{"version":"1.0","provider_name":"Uli\u021barnica","provider_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp","author_name":"AncaHM","author_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/author\/ancahm\/","title":"E un pod pe Drina ... - Ivo Andri\u0107 - Romane cu istorie - Uli\u021barnica","type":"rich","width":600,"height":338,"html":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"QPpUF43mdW\"><a href=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/e-un-pod-pe-drina-ivo-andric\/\">E un pod pe Drina &#8230; &#8211; Ivo Andri\u0107<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/e-un-pod-pe-drina-ivo-andric\/embed\/#?secret=QPpUF43mdW\" width=\"600\" height=\"338\" title=\"&#8222;E un pod pe Drina &#8230; &#8211; Ivo Andri\u0107&#8221; &#8211; Uli\u021barnica\" data-secret=\"QPpUF43mdW\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script>\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/\/# sourceURL=https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-includes\/js\/wp-embed.min.js\n<\/script>\n","thumbnail_url":"https:\/\/i0.wp.com\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2025\/12\/IMG_2584.jpg?fit=600%2C450&ssl=1","thumbnail_width":600,"thumbnail_height":450,"description":"E un pod pe Drina &#8230; de Ivo Andri\u0107, a primit de la mine 5 din 5 stelu\u021be, chiar \u0219i la a doua lectur\u0103. Amintindu-mi cu pl\u0103cere de vraja care m-a cuprins c\u00e2nd am citit pentru prima oar\u0103 cartea, m-am \u00eencumetat s\u0103 o recitesc. M-a surprins c\u0103 nu \u0219i-a pierdut deloc puterea pe care a avut-o asupra mea. Nu doar c\u0103 m-a vr\u0103jit a doua oar\u0103 dar am \u00een\u021beles mai limpede cum anume o face. Cartea aceasta poate fi citit\u0103 ca o cronic\u0103 a ora\u0219ului Vi\u0219egrad, aflat undeva \u00een inima Bosniei, pe malul Drinei, \u00eentr-un loc prins mereu pe grani\u021be de tot felul. Grani\u021be \u00eentre imperii, \u00eentre credin\u021be, \u00eentre lumi care se ating \u0219i se despart f\u0103r\u0103 s\u0103 se \u00eentrebe unele pe altele. \u00cen preajma acestui t\u00e2rg s-a n\u0103scut c\u00e2ndva un b\u0103iat iste\u021b, smuls din casa lui de tributul de s\u00e2nge al Imperiului Otoman \u0219i dus la Istanbul. Copilul acela avea s\u0103 ajung\u0103 Mehmed Pa\u0219a Sokolovi\u0107, mare vizir \u0219i slujitor a trei sultani. Ajuns at\u00e2t de sus, el nu \u0219i-a uitat locul de unde a plecat \u0219i s-a g\u00e2ndit s\u0103 ridice un pod peste Drina. Poate ca o punte \u00eentre lumi, poate ca o \u00eencercare de a ostoi o durere veche, poate pur \u0219i simplu ca un vakuf, un dar f\u0103cut lui Dumnezeu pentru binele oamenilor. De aici \u00eencepe povestea. Vi\u0219egradul nu e un ora\u0219 mare \u0219i nici nu aspir\u0103 la asta. E un t\u00e2rg de margine aflat mereu pe un hotar care se tot mut\u0103: \u00eentre imperii, \u00eentre credin\u021be, \u00eentre Orient \u0219i Apus, \u00eentre vechi \u0219i nou. Grani\u021ba se schimb\u0103 dar oamenii r\u0103m\u00e2n pe loc \u0219i sunt nevoi\u021bi s\u0103-\u0219i duc\u0103 via\u021ba sub vremuri care de multe ori \u00eei dep\u0103\u0219esc. Cronica lui Andri\u0107 nu urm\u0103re\u0219te faptele m\u0103re\u021be ale imperiilor. B\u0103t\u0103liile, tratatele \u0219i cuceririle apar doar ca zgomot de fundal. \u00cen prim-plan sunt \u00eent\u00e2mpl\u0103rile de zi cu zi ale oamenilor obi\u0219nui\u021bi: negustori, hangii, femei m\u0103ritate cu sila, copii, b\u0103tr\u00e2ni care privesc lumea schimb\u00e2ndu-se \u00een ciuda p\u0103rerilor lor. Istoria mare trece pe deasupra capetelor lor dar via\u021ba trebuie tr\u0103it\u0103, indiferent de steagul care flutur\u0103 deasupra t\u00e2rgului. Personajul principal al c\u0103r\u021bii este podul lui Mehmed Pa\u0219a de pe Drina. El leag\u0103 nu doar