{"version":"1.0","provider_name":"Uli\u021barnica","provider_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp","author_name":"AncaHM","author_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/author\/ancahm\/","title":"Chenonceau - &#x1f1eb;&#x1f1f7; Franta - Uli\u021barnica","type":"rich","width":600,"height":338,"html":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"KAHmVFeil8\"><a href=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/chenonceau\/\">Chenonceau<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/chenonceau\/embed\/#?secret=KAHmVFeil8\" width=\"600\" height=\"338\" title=\"&#8222;Chenonceau&#8221; &#8211; Uli\u021barnica\" data-secret=\"KAHmVFeil8\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script>\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/\/# sourceURL=https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-includes\/js\/wp-embed.min.js\n<\/script>\n","thumbnail_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2016\/07\/2016-07-24-523-Les-Chateaux-de-la-Loire.jpg","thumbnail_width":1000,"thumbnail_height":662,"description":"Greu s-a mai n\u0103scut povestea asta despre Chenonceau. Am \u00eenceput-o de zece ori \u0219i n-a ie\u0219it nimic, am tot aruncat la gunoi cuvinte ce nu doreau s\u0103 se \u00eenchege \u00eentr-o istorioar\u0103 bun\u0103 de-a fi rememorat\u0103 peste ani \u0219i ani, c\u00e2nd Uli\u021barnicei \u00eei va fi pierit dorul de duc\u0103 \u0219i se va mul\u021bumi doar cu dep\u0103natul amintirilor. Cer iertare castelului, sigur ar fi meritat o poveste nemaipomenit\u0103. El oricum \u0219i-a asigurat un loc frunta\u0219 \u00een lista favoritelor mele. Dar ce folos, povestea se deap\u0103n\u0103 greu, \u00een capul \u0219i sufletul meu b\u0103t\u0103lia pe via\u021b\u0103 \u0219i pe moarte \u00eentre impresiile bune \u0219i cele rele nu vrea nicicum s\u0103 se \u00eencheie \u0219i-mi \u00eencurc\u0103 g\u00e2ndurile. Despre impresiile cele rele Am ajuns la Chenonceau pe-o vreme sucit\u0103, undeva la ora pr\u00e2nzului, ceea ce-a fost o mare gre\u0219eal\u0103 strategic\u0103. To\u021bi doritorii de castele din preajm\u0103 se treziser\u0103 de mult, \u00ee\u0219i b\u0103user\u0103 cafelu\u021ba, \u00ee\u0219i ron\u021b\u0103iser\u0103 croissantul iar acum d\u0103duser\u0103 n\u0103val\u0103 la castel. Un c\u0103l\u0103tor chibzuit ar fi schimbat priorit\u0103\u021bile \u0219i ar fi ales vizita \u00een locul cafelu\u021bei, m\u0103rindu-\u0219i astfel \u0219ansele de-a nu fi strivit de mul\u021bimea de gur\u0103 casc\u0103. Dar de unde at\u00e2tea dimine\u021bi libere? \u0218i cu at\u00e2t de multe castele de vizitat, cum s\u0103 le \u00eempar\u021bi? De \u00eenceput, am \u00eenceput totu\u0219i bine. De la casa de bilete \u0219i p\u00e2n\u0103 la palat se \u00eentinde o alee lung\u0103, str\u0103juit\u0103 de copaci b\u0103tr\u00e2ni \u0219i umbro\u0219i, mai mare dragul s\u0103 o str\u0103ba\u021bi. La cap\u0103tul ei, de-a st\u00e2nga \u0219i de-a dreapta drumului se g\u0103sesc dou\u0103 gr\u0103dini fran\u021buze\u0219ti, trase cu rigla \u0219i compasul, una a Dianei cealalt\u0103 a Caterinei. Mari, \u00eenc\u0103p\u0103toare, nu erau dovedite de n\u0103v\u0103litori. Aici mi-am luat eu un r\u0103gaz pentru ascu\u021birea coatelor \u0219i pentru o mic\u0103 sesiune foto. N-am pozat doar