{"version":"1.0","provider_name":"Uli\u021barnica","provider_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp","author_name":"AncaHM","author_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/author\/ancahm\/","title":"Dubrovnik \u0219i verii \u00eenfumura\u021bi de la mare - &#127469;&#127479; Croa\u021bia - Uli\u021barnica","type":"rich","width":600,"height":338,"html":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"JScKFTEojX\"><a href=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/dubrovnik-si-verii-infumurati-de-la-mare\/\">Dubrovnik \u0219i verii \u00eenfumura\u021bi de la mare<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/dubrovnik-si-verii-infumurati-de-la-mare\/embed\/#?secret=JScKFTEojX\" width=\"600\" height=\"338\" title=\"&#8222;Dubrovnik \u0219i verii \u00eenfumura\u021bi de la mare&#8221; &#8211; Uli\u021barnica\" data-secret=\"JScKFTEojX\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script>\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/\/# sourceURL=https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-includes\/js\/wp-embed.min.js\n<\/script>\n","thumbnail_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2026\/05\/ChatGPT-Image-May-31-2026-04_09_13-PM-1024x683.png","thumbnail_width":1024,"thumbnail_height":683,"description":"\u00centr-una din zile vlahul nostru \u00ee\u0219i lu\u0103 inima \u00een din\u021bi \u0219i se hot\u0103r\u00ee s\u0103 trag\u0103 o fug\u0103 p\u00e2n\u0103 la Dubrovnik. Sau la Ragusa, cum \u00eei spuneau negustorii care tr\u0103iau acolo \u0219i se credeau mai importan\u021bi dec\u00e2t restul lumii. Drumul era cam lung a\u0219a c\u0103 se hot\u0103r\u00ee s\u0103-\u0219i lungeasc\u0103 pu\u021bin c\u0103l\u0103toria. Nu g\u0103si loc de g\u0103zduire \u00een Ragusa, ci printre slavii din Dubrava. Le zicea croa\u021bi \u0219i nu-i cuno\u0219tea prea bine. Din pove\u0219tile auzite pe drum \u00een\u021belesese c\u0103 veniser\u0103 c\u00e2ndva dinspre nord sau din r\u0103s\u0103rit \u0219i c\u0103 \u00eentre timp \u00ee\u0219i f\u0103cuser\u0103 gospod\u0103rie \u00een \u021binuturile unde tr\u0103iser\u0103 odinioar\u0103 dalma\u021bii. \u00cens\u0103 croa\u021bii aveau hanuri, iar dalma\u021bii nu prea mai aveau unde s\u0103 te primeasc\u0103 peste noapte de \u00eenghesui\u021bi ce erau \u00een ora\u0219ul lor. Abia a doua zi \u00ee\u0219i scutur\u0103 colbul de pe bocanci \u0219i cobor\u00ee \u00een Ragusa, s\u0103 vad\u0103 ce se alesese de vesti\u021bii s\u0103i veri de la mare. Cetatea era frumoas\u0103, trebuia recunoscut. Ziduri groase, impun\u0103toare, care se \u00een\u0103l\u021bau direct din mare. Palate construite cu piatr\u0103 alb\u0103 care str\u0103lucea \u00een soare. Biserici cu turnuri zvelte. \u0218i peste tot, cor\u0103bii. Cor\u0103bii \u00een port, cor\u0103bii pe mare, cor\u0103bii pictate pe steme \u0219i fa\u021bade. Ragusanii se plimbau grav pe str\u0103zi, \u00eembr\u0103ca\u021bi \u00een haine scumpe, discut\u00e2nd despre nego\u021bul lor cu jum\u0103tate din Mediterana. Aveau acea elegan\u021b\u0103 nep\u0103s\u0103toare a oamenilor care sunt