta muntelui. Am prins a\u0219adar curaj, ne-am \u00eentors \u0219i ne-am \u00eencumetat s\u0103 urc\u0103m pe str\u0103du\u021bele abrupte p\u00e2n\u0103 \u00eentr-o mic\u0103 pia\u021bet\u0103, unde-am g\u0103sit loc pentru ma\u0219in\u0103. Apoi am plecat \u00een explorare. Trevelez se laud\u0103 cu dou\u0103 lucruri. Primul, pe care cu greu \u00eel pot lua&nbsp;\u00een serios, e c\u0103 ar fi satul cel mai \u00eenalt al Europei. La cei 1476 m altitudine ,cred c\u0103 e b\u0103tut chiar \u0219i de unele sate de pe la noi.&nbsp;Al doilea lucru \u00eens\u0103 nu sufer\u0103 comentarii. Trevelez e patria&nbsp;lui jam\u00f3n serrano, pe rom\u00e2ne\u0219te &#8222;\u0219unc\u0103 de la munte&#8221;. E o \u0219unc\u0103 cu gust dulceag, uscat\u0103 \u00een aerul curat de munte, ce face ravagii printre cunosc\u0103tori. Se serve\u0219te \u00een felii sub\u021biri \u0219i se tope\u0219te \u00een gur\u0103. Jamonerii sunt la tot pasul \u00een Trevelez iar cump\u0103r\u0103tori sunt \u0219i ei destui. Plin ochi a fost \u0219i localul \u00een care ne-am oprit pentru a testa gustul de purcel spaniol. Buuun &#8211; am votat \u00een unanimitate. Curiozitatea fiind satisf\u0103cut\u0103, bur\u021bile fiind pline, am pornit din nou la drum cu speran\u021ba c\u0103 drumul de \u00eentoarcere va fi mai u\u0219or. Scurt\u0103 ne-a fost bucuria. Soarele a r\u0103mas printre \u0219uncile din Trevelez, pe noi ne-a abandonat din nou ce\u021bii. Am oprit totu\u0219i \u00een Pampaneira, curio\u0219i s\u0103 vedem de ce era at\u00e2t de aglomerat diminea\u021ba. \u0218i-acum era la fel de mult\u0103 lume, dar am reu\u0219it s\u0103 ne strecur\u0103m \u0219i noi. Tare ne-a mai pl\u0103cut s\u0103 colind\u0103m pe uli\u021bele satului. Nu sem\u0103na deloc cu satele noastre de munte, cu casele r\u0103sfirate toate, pierdute \u00een mijlocul livezilor &nbsp;sau f\u00e2ne\u021belor, cu acoperi\u0219uri \u021buguiate ce las\u0103 z\u0103pada s\u0103 alunece. Pampaneira era adunat\u0103 toat\u0103 \u00een jurul bisericu\u021bei (fostei moschei) \u0219i a micii pie\u021be. Casele albe se \u00eenghesuiau unele \u00een altele l\u0103s\u00e2nd pu\u021bin loc&nbsp;uli\u021belor \u0219erpuitoare. &nbsp;Eram ca \u00eentr-un labirint lat c\u00e2t doi m\u0103gari. De-o parte \u0219i de alta ziduri albe, sparte din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd de o fereastr\u0103 mic\u0103 \u0219i ferecat\u0103. Se spune c\u0103 pe vremuri piatra din care au fost&nbsp;construite casele era l\u0103sat\u0103 a\u0219a gri, nevopsit\u0103, cum a dat-o mama natur\u0103. Moda spoirii cu alb a venit t\u00e2rziu. Cel mai mult \u0219i mai mult ne-au pl\u0103cut structurile ce se cheam\u0103 tinao. Mai degrab\u0103 ne-au surprins, c\u0103 nu mai v\u0103zuser\u0103m a\u0219a ceva. Grinzi groase de lemn &nbsp;treceau de la o cl\u0103dire la alta peste str\u0103du\u021b\u0103, de o parte podea, de cealalt\u0103 parte acoperi\u0219. Deasupra lor se cuclu\u0219ea&nbsp;o mic\u0103 