{"version":"1.0","provider_name":"Uli\u021barnica","provider_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp","author_name":"AncaHM","author_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/author\/ancahm\/","title":"Din nou pe Valea Loarei - &#x1f1eb;&#x1f1f7; Franta - Uli\u021barnica","type":"rich","width":600,"height":338,"html":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"IrVH7F4ubh\"><a href=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/din-nou-pe-valea-loarei\/\">Din nou pe Valea Loarei<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/din-nou-pe-valea-loarei\/embed\/#?secret=IrVH7F4ubh\" width=\"600\" height=\"338\" title=\"&#8222;Din nou pe Valea Loarei&#8221; &#8211; Uli\u021barnica\" data-secret=\"IrVH7F4ubh\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script>\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/\/# sourceURL=https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-includes\/js\/wp-embed.min.js\n<\/script>\n","thumbnail_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2025\/10\/2025-10-15-0001-coperta.jpg","thumbnail_width":600,"thumbnail_height":450,"description":"A durat parc\u0103 o clip\u0103 toat\u0103 plictiseala aceea cu datul jos din avion, plimb\u0103rica prin aeroportul Charles de Gaulle \u0219i recuperatul bagajelor. Nici nu m-am dezmeticit bine c\u0103 m-am \u0219i trezit pe locul meu din spatele autocarului, gata de drum. Grupul nostru nu era mare deloc, vreo 15 persoane, iar autocarul m\u0103ricel, a\u0219a c\u0103 ne-am putut r\u0103zle\u021bi \u00een voie. De data aceasta lumea s-a \u00eenghesuit \u00een fa\u021b\u0103 a\u0219a c\u0103 am avut spatele aproape numai pentru mine. \u00cen chiar primele dou\u0103 zile ale excursiei noastre prin Fran\u021ba Medieval\u0103 am avut trecute pe list\u0103 cele mai reprezentative \u0219i mai renumite castele de pe Valea Loarei. \u00centr-un fel mi-a p\u0103rut r\u0103u, le mai v\u0103zusem cu ceva timp \u00een urm\u0103, dar eram \u0219i curioas\u0103 ce impresie \u00eemi vor face acum, la a doua \u00eent\u00e2lnire. Drumul de la aeroport p\u00e2n\u0103 de Valea Loarei l-am parcurs \u00eendeosebi pe autostrad\u0103, repede, iar dup\u0103 ce-am sc\u0103pat de \u00eenghesuiala din Paris, peisajul s-a lini\u0219tit treptat, de parc\u0103 \u0219i el r\u0103sufla u\u0219urat. De la fereastra ma\u0219inii se z\u0103reau c\u00e2mpuri late, t\u0103iate drept, sate mici cu biserici scunde \u0219i, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, c\u00e2te un firi\u0219or de ap\u0103 care anun\u021ba apropierea Loarei. Loara nu e un r\u00e2u spectaculos ci unul t\u0103cut, care curge f\u0103r\u0103 s\u0103 se dea mare, o prezen\u021b\u0103 constant\u0103, dar mai degrab\u0103 modest\u0103. Seam\u0103n\u0103 un pic cu Mure\u0219ul de la Arad. De data aceasta m-a impresionat cu p\u0103s\u0103retul ce-i str\u0103juia malurile sau \u00eenota lini\u0219tit pe ape. \u00cen zilele noastre, tururile organizate prin Europa sunt g\u00e2ndite \u0219i puse \u00een practic\u0103 de corpora\u021bii care acoper\u0103 aproape tot spa\u021biul UE. Pentru eficien\u021ba afacerii o fi de salutat solu\u021bia asta dar pentru confortul turi\u0219tilor nu prea. De multe ori organizarea dintr-un birou nu s-a pupat cu drumul real iar optimizarea traseului a las\u0103t de dorit. Pe parcursul circuitului nostru prin Fran\u021ba aveam s\u0103 ne \u00eempiedic\u0103m destul de des \u00een astfel de b\u00e2lbe. \u00cen plus, nu am avut un ghid local care s\u0103 ne povesteasc\u0103 una, alta despre fine\u021buri fran\u021buze\u0219ti. Nici m\u0103car \u0219oferul nu era francez ci un slovac ce conducea un autocar cu num\u0103r de Cehia. Pe el a c\u0103zut m\u0103g\u0103rea\u021ba s\u0103 se descurce c\u00e2nd, de exemplu, traseul primit de la firm\u0103 nu era bun pentru m\u0103rimea autocarului s\u0103u \u0219i era nevoit s\u0103 caute rute alternative. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 tot el a stabilit \u0219i ordinea vizitelor la castelele de pe Valea Loarei pe care le-am avut \u00een program. \u00cen prima zi ne-a dus la Chambord \u0219i apoi la Tours, iar a doua zi am \u00eenceput cu Chenonceau; au urmat Blois \u0219i Amboise. \u00cen ultimul ora\u0219 am avut \u0219i cazarea pentru dou\u0103 nop\u021bi. A\u0219adar s\u0103 iau pe r\u00e2nd reint\u00e2lnirile mele cu &nbsp;Les ch\u00e2teaux de la Loire. Chambord De\u0219i prin el s-au perindat nenum\u0103rate personaje, castelul din Chambord r\u0103m\u00e2ne juc\u0103ria lui Fran\u00e7ois Ier. \u00cemb\u0103tat de Italia care tocmai \u00eenflorea renascentist, \u00eenciudat pe \u201efratele\u201d lui Carol Quintul &#8211; \u00een imperiul c\u0103ruia soarele nu apunea niciodat\u0103 &#8211; Francisc I, primul rege al ramurii Valois-Angoul\u00eame, s-a apucat s\u0103 ridice o folie pe malul Loarei, o \u00eencununare fastuoas\u0103 a castelelor construite de predecesorii s\u0103i. Dar nebunia lui mergea mai departe: nu voia doar un palat de v\u00e2n\u0103toare neobi\u0219nuit, ci un Constantinopol \u00een rezumat, o capital\u0103 reinventat\u0103 pentru un imperiu imaginar. Poate c\u0103 nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor acela\u0219i rege a fost \u0219i primul aliat cre\u0219tin al sultanului otoman, o alian\u021b\u0103 scandaloas\u0103 pentru Europa timpului, dar fireasc\u0103 pentru un spirit care voia s\u0103 sfideze ordinea veche \u0219i s\u0103 refac\u0103 lumea dup\u0103 chipul s\u0103u. M\u0103rea\u021ba extravagan\u021b\u0103 arhitectural\u0103 a regelui, cu turnurile \u0219i cupolele sale, dorea nici mai mult nici mai pu\u021bin s\u0103 sugereze lumii \u0219i privitorilor silueta ora\u0219ului de la Bosfor. De data aceasta n-am mai intrat \u00een interiorul palatului. Prima oar\u0103 mi-a l\u0103sat un gust ni\u021bel amar fiindc\u0103 era cam gola\u0219. Degeaba se \u00eencol\u0103ceau salamandrele \u0219i F-urile regelui pe pere\u021bii de piatr\u0103 alb\u0103, degeaba am tot urcat \u0219i cobor\u00e2t pe dubla scar\u0103 \u00een spiral\u0103 din mijloc \u2014 s\u0103 v\u0103d dac\u0103 \u00eentr-adev\u0103r cele dou\u0103 ramuri nu se \u00eent\u00e2lnesc niciodat\u0103 \u2014 tot rece \u0219i neprimitor mi s-a p\u0103rut. Am profitat, de data asta, de vremea frumoas\u0103 de afar\u0103 \u0219i i-am dat un ocol. Privit din fa\u021b\u0103, de dincolo de \u0219an\u021burile de ap\u0103rare, castelul arat\u0103 \u00eentr-adev\u0103r impresionant. Dar s\u0103 semene cu silueta Constantinopolului v\u0103zut din turnul Galatei&#8230; nu prea. Aici totul e ordonat \u0219i ra\u021bional; acolo, o harababur\u0103 colosal\u0103. Nu cred c\u0103 secolele care au trecut \u00eentre timp le-au schimbat prea mult esen\u021ba. Am \u00eencheiat prima zi \u00een Amboise, la un hotel aflat cam departe de centrul ora\u0219ului, dup\u0103 o escal\u0103 de un ceas \u0219i un pic \u00een Tours. Cum Tours a fost o premier\u0103 pentru mine, \u00eei voi dedica o povestire aparte. A doua zi am continuat periplul pe la castele. Primul pe list\u0103 a fost Chenonceau. Chenonceau Data trecut\u0103, vizita la Chenonceau a fost un co\u0219mar, abia m-am putut strecura prin puhoiul de lume care \u00eel vizita. De data asta, poate pentru c\u0103 am ajuns imediat dup\u0103 deschidere, a fost mult mai bine. Castelul doamnelor mi s-a p\u0103rut la fel de elegant \u0219i primitor. M\u0103 \u00eentrebam dac\u0103 acum, toamna, \u00een a doua jum\u0103tate a lunii octombrie, mai exist\u0103 prin gr\u0103dinile castelului flori din care s\u0103 se alc\u0103tuiasc\u0103 acele buchete uria\u0219e care \u00eempodobesc camerele. Erau, cum s\u0103 nu, crizanteme, dalii, anemone \u0219i tot felul de flori de toamn\u0103 care reu\u0219eau s\u0103 fac\u0103 aluzie, s\u0103 \u00eentruchipeze cumva personalitatea reginelor \u0219i favoritelor care au locuit aici: frumuse\u021bea de amazoan\u0103 de por\u021belan a Dianei de Poitiers, ambi\u021bia \u0219i regalitatea Caterinei de Medici, voluptatea Gabriellei