obi\u0219nui\u021bi s\u0103 fie boga\u021bi. Vlahul nostru se uit\u0103 la toate acestea cu respect, dar \u0219i cu oarecare suspiciune. Era greu s\u0103 te impresioneze ni\u0219te oameni care nu \u0219tiau s\u0103 fac\u0103 o br\u00e2nz\u0103 ca lumea. Porni \u00eencet pe Stradun, artera principal\u0103 a cet\u0103\u021bii. Strada era larg\u0103, pavat\u0103 cu piatr\u0103 alb\u0103 lustruit\u0103 de pa\u0219ii a nenum\u0103rate genera\u021bii. De o parte \u0219i de alta se \u00een\u0219irau palate \u0219i pr\u0103v\u0103lii. Negustori discutau pre\u021buri. Doamne elegante se plimbau sub umbrele. B\u0103rba\u021bi \u00een mantale se gr\u0103beau spre \u00eent\u00e2lniri importante. Vlahul nostru privea c\u00e2nd la palate, c\u00e2nd la negustori, c\u00e2nd la pre\u021burile care \u00eei aminteau c\u0103 se afl\u0103 \u00eentr-un ora\u0219 bogat. Foarte bogat. Enervant de bogat. La un moment dat trecu pe l\u00e2ng\u0103 o tarab\u0103 cu br\u00e2nz\u0103. Se opri \u0219i o cercet\u0103. Ar\u0103ta bine, trebuia s\u0103 recunoasc\u0103. Dar c\u00e2nd auzi pre\u021bul, aproape \u00eei veni s\u0103 r\u00e2d\u0103. Cu banii \u0103\u0219tia \u00een Apuseni cump\u0103r jum\u0103tate de oaie, zise el. V\u00e2nz\u0103torul \u00eel privi cu superioritate. Asta e br\u00e2nz\u0103 ragusan\u0103. Nu orice br\u00e2nz\u0103. E tot lapte de oaie, zise vlahul \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nat. Dar e ragusan\u0103, repet\u0103 v\u00e2nz\u0103torul, de parc\u0103 asta explica totul. Vlahul nostru plec\u0103 mai departe, scutur\u00e2nd din cap. Ragusanii \u0219tiau s\u0103 pun\u0103 pre\u021b pe lucruri. Chiar \u0219i pe lucruri care nu meritau. La cap\u0103tul str\u0103zii d\u0103du peste biserica Sf\u00e2ntului Vlaho \u0219i se opri locului, crucit. Cum adic\u0103 Sf\u00e2ntul Vlaho? se \u00eentreb\u0103 el. De c\u00e2nd au vlahii sf\u00e2ntul lor? Cercet\u0103 biserica cu mare interes. Dac\u0103 ragusanii \u00eel aleseser\u0103 drept patron pe Sf\u00e2ntul Vlaho, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 trebuia s\u0103 fi fost un personaj important. Poate un mare p\u0103stor. Poate un negustor de br\u00e2nz\u0103. Poate chiar primul vlah care cobor\u00e2se din mun\u021bi \u0219i \u00eei \u00eenv\u0103\u021base pe ragusani c\u00e2te ceva despre via\u021b\u0103. Dezam\u0103girea lui fu mare c\u00e2nd afl\u0103 adev\u0103rul. Sf\u00e2ntul Vlaho nu avea nici o leg\u0103tur\u0103 cu vlahii. Se n\u0103scuse \u00een Armenia, fusese episcop la Sebaste \u0219i tr\u0103ise cu multe secole \u00eenainte ca vreun vlah s\u0103-\u0219i m\u00e2ne oile prin Balcani. Mai mult, legenda spunea c\u0103 \u00eei salvase pe ragusani de un atac vene\u021bian, ap\u0103r\u00e2ndu-le \u00een vis unui preot \u0219i avertiz\u00e2ndu-i despre primejdie. Vlahul nostru oft\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i v\u0103zu de drum. Nu orice Vlaho este vlah. \u00cenc\u0103 o dat\u0103, gloria neamului s\u0103u fusese exagerat\u0103. Dar st\u0103tu pe g\u00e2nduri. Ragusanii \u00eel cinsteau pe Sf\u00e2ntul Vlaho pentru c\u0103 \u00eei ap\u0103rase de vene\u021bieni. \u00cen