frumuse\u021bile locului, ar fi fost prea simplu. Am trecut \u00een portofoliu a\u0219a. O gr\u0103mad\u0103 de portrete ale castelului, v\u0103zut din tot felul de unghiuri. Dar \u0219i 4 buc\u0103\u021bi motocicli\u0219ti nem\u021bi, o pereche de chinezi \u00eendr\u0103gosti\u021bi, una bucat\u0103 mo\u0219ule\u021b american. Sper s\u0103 fie mul\u021bumi\u021bi cu to\u021bii de servicii. M-am \u00eenv\u00e2rtit c\u00e2t m-am \u00eenv\u00e2rtit prin gr\u0103dini, dar nu str\u0103b\u0103tusem at\u00e2ta drum doar pentru ele. Mi-am adunat tot curajul \u0219i-am intrat \u00een palat, unde am dat de greu. \u00cenc\u0103perile erau ticsite de lume. Nici pomeneal\u0103 s\u0103 po\u021bi c\u0103dea \u00een reverie \u0219i s\u0103 ca\u0219ti gura pe \u00eendelete la lucrurile ce-\u021bi atr\u0103geau aten\u021bia. C\u00e2nd \u00ee\u021bi era lumea mai drag\u0103 erai absorbit de v\u00e2rtejul vizitatorilor \u0219i t\u00e2r\u00e2t mai departe. Iar \u00een cabinetul cel mic \u0219i verde al Caterinei de Medici, de unde se spune c\u0103 a condus Fran\u021ba pe vremea c\u00e2nd era regent\u0103, am stat doar \u00een pozi\u021bie de drep\u021bi, c\u0103 altfel nu aveam loc. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 am l\u0103sat balt\u0103 ordinea normal\u0103 a vizitei \u0219i am trecut prin \u00eenc\u0103peri \u00een func\u021bie de c\u00e2t de pu\u021bin\u0103 lume era prin ele. Despre impresiile cele bune Acum de ce-a\u0219 fi c\u00e2rcota\u0219\u0103. Castelul e foarte frumos. Se vede de la o po\u0219t\u0103 grija celor ce-l au \u00een gospod\u0103rire de a-\u0219i \u00eent\u00e2mpina oaspe\u021bii cu tot ce-i mai ales. \u00cenc\u0103perile sunt pline de mobilier vechi, tapiserii, tablouri valoroase. Pove\u0219ti sunt \u0219i ele destule, istorisite at\u00e2t \u00een pliantul primit odat\u0103 cu biletul de intrare c\u00e2t \u0219i afi\u0219ate pe panouri speciale. Sunt convins\u0103 c\u0103 un&nbsp;audio ghid, pe care eu l-am ignorat de data asta, poate face capul calendar oric\u0103rui c\u0103l\u0103tor curios. \u00cen plus, Chenonceau \u00ee\u0219i \u00eent\u00e2mpin\u0103 vizitatorii cu aranjamente florale deosebit de frumoase, \u00een fiecare sal\u0103. Florile sunt culese din gr\u0103dina proprie, iar aranjamentele sunt me\u0219terite \u00eentr-un atelier din vechea ferm\u0103 a castelului. Acest obicei se practic\u0103 doar pe timpul verii. Iarna, se face focul \u00een \u0219eminee. Dar pe Uli\u021barnic\u0103 tot n-au reu\u0219it s-o \u00eendulceasc\u0103 frumuse\u021bile v\u0103zute. \u0218i-a f\u0103cut datoria con\u0219tincios, a trecut \u00een revist\u0103 toate \u00eenc\u0103perile (\u00een pas semi-alerg\u0103tor) \u0219i-a r\u0103suflat u\u0219urat\u0103 c\u00e2nd a ie\u0219it din nou \u00een gr\u0103dini. Ce s\u0103-i faci. Nu-i priesc nicicum \u00eenghesuielile. La capitolul amintiri pl\u0103cute, a\u0219 vrea s\u0103 povestesc neaparat de ce castelului Chenonceau i se mai spune Ch\u00e2teau des Dames. A\u0219adar, c\u00e2te ceva &#8230; Despre doamnele castelului Povestea \u00eencepe de mult de tot, pe la anul 1230, c\u00e2nd st\u0103p\u00e2nii locului erau o familie pe nume Marques. Pe atunci exista aici doar un mic castel \u0219i o moar\u0103 fortificat\u0103 pe malul r\u00e2ului Cher. Marquesii au reu\u0219it s\u0103 p\u0103streze domeniul p\u00e2n\u0103 \u00een 