malurile, ci \u0219i pove\u0219tile. Peste el trec genera\u021bii, regimuri, credin\u021be, moduri de via\u021b\u0103. Oamenii vin \u0219i pleac\u0103, podul r\u0103m\u00e2ne. Iar pove\u0219tile nu se succed liniar, ca \u00eentr-un manual de istorie, ci se adun\u0103 una peste alta, ca \u00eentr-o spiral\u0103. Fiecare episod adaug\u0103 un strat de \u00een\u021belegere despre timp, despre via\u021b\u0103, despre felul \u00een care lumea se schimb\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 se schimbe cu adev\u0103rat. Podul nu duce doar dintr-o parte \u00een alta a malurilor Drinei ci te conduce \u00een timp. \u00cen mijlocul lui se afl\u0103 kapia, acea l\u0103rgire a podului, construit\u0103 \u00een mijlocul apelor, unde nu e\u0219ti nici pe un mal, nici pe cel\u0103lalt. Pe de o parte are b\u0103nci de piatr\u0103 \u0219i parapete joase care invit\u0103 la popas, un loc unde stai s\u0103 p\u0103l\u0103vr\u0103ge\u0219ti sau pur \u0219i simplu s\u0103 prive\u0219ti cum curge apa. Pe de alt\u0103 parte, e folosit\u0103 de st\u0103p\u00e2niri ca punct de exercitare a puterii. Pe kapie se afl\u0103 inscrip\u021bia lui Mehmed Pa\u0219a, cea care aminte\u0219te c\u0103 podul e un dar, un vakuf. Tot acolo se afi\u0219eaz\u0103, de-a lungul vremii, poruncile imperiilor care se succed \u0219i, uneori, capetele retezate ale r\u0103zvr\u0103ti\u021bilor. Ordinele mari ale istoriei \u0219i vorbele m\u0103runte ale oamenilor ajung \u00een acela\u0219i loc. Kapia devine astfel pentru Vi\u0219egrad un fel de buric al lumii. \u00cen acel loc se vede cel mai limpede cum lumea se mi\u0219c\u0103 \u00een jurul unui punct care pare neschimbat. C\u00e2t timp kapia e locuit\u0103, lumea \u00eenc\u0103 are r\u0103gaz. C\u00e2nd se gole\u0219te, ceva esen\u021bial s-a pierdut. Podul nu r\u0103m\u00e2ne acela\u0219i, chiar dac\u0103 piatra lui pare neschimbat\u0103. Are v\u00e2rste care las\u0103 urme, la fel ca oamenii. \u00cen tinere\u021bea lui, podul cere jertfe. Lumea e \u00eenc\u0103 arhaic\u0103 \u0219i nimic mare nu se poate ridica f\u0103r\u0103 suferin\u021b\u0103. Oamenii cred c\u0103 piatra trebuie \u00eembl\u00e2nzit\u0103 cu s\u00e2nge, c\u0103 ordinea lumii cere un pre\u021b. Jertfele sunt crude, uneori reale, alteori doar \u00eenchipuite, dar ele spun ceva esen\u021bial despre felul \u00een care oamenii \u00een\u021beleg lumea la \u00eenceputul ei: tot ce e menit s\u0103 dureze are un pre\u021b ce trebuie pl\u0103tit. Apoi vine v\u00e2rsta \u00een care podul \u00ee\u0219i \u00eempline\u0219te rostul. Leag\u0103 maluri, drumuri, oameni. Devine parte fireasc\u0103 din via\u021b\u0103. Nu mai e privit cu team\u0103, nici cu uimire, ci cu obi\u0219nuin\u021b\u0103. Lumea trece peste el zilnic, se opre\u0219te pe kapie, schimb\u0103 ve\u0219ti, face socoteli, spune glume, \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219e\u0219te necazuri. Podul nu mai e o minune, ci un fapt al vie\u021bii, martor mut al durerilor \u0219i bucuriilor. Este semnul c\u0103 func\u021bioneaz\u0103. Darul e folosit, dar nu mai e recunoscut ca dar. Apoi vin alte vremuri \u0219i alte grani\u021be. Ordinea, regulamentele, m\u0103sur\u0103torile, \u201e\u00eembun\u0103t\u0103\u021birile\u201d. Podul e cur\u0103\u021bat, reparat, optimizat, \u0219lefuit pentru moderniz\u0103rile ora\u0219ului. Nu cade, pentru c\u0103 e f\u0103cut trainic dar e pu\u021bin ciuntit at\u00e2t \u00een piatr\u0103 c\u00e2t \u0219i \u00een menirea lui. I se p\u0103streaz\u0103 utilitatea, dar i se pierde rostul mai ad\u00e2nc. \u0218i uite a\u0219a, de-a lungul acestor v\u00e2rste, podul r\u0103m\u00e2ne axul care leag\u0103 toate pove\u0219tile. Oamenii dispar, genera\u021biile se schimb\u0103, imperiile se succed. Podul \u00eens\u0103 adun\u0103 totul \u0219i-l conduce pe cititorul cronicii sale spre o \u00een\u021belegere care se construie\u0219te \u00eencet, din acumulare. \u00centr-una dintre aceste v\u00e2rste apare Ali-Hogea. Provine dintr-o familie c\u0103reia i se \u00eencredin\u021base, de genera\u021bii, administrarea podului \u0219i a caravanseraiului construit la cap\u0103tul lui, ca parte a vakufului lui Mehmed Pa\u0219a. Ali-Hogea nu e un oarecare ci un p\u0103zitor al sensului. Nu este un moralist \u0219i nici un nostalgic. Nu idealizeaz\u0103 trecutul \u0219i nu refuz\u0103 noul. Dar vede limpede ce se pierde atunci c\u00e2nd darul e scos din ordinea sacr\u0103 \u0219i trecut \u00een logica utilit\u0103\u021bii. C\u00e2nd lumea \u00ee\u0219i pierde echilibrul \u0219i cade de pe fr\u00e2nghia sub\u021bire a m\u0103surii \u0219i a bunului-sim\u021b. La moartea lui \u00een\u021belegi c\u0103 se destram\u0103 o lume iar cea care \u00eei ia locul func\u021bioneaz\u0103 dup\u0103 o alt\u0103 logic\u0103. M\u0103 tot \u00eentreb \u00een ce anume const\u0103 vraja c\u0103r\u021bii, rev\u0103rsat\u0103 at\u00e2t de darnic asupra mea. Mi-a pl\u0103cut mult modul \u00een care sunt spuse pove\u0219tile, cu un limbaj auster, redus parc\u0103 p\u00e2n\u0103 la os, f\u0103r\u0103 metafore str\u0103lucitoare \u0219i f\u0103r\u0103 fraze care cer admira\u021bie. Paginile ei nu sunt lec\u021bii \u0219i nici cursuri de filosofie complicat\u0103, ci mai degrab\u0103 semin\u021be pres\u0103rate \u00een p\u0103m\u00e2nt, din care pot germina \u00een voie propriile idei ale cititorului. Citind-o nu \u00eenaintezi \u00een ac\u021biune, ci cobori, strat dup\u0103 strat, \u00een tot felul de sensuri care nu sunt \u00eenchise, ci l\u0103sate poroase. Ivo Andri\u0107 nu explic\u0103 nimic \u0219i nu judec\u0103. Prive\u0219te doar, de la o distan\u021b\u0103 s\u0103n\u0103toas\u0103: suficient de aproape c\u00e2t s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103, suficient de departe c\u00e2t s\u0103 nu deformeze. Spune adev\u0103ruri simple, cu cuvinte simple \u0219i las\u0103 via\u021ba s\u0103 ias\u0103 singur\u0103 la iveal\u0103. La sf\u00e2r\u0219itul c\u0103r\u021bii, podul este rupt de o explozie. Pove\u0219tile care ar mai fi putut fi povestite le cunoa\u0219tem, chiar dac\u0103 nu sunt prezente \u00een carte. Lumea intr\u0103 \u00eentr-un haos diferit de cel anarhic \u0219i primitiv. Intr\u0103, inocent \u0219i cu capul \u00eenainte, \u00eentr-un haos modern, eficient, industrializat, cu reguli, sisteme \u0219i ideologii. \u00cel cunoa\u0219tem foarte bine, pentru c\u0103 fie am trecut prin el, fie \u00eei sim\u021bim consecin\u021bele, fie ne bucur\u0103m din plin de binefacerile sale. Fiecare cititor poate alege \u0219i poate r\u0103m\u00e2ne \u00eenchis \u00een propria sa percep\u021bie. De mai bine de o sut\u0103 de ani ne afl\u0103m \u00een aceast\u0103 logic\u0103 nou\u0103, n\u0103scut\u0103 la \u00eenceput de secol XX \u0219i c\u0103ut\u0103m neobosit solu\u021bii care s\u0103 ne duc\u0103 spre un alt echilibru. \u00cembun\u0103t\u0103\u021bim, optimiz\u0103m, acceler\u0103m. Rareori ne oprim. \u0218i totu\u0219i, titlul c\u0103r\u021bii m\u0103 pune pe g\u00e2nduri. E un pod pe Drina &#8230;\u00a0nu a fost. Darul exist\u0103, chiar dac\u0103 e ciuntit. Podul st\u0103 \u00een picioare, chiar dac\u0103 lumea nu \u0219tie ce s\u0103 fac\u0103 cu el. Nu piatra lipse\u0219te, ci privirea aceluia care se opre\u0219te pe kapie \u0219i \u0219tie s\u0103 recunoasc\u0103 un dar. Poate c\u0103 acel este din titlu nu e o constatare ci o sugestie de ie\u0219ire din impas. O cale, nu spre \u00eentoarcerea \u00een trecut, ci spre introspec\u021bie. Un \u00eendemn la un echilibru care nu se construie\u0219te din grab\u0103 ci din r\u0103gaz. Un \u00eendemn la acceptarea darului, de multe ori refuzat tocmai pentru c\u0103 este at\u00e2t de greu de purtat. 00"}