mun\u021bii lui, oamenii \u00eei cinsteau pe sfin\u021bi pentru c\u0103 \u00eei ap\u0103rau de n\u0103v\u0103litori, de boal\u0103, de secet\u0103. Fiecare \u00ee\u0219i alegea protectorul potrivit. Ragusanii aleseser\u0103 un sf\u00e2nt care \u0219tia s\u0103 se descurce cu vene\u021bienii. Probabil c\u0103 era mai util dec\u00e2t un sf\u00e2nt care se pricepea la oi. Dup\u0103 at\u00e2tea plimb\u0103ri \u0219i cercet\u0103ri istorice, vlahul nostru sim\u021bi c\u0103 i s-a f\u0103cut foame. Se a\u0219ez\u0103 la o mas\u0103 \u00eentr-o c\u00e2rcium\u0103 din cetate \u0219i comand\u0103 pe\u0219te. Doar era la mare. Ce putea merge r\u0103u? Pe\u0219tele nu sosi prea repede. Pesemne atunci \u00eel pescuiau, se g\u00e2ndi vlahul. \u00cen cele din urm\u0103 \u00ee\u0219i f\u0103cu apari\u021bia \u00een farfurie. Era proasp\u0103t, ar\u0103ta bine \u0219i costa c\u00e2t dou\u0103 oi mai r\u0103s\u0103rite. Vlahul \u00eel privi cu respect. Apoi \u00eel gust\u0103. \u00cel mai gust\u0103 o dat\u0103, ca s\u0103 fie sigur. Nu era r\u0103u. Dar nici nu p\u0103rea s\u0103 justifice sacrificiul economic pe care \u00eel f\u0103cuse. \u00cen Apuseni, dac\u0103 m\u00e2ncai un miel, \u0219tiai c\u0103 a crescut pe p\u0103\u0219unile tale, c\u0103 l-ai v\u0103zut de mic, c\u0103 l-ai ales tu \u00eensu\u021bi. Aici m\u00e2ncai un pe\u0219te despre care nu \u0219tiai nimic &#8211; de unde venise, cine \u00eel prinsese, de ce costa at\u00e2t. Pl\u0103ti \u0219i ie\u0219i, convins c\u0103 ragusanii erau negustori prea iscusi\u021bi pentru binele lor. Ca s\u0103 uite de aceast\u0103 experien\u021b\u0103, hot\u0103r\u00ee s\u0103 urce pe zidurile cet\u0103\u021bii. Pentru a le parcurge \u00een \u00eentregime fu nevoit s\u0103 cumpere un bilet. Vlahul nostru se opri locului. Bilet? Ca s\u0103 umblu pe ziduri? Da, zise paznicul cu amabilitate. Zidurile cost\u0103 bani s\u0103 fie \u00eentre\u021binute. \u00cen mun\u021bii mei pot umbla unde vreau, f\u0103r\u0103 bilet.&nbsp;Dar acolo nu ave\u021bi ziduri ca ale noastre, zise paznicul cu m\u00e2ndrie. Vlahul nostru pl\u0103ti, scutur\u00e2nd din cap. Ragusanii nu \u0219tiau de glum\u0103 c\u00e2nd era vorba de parale. Odat\u0103 ajuns sus, trebui \u00eens\u0103 s\u0103 recunoasc\u0103 faptul c\u0103 banii nu fuseser\u0103 cheltui\u021bi chiar degeaba. Pe o parte se \u00eentindea cetatea. Acoperi\u0219uri ro\u0219ii \u00eenghesuite unele \u00een altele, turnuri, biserici, cur\u021bi ascunse \u0219i str\u0103du\u021be at\u00e2t de \u00eenguste \u00eenc\u00e2t dou\u0103 capre mai \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nate ar fi avut dificult\u0103\u021bi s\u0103 se treac\u0103 una pe l\u00e2ng\u0103 cealalt\u0103. Era frumos. Dar \u00eenghesuit. Ca un stup mai mare dec\u00e2t Trogirul. Pe cealalt\u0103 parte era marea. Vlahul nostru se opri \u0219i o privi lung. V\u0103zuse destule ape \u00een via\u021ba lui. R\u00e2uri, lacuri, b\u0103l\u021bi \u0219i chiar Marea Neagr\u0103. Dar culoarea aceasta nu o mai \u00eent\u00e2lnise nic\u0103ieri. Apa p\u0103rea at\u00e2t de albastr\u0103 \u00eenc\u00e2t aproape devenea