gr\u0103din\u0103, sau o mic\u0103 c\u0103m\u0103ru\u021b\u0103. Zice-se c\u0103 sunt specifice satelor Las Alpujarras. Se spune c\u0103 pe vremea c\u00e2nd Andalusia se chema Al-Andalus, pe vremea c\u00e2nd maurii st\u0103p\u00e2neau \u0219i gospod\u0103reau Las Alpujarras, aici era un fel de rai pe p\u0103m\u00e2nt. Arabii reu\u0219iser\u0103 s\u0103 \u00eembl\u00e2nzeasc\u0103 apele repezi de munte ce se scurgeau prin v\u0103ile Sierrei Nevada&nbsp;\u0219i s\u0103 construiasc\u0103 un sistem ingenios de iriga\u021bie, pe care doar ei \u0219tiau s\u0103-l m\u00e2nuiasc\u0103. \u00cen plus, au mai terasat pantele mun\u021bilor \u0219i-au plantat livezi \u00eentregi de portocali, m\u0103slini, aluni. Dar vremurile de glorie ale satelor Las Alpujarras au apus de mult. Dup\u0103 Reconquist\u0103, totul s-a dus de r\u00e2p\u0103. Necredincio\u0219ii au fost alunga\u021bi \u0219i de-aici, ultima redut\u0103 maur\u0103 ce-a mai supravie\u021buit c\u00e2\u021biva zeci de ani dup\u0103 cucerirea Granadei. Dup\u0103 ce ultimele revolte au fost \u00een\u0103bu\u0219ite musulmanii au disp\u0103rut iar \u00een locul lor au fost adu\u0219i coloni\u0219ti catolici, mai nepricepu\u021bi. Se poveste\u0219te c\u0103 spaniolii au p\u0103strat&nbsp;totu\u0219i c\u00e2te dou\u0103 familii maure \u00een fiecare sat, pentru a-i \u00eenv\u0103\u021ba pe noii veni\u021bi tainele sistemelor de iriga\u021bii, dar pesemne nu s-a prins mare lucru de ei. Treptat, treptat satele au s\u0103r\u0103cit, s-au depopulat \u0219i-au ajuns coda\u0219ele Spaniei. \u00cen zilele noastre \u00eencearc\u0103 s\u0103 revin\u0103 la via\u021b\u0103 ajutate fiind de boala turismului ce-a cuprins o mare parte din omenire \u0219i de mul\u021bimea de englezi, nem\u021bi \u0219i alte soiuri de neamuri nordice ce-au hot\u0103r\u00e2t s\u0103 \u00eenceap\u0103 o nou\u0103 via\u021b\u0103&nbsp;printre vechi ferme spaniole. Mo\u0219tenire maur\u0103, plus tenacitate saxon\u0103, plus fieste spaniole, plus natur\u0103 frumoas\u0103 dat\u0103 de Dumnezeu &#8230; s\u0103 vedem ce va ie\u0219i de-aici. Tare ne-ar mai fi pl\u0103cut s\u0103 r\u0103m\u00e2nem c\u00e2teva zile \u00een zon\u0103. Eram tenta\u021bi s\u0103 explor\u0103m regiunea la pas, s\u0103 facem plimb\u0103ri de la un sat la altul cotrob\u0103ind dup\u0103 ultimele mure din tufi\u0219uri \u0219i dup\u0103 alune. Am fi dormit \u00een casele vechi, am fi dorit s\u0103 le vedem \u0219i pe din\u0103untru, nu doar a\u0219a \u00een fug\u0103. Dac\u0103 \u0219tiam ce simpatice sunt satele Las Alpujarras, poate alegeam o excursie itinerant\u0103 nu una cu un sediu general. M\u0103car s\u0103 ne fie \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103 de minte pentru alte excursii, alte destina\u021bii. Era timpul \u00eens\u0103 s\u0103 ne \u00eentoarcem \u00een Malaga. Eram curioase dac\u0103 ne vom revedea cu valiza noastr\u0103 cea pierdut\u0103. Conform promisiunilor, trebuia s\u0103 ne a\u0219tepte la hotel. 00"}