{"version":"1.0","provider_name":"Uli\u021barnica","provider_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp","author_name":"AncaHM","author_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/author\/ancahm\/","title":"Coquette - Uli\u021barnica","type":"rich","width":600,"height":338,"html":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"dCazangsjI\"><a href=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/coquette\/\">Coquette<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/coquette\/embed\/#?secret=dCazangsjI\" width=\"600\" height=\"338\" title=\"&#8222;Coquette&#8221; &#8211; Uli\u021barnica\" data-secret=\"dCazangsjI\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script>\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/\/# sourceURL=https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-includes\/js\/wp-embed.min.js\n<\/script>\n","thumbnail_url":"https:\/\/i0.wp.com\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2015\/03\/FullSizeRender-1-2.jpg?fit=1000%2C420&ssl=1","thumbnail_width":1000,"thumbnail_height":420,"description":"Intr-o \u00eentunecat\u0103 \u0219i \u00eenfrigurat\u0103 sear\u0103 de februarie am f\u0103cut oare\u0219icum cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu un personaj ce-a tr\u0103it \u00eentr-un univers care, de\u0219i \u00een timp se intersecteaz\u0103 cu-al\u00a0meu,\u00a0apar\u021bine unei\u00a0lumi cu totul \u0219i cu totul paralele. Pe scurt, personajul cu pricina, pe numele lui Augusto Boal, a tr\u0103it \u00een \u00eendep\u0103rtata \u0219i \u00eensorita Brazilie \u0219i a fost un cunoscut director de teatru, scriitor \u0219i politician, de care nu auzisem vreodat\u0103.\u00a0Cum de s-a potrivit totu\u0219i ca cele dou\u0103 lumi\u00a0paralele s\u0103 se intersecteze? Locul \u0219i momentul \u00een care s-au \u00eentrep\u0103truns universurile a fost\u00a0teatrul Coquette\u00a0\u00a0\u0219i participarea mea la spectacolul &#8222;\u00cenc\u0103 o \u0219ans\u0103&#8221;.\u00a0Nu, nu a fost o ciocnire devastatoare \u00een care s-au distrus planete, s-au pr\u0103bu\u0219it civiliza\u021bii. A fost mai mult un moment de bl\u00e2nd\u0103 &#8222;deschidere a ochilor&#8221; ( ai mei bine\u00een\u021beles ) asupra unei alte forme de a face teatru. Mi-a fost dat s\u0103 aflu\u00a0cu aceasta ocazie\u00a0c\u0103 p\u00e2n\u0103 acum, ori de c\u00e2te ori mergeam la teatru \u0219i admiram jocul actorilor, eram de fapt un Oprimat. Prin faptul c\u0103 st\u0103team, a\u0219a, pasiv\u0103 pe scaun \u0219i m\u0103 uitam la zbuciumul, fericirea, nenorocirile personajelor ce se agitau pe scen\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 pot interveni cu ceva, f\u0103r\u0103 s\u0103 schimb ac\u021biunea, f\u0103r\u0103 s\u0103-mi aduc aportul neprecupe\u021bit, m\u0103 transforma automat \u00eentr-un oprimat sp\u0103lat pe creier, ce-nghite pe nemestecate ceea ce-i este servit pe tav\u0103. Augusto Boal a vrut s\u0103 schimbe cutuma asta asupritoare \u0219i a propus\u00a0spectatorilor s\u0103 devin\u0103 spect-actori. Cui nu-i pl\u0103cea ce se \u00eent\u00e2mpla pe scen\u0103 putea interveni, putea lua locul actorilor \u0219i schimba cursul povestirii. Putea \u00eencerca s\u0103 corecteze destinul \u00eenchis \u00een piesa de teatru. Cu riscul de a transforma totul \u00eentr-o mare harababur\u0103, speran\u021ba regizorului era ca spect-actorul s\u0103 constientizeze c\u0103 nu de pu\u021bine ori e\u00a0doar spectator al propriei lui\u00a0vie\u021bi, c\u0103\u00a0nu de pu\u021bine ori oamenii nu v\u0103d lan\u021burile care \u00eei \u021bin lega\u021bi \u0219i nu au curajul de a interveni pentru a corecta propria lor\u00a0pies\u0103 de teatru. O alt\u0103 utopie? O alt\u0103 idee ce dore\u0219te s\u0103 schimbe lumea \u0219i care e sortit\u0103 e\u0219ecului? Poate, dar m\u0103car o face \u00eentr-o form\u0103 artistic\u0103. La o asemenea abordare a unei piese de teatru am asistat \u0219i eu timp de dou\u0103 ceasuri, al\u0103turi de mica trup\u0103 de