neverosimil\u0103. Dac\u0103 n-ar fi v\u0103zut-o cu ochii lui, ar fi crezut c\u0103 vreun zugrav prea zelos o f\u0103rbuise peste noapte cu vopsele furate de la Vorone\u021b. Lumina se juca pe valuri. Insulele din apropiere p\u0103reau s\u0103 pluteasc\u0103 \u00een aer. Soarele str\u0103lucea at\u00e2t de puternic \u00eenc\u00e2t piatra alb\u0103 a zidurilor reflecta razele ca o oglind\u0103. F\u0103cu \u00eencet ocolul complet al zidurilor, privind c\u00e2nd spre cetate, c\u00e2nd spre mare. Pentru prima dat\u0103 \u00een acea zi, p\u00e2n\u0103 \u0219i vlahul nostru r\u0103mase f\u0103r\u0103 comentarii. Privind de sus cetatea \u0219i marea, \u00eencepu s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 ceva. Nu to\u021bi oamenii sunt f\u0103cu\u021bi pentru aceea\u0219i via\u021b\u0103. El unul nu s-ar fi sim\u021bit niciodat\u0103 bine \u00eentre zidurile acelea \u00eenghesuite. Nici pe cor\u0103biile care plecau spre cine \u0219tie ce col\u021buri ale lumii. \u00cei pl\u0103ceau mun\u021bii, aerul curat \u0219i oile care aveau bunul sim\u021b s\u0103 nu cear\u0103 taxe portuare. Dar ragusanii se sim\u021beau bine aici. Pentru ei, mun\u021bii ar fi fost \u00eenchisoare. Marea era libertate. Se g\u00e2ndi la Diocle\u021bian, care renun\u021base la imperiu ca s\u0103 cultive varz\u0103. La omi\u0219enii care deveniser\u0103 pira\u021bi pentru c\u0103 geografia \u00eei obligase. La tr\u0103girenii care construiser\u0103 un stup de piatr\u0103 pentru c\u0103 nu aveau unde altundeva s\u0103 se apere. Fiecare \u00ee\u0219i alegea via\u021ba potrivit\u0103 locului \u00een care tr\u0103ia. Sau locul \u00ee\u021bi alegea via\u021ba. Ragusanii nu aveau p\u0103m\u00e2nt. Dar aveau mare. \u0218i \u00eenv\u0103\u021baser\u0103 s\u0103 transforme marea \u00een bog\u0103\u021bie. Dup\u0103 ce f\u0103cu ocolul zidurilor, vlahul nostru \u00eencepu s\u0103 simt\u0103 c\u0103 soarele dalmat \u00eei urcase la cap. \u00cen mun\u021bii lui era obi\u0219nuit cu multe lucruri, dar lumina aceasta alb\u0103 care se r\u0103sfr\u00e2ngea din mare \u0219i din piatr\u0103 p\u0103rea s\u0103 aib\u0103 ambi\u021bia de a coace oamenii. \u00cel apuc\u0103 o durere de cap cumplit\u0103. C\u0103ut\u00e2nd ajutor, afl\u0103 c\u0103 \u00een cetate exista o farmacie vestit\u0103, aflat\u0103 \u00een incinta unei m\u0103n\u0103stiri franciscane. Vlahul porni \u00eentr-acolo cu pa\u0219i gr\u0103bi\u021bi, convins c\u0103 dup\u0103 at\u00e2tea secole de experien\u021b\u0103, c\u0103lug\u0103rii trebuie s\u0103 fi avut de-a face \u0219i cu al\u021bi vlahi care petrecuser\u0103 prea mult timp holb\u00e2ndu-se la mare. Ce v\u0103zu acolo \u00eel l\u0103s\u0103 iar cu gura c\u0103scat\u0103. Farmacia p\u0103rea mai degrab\u0103 o vistierie de leacuri dec\u00e2t un loc unde oamenii veneau s\u0103 cumpere doctorii. Rafturile erau pline de por\u021belanuri vechi, vase de sticl\u0103, recipiente pictate cu grij\u0103. Totul mirosea a plante uscate, leacuri \u0219i istorie. Poticar\u0103\u0219ul, un c\u0103lug\u0103r \u00een v\u00e2rst\u0103, \u00eel primi cu amabilitate \u0219i \u00eei d\u0103du un leac pe baz\u0103 de