d\u2019Estr\u00e9es, doliul alb al Luizei de Lorena. Am intrat acum \u0219i \u00een farmacia regal\u0103 de l\u00e2ng\u0103 castel. Oare c\u00e2te otr\u0103vuri a pus Caterina s\u0103 fie prelucrate aici? C\u00e2te m\u0103nu\u0219i sau batiste or fi fost \u201earanjate\u201d dup\u0103 politicile \u0219i antipatiile reginei? Doar recipientul cu tabac mi-a re\u021binut aten\u021bia. Urm\u0103torul castel de pe list\u0103 a fost Blois, venit dintr-o cu totul alt\u0103 poveste \u0219i cu un alt temperament. Blois De fapt, pot spune lini\u0219tit c\u0103 are trei temperamente diferite, mai ales c\u00e2nd e privit din curtea interioar\u0103. Primul, \u0219i cel mai vechi, este gotic, u\u0219or flamboaiant \u2014 personalizarea regelui Ludovic al XII-lea. Al doilea e renascentist, elegant, asemenea Don Juan-ului ce a fost Francisc I. Iar ultimul, oarecum neterminat, poart\u0103 amprenta temperamentul clasic propus de Gaston d\u2019Orl\u00e9ans, fratele lui Ludovic al XIII-lea. N-am insistat prea mult cu vizita la palat, nu avea cum s\u0103-mi aduc\u0103 nout\u0103\u021bi spectaculoase. \u00cen schimb, m-am plimbat mai mult prin or\u0103\u0219el. Am urcat str\u0103du\u021bele de piatr\u0103 ce se ca\u021b\u0103r\u0103 \u00een pant\u0103 p\u00e2n\u0103 la catedrala Saint-Louis, am parcurs p\u00e2n\u0103 la jum\u0103tate podul Jacques-Gabriel pentru priveli\u0219ti spectaculoase \u0219i am verificat cum mai stau lucr\u0103rile la biserica aceea imens\u0103 din vale, Saint-Nicolas. De la Blois am plecat spre Amboise, ultimul castel al zilei \u0219i, poate, cel mai a\u0219ezat dintre toate. Amboise De data asta n-am mai intrat \u00een castel. \u00cel \u0219tiam deja, cu s\u0103lile lui largi \u0219i terasele deasupra Loarei. Am intrat doar pu\u021bin la Clos Luc\u00e9, mai mult ca s\u0103 umplu timpul, dar am ie\u0219it repede. Locul are farmecul lui, dar \u0219i un aer de muzeu pentru elevi, unde fiecare col\u021b e pus s\u0103 aminteasc\u0103 de Leonardo. Nu am rezistat nici de data asta \u0219i m-am dus pe Ile d\u2019Or, pentru o perspectiv\u0103 mai frumoas\u0103 asupra castelului. Acolo m-a \u00eent\u00e2mpinat o statuie a lui Leonardo, pe care nu mi-o amintesc, o prezen\u021b\u0103 cam necuviincioas\u0103 ce pare a veghea calm asupra Loarei \u0219i a propriilor fantasme. \u00cenainte de expirarea timpului alocat plimb\u0103rii prin ora\u0219 am intrat \u0219i \u00een biserica Saint-Denis, una dintre cele mai vechi din Fran\u021ba, construit\u0103 \u00een 1107, \u00eenaintea regilor, de con\u021bii de Amboise. O biseric\u0103 mic\u0103, cu o gravitate \u00eentunecoas\u0103, care pare s\u0103 spun\u0103 c\u0103 istoria locului nu a \u00eenceput nici cu Francisc, nici cu Leonardo, ci cu o credin\u021b\u0103 mai veche \u0219i mai t\u0103cut\u0103. La desp\u0103r\u021bire, chiar l\u00e2ng\u0103 parcarea \u00een care ne a\u0219tepta autocarul, mi-a s\u0103rit \u00een ochi f\u00e2nt\u00e2na n\u0103stru\u0219nic\u0103 a lui Max Ernst \u2014 Aux Cracheurs, au Dr\u00f4le, au G\u00e9nie, adic\u0103 \u201eScuip\u0103torilor, Glume\u021bului \u0219i Geniului\u201d, un nume ciudat care \u00ee\u0219i pierde poate farmecul \u00een rom\u00e2n\u0103 \u0219i, totu\u0219i, r\u0103m\u00e2ne un sur\u00e2s complice pentru to\u021bi ciuda\u021bii lumii, genii sau nu. O sculptur\u0103 plin\u0103 de broa\u0219te, \u0219erpi \u0219i fe\u021be ciudate care par s\u0103 se joace cu apele \u0219i s\u0103 ironizeze solemnitatea locului. Pare mai vie dec\u00e2t castelul \u00eensu\u0219i, ca o replic\u0103 dat\u0103 Rena\u0219terii de un suprarealist trecut \u00eent\u00e2mpl\u0103tor prin secolul XX. A\u0219a s-a \u00eencheiat revederea mea cu castelele de pe Valea Loarei. Le-am g\u0103sit neschimbate, poate doar mai sfioase, ca ni\u0219te frumuse\u021bi care \u0219tiu c\u0103 nu mai au nimic de dovedit. \u00cen preajma lor, r\u00e2ul \u00ee\u0219i vedea lini\u0219tit de drum, duc\u00e2nd cu el ecoul unei puteri care s-a transformat, \u00eencet, \u00een amintire. 00"}