actori ai teatrului Coquette. Spectacolul a fost jucat \u00een sufrageria unei vechi case pr\u0103p\u0103dite de pe Calea C\u0103l\u0103ra\u0219ilor, pe care am g\u0103sit-o dup\u0103 o oare\u0219icare b\u00e2jb\u00e2ial\u0103. Actorii adev\u0103ra\u021bi au fost \u00een num\u0103r de cinci, spectatorii s\u0103 tot fi fost \u00een jur de zece. Spect-actori au \u00eendr\u0103znit s\u0103 fie doar c\u00e2\u021biva dintre noi. Am avut desigur \u0219i un regizor, ce-avea tot timpul grij\u0103 ca situa\u021bia s\u0103 nu scape de sub control. Iat\u0103-m\u0103 a\u0219adar, oprimat\u0103 cu vechime, fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 cu provocarea de a deveni spect-actor. Cum s-au desf\u0103surat ostilit\u0103\u021bile? In prima parte, actorii cei adev\u0103ra\u021bi ne-au prezentau piesa, foarte concentrat, cu scene ce surprindeau esen\u021ba povestirii. Totul s-a desf\u0103\u0219urat \u00een aproximativ un sfert de ceas. Personajele pe care le-au intrerpretat au fost urm\u0103toarele: Opresorul, Oprimatul, Neutrul, Ajutorul Opresorului \u0219i ajutorul Oprimatului. \u00a0Povestea era trist\u0103, realist\u0103 \u0219i se sf\u00e2r\u0219ea tragic. Dup\u0103 aceast\u0103 introducere Provocarea s-a n\u0103pustit asupra noastr\u0103. Piesa trebuia reluat\u0103 iar dac\u0103 cineva din public dorea s\u0103 intervin\u0103 \u00een povestire trebuia s\u0103 bat\u0103 din palme. In acel moment jocul actorilor se \u00eentrerupea iar curajosul era poftit pe scen\u0103 pentru a lua locul actorului al c\u0103rui personaj lua decizii gre\u0219ite (dup\u0103 p\u0103rerea spectatorului cu pricina, bine\u00een\u021beles). Oricare personaj putea fi \u00eenlocuit, mai pu\u021bin Opresorul. \u0218i asta pentru c\u0103 scopul \u00eentregului experiment era s\u0103-i schimb\u0103m percep\u021bia, s\u0103-l convingem c\u0103 ac\u021biunile lui nu pot duce la un deznod\u0103m\u00e2nt fericit. Cu alte cuvinte, trebuia musai ca piesa nostr\u0103 de teatru s\u0103 se sf\u00e2r\u0219easc\u0103 cu happy-end. Sau cel pu\u021bin s\u0103 lupt\u0103m pentru asta, pentru c\u0103 Opresorul nu se l\u0103sa cu una cu dou\u0103. Spect-actorul asuda acolo pe scen\u0103 \u00een fa\u021ba tuturor \u0219i propunea un alt curs al evenimentelor. Dac\u0103 ap\u0103rea un blocaj \u00een desf\u0103surarea evenimentului intervenea regizorul. Dac\u0103 propunerea spect-actorului schimba cursul ac\u021biunii \u0219i era acceptat\u0103 \u0219i de noi, \u0103\u0219tialal\u021bi mai pu\u021bin curajo\u0219i, era preluat\u0103 \u00een scenariu. Cu tot\u00a0subiectul foarte, foarte trist pe care \u00eel tr\u0103iam noi acolo, fiecare dup\u0103 gradul lui de implicare \u0219i empatie, ne-am amuzat copios. \u0218i, spre mirarea noastr\u0103, punctul sensibil al Opresorului a fost g\u0103sit relativ repede iar el \u0219i-a schimbat ideile fixe \u0219i ur\u00e2te \u00een a doua sau a treia scen\u0103 a piesei. \u021aelul a fost atins, \u00a0happy end-ul realizat \u0219i noi am putut pleca de la teatru cu sufletul \u00eemp\u0103cat. Ne \u00eencheiaser\u0103m ziua cu o fapt\u0103 bun\u0103. PS. V\u0103 \u00eentreba\u021bi poate de tr\u0103irile\u00a0mele personale? Nu, ursule\u021bul n-a fost convins s\u0103 se transforme \u00een spect-actor. Metamorfoza nu a avut loc \u0219i, sincer\u0103 s\u0103 fiu, nu-i dau prea mari \u0219anse de reu\u0219it\u0103. \u00cemi place mult prea mult via\u021ba pu\u021bin vizibil\u0103 din desi\u0219ului des al p\u0103durii. Scena e pentru al\u021bii. Dar pot \u00een\u021belege mesajul lui Augusto Boal \u0219i propunerea lui de schimbare \u0219i vindecare. Dac\u0103 cineva alege un anumit moment al ac\u021biunii, un anumit personaj, \u0219i dore\u0219te o corec\u021bie \u00eenseamn\u0103 c\u0103 reg\u0103se\u0219te poate \u00een sufletul lui un blocaj asem\u0103n\u0103tor. Iar urcarea pe scen\u0103 seam\u0103n\u0103 cu un moment de exorcizare, de lupt\u0103 pentru alungarea r\u0103ului cuib\u0103rit ad\u00e2nc \u00een mintea noastr\u0103. &nbsp; 00"}