plante. S\u0103-l bei cu mult\u0103 ap\u0103, \u00eei spuse. Soarele de aici e puternic. Mai ales pentru cei din mun\u021bi. Vlahul pl\u0103ti (desigur c\u0103 pl\u0103ti &#8211; era \u00een Ragusa) \u0219i \u00eentreb\u0103 dac\u0103 \u00ee\u0219i poate trage ni\u021bel sufletul \u00een claustrul m\u0103n\u0103stirii. \u00cen sf\u00e2r\u0219it g\u0103sise un loc lini\u0219tit \u0219i r\u0103coros \u00een cetatea aceasta plin\u0103 de piatr\u0103 fierbinte. Gr\u0103dina era mic\u0103, dar \u00eengrijit\u0103 cu dragoste. C\u00e2\u021biva copaci b\u0103tr\u00e2ni d\u0103deau umbr\u0103. O f\u00e2nt\u00e2n\u0103 veche clipocea lin. Coloanele sub\u021biri ce-o \u00eenconjurau sus\u021bineau arcade elegante. Vlahul nostru se a\u0219ez\u0103 la umbr\u0103 \u0219i \u00eenghi\u021bi leacul cu o vadr\u0103 de ap\u0103, a\u0219a cum \u00eei spusese c\u0103lug\u0103rul. Se g\u00e2ndi c\u0103 ragusanii poate nu \u0219tiau s\u0103 fac\u0103 br\u00e2nz\u0103 \u0219i nici pe\u0219te prea grozav, dar la capitolul leacuri nu puteau fi \u00eenvinui\u021bi de nimic. \u0218i \u0219tiau s\u0103 construiasc\u0103 locuri lini\u0219tite \u00een mijlocul agita\u021biei. A doua zi, vlahul nostru \u00ee\u0219i lu\u0103 r\u0103mas-bun de la Ragusa \u0219i porni mai departe. Pleca \u00eemp\u0103cat. Nu l-ar fi convins nimeni s\u0103 schimbe mun\u021bii pe mare, nici st\u00e2na pe corabie, nici br\u00e2nza pe nego\u021b. Dar trebuia s\u0103 recunoasc\u0103 faptul c\u0103 verii s\u0103i de la mare se descurcaser\u0103 mai bine dec\u00e2t crezuse. P\u0103m\u00e2nt aveau pu\u021bin, loc \u0219i mai pu\u021bin, iar vecinii erau aproape \u00eentotdeauna mai puternici dec\u00e2t ei. Vene\u021bienii la nord, turcii la est, ungurii \u00een spate. Cu toate acestea ridicaser\u0103 o cetate bogat\u0103 \u0219i f\u0103ceau nego\u021b cu jum\u0103tate din lumea cunoscut\u0103. Mai mult, supravie\u021buiser\u0103 secole \u00eentregi f\u0103r\u0103 s\u0103 fie cuceri\u021bi. Nu prin for\u021b\u0103 &#8211; n-aveau armate mari. Ci prin iscusin\u021b\u0103. Pl\u0103teau tribut cui trebuia, c\u00e2nd trebuia. Se aliau cu cine trebuia, c\u00e2nd trebuia. Negociau, se t\u00e2rguiau, promiteau, am\u00e2nau. Pesemne c\u0103 lipsa p\u0103\u0219unilor \u00eei obligase s\u0103 devin\u0103 mai iscusi\u021bi la alte lucruri. La cor\u0103bii, la nego\u021b \u0219i, mai ales, la diploma\u021bie. \u00cen Apuseni, dac\u0103 aveai o problem\u0103 cu vecinul, o rezolvai direct. Aici, dac\u0103 aveai o problem\u0103 cu Vene\u021bia sau cu Imperiul Otoman, trebuia s\u0103 fii mai creativ. \u00ce\u0219i aminti o vorb\u0103 de-a unui mo\u0219 din sat: &#8222;C\u00e2nd nu ai loc s\u0103-\u021bi \u00eentinzi turma, trebuie s\u0103-\u021bi \u00eentinzi mintea.&#8221; Ragusanii \u00ee\u0219i \u00eentinseser\u0103 mintea p\u00e2n\u0103 \u00een Constantinopol, Vene\u021bia, Viena \u0219i mai departe. \u0218i supravie\u021buiser\u0103 tocmai pentru c\u0103 nu se bazau pe for\u021b\u0103, ci pe \u00een\u021belepciune. Era o strategie pe care nici cea mai de\u0219teapt\u0103 mioar\u0103 nu ar fi putut-o inventa. \u0218i func\u021biona. &nbsp; 00"}