1496, c\u00e2nd din pricina unor dificult\u0103\u021bi financiare au trebuit s\u0103-l cedeze lui Thomas Bohier, un burghez bogat din Tours proasp\u0103t \u00eennobilat. \u0218i a\u0219a \u00ee\u0219i face apari\u021bia \u00een scen\u0103, prima doamn\u0103 a castelului. Catherine Bri\u00e7onnet, so\u021bia lui&nbsp;Thomas Bohier, a fost cea care a urm\u0103rit construc\u021bia unui nou castel, pe c\u00e2nd so\u021bul ei \u00ee\u0219i servea regele \u00een campaniile militare din Italia. Pe vremea Bohierilor e d\u0103r\u00e2mat castelul Marquesilor, platforma lui fiind p\u0103strat\u0103 pe post de esplanad\u0103 de intrare. A fost cru\u021bat doar un turn, ce a supravie\u021buit p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre. Noul castel a fost ridicat pe funda\u021biile vechii mori. Din p\u0103cate pentru Catherine, so\u021bul ei moare \u00een Italia \u0219i dup\u0103 ceva timp regele Francisc I descoper\u0103 c\u0103 vechiul lui servitor \u00ee\u0219i \u00eenfundase serios m\u00e2inile \u00een visteria sa pe vremea c\u00e2nd avusese func\u021bia de general de finan\u021be. A\u0219a c\u0103 Chenonceau trece \u00een Domeniile Coroanei, pentru astuparea g\u0103urii din buget. Dar lui Francisc \u00eei st\u0103 capul doar la Fontainebleu \u0219i Chambord \u0219i \u00ee\u0219i las\u0103 noua achizi\u021bie \u00een p\u0103r\u0103sire. Vremurile bune se \u00eentorc pe malurile r\u00e2ului Cher abia dup\u0103 ce Henric al II-lea, urma\u0219ul lui Francisc, d\u0103ruie\u0219te castelul favoritei sale, Diane de Poitiers. Nu \u00een\u021beleg ce-a avut de \u00eemp\u0103r\u021bit Alexandre Dumas cu Diane, de-a ponegrit-o \u00eentr-un hal f\u0103r\u0103 de hal. Mie mi-a l\u0103sat impresia unei femei stra\u0219nice dup\u0103 ce-am citit c\u00e2te ceva despre via\u021ba ei. Diane repar\u0103 castelul, ce se degradase considerabil \u00een anii c\u00e2nd a fost abandonat, construie\u0219te o frumoas\u0103 gr\u0103din\u0103 renascentist\u0103, ce \u00eenc\u0103 \u00eei poart\u0103 numele. \u00cen plus, are str\u0103lucit\u0103 idee de a construi un pod peste r\u00e2ul Cher, ce porne\u0219te din castel. Lucr\u0103rile sunt terminate repede, dar regele nu poate participa la petrecerea de inaugurare pentru c\u0103 moare dup\u0103 ce a fost r\u0103nit accidental de comandantul g\u0103rzii sale sco\u021biene \u00eentr-un turnir. \u0218i a\u0219a \u00eei vine r\u00e2ndul celei de-a treia doamne a castelului. Caterina de Medici, regina v\u0103duv\u0103, geloas\u0103 nevoie mare pe Diane, o oblig\u0103 s\u0103-i cedeze ei Chenonceau, \u00een schimbul castelului Chaumont. Iar apoi se apuc\u0103 de construit. Mai adaug\u0103 o gr\u0103din\u0103 renascentist\u0103, peste drum de cea a Dianei \u0219i are o idee la fel de str\u0103lucit\u0103, aceea de a construi galerii peste podul tocmai construit. Aici organizeaz\u0103 regina&nbsp;celebrele ei banchete ce-au golit visteria Fran\u021bei. La moartea Caterinei, castelul r\u0103m\u00e2ne nurorii sale Louise de Lorraine, so\u021bia lui Henric al III-lea, ultimul rege din dinastia de Valois. Dup\u0103 mai pu\u021bin de un an Louise r\u0103m\u00e2ne v\u0103duv\u0103 \u0219i se refugiaz\u0103 la Chenonceau. Va purta haine albe, culoarea doliului regal, c\u00e2te zile va mai avea \u0219i va locui \u00een apartamentul pe care \u0219i-l tapetase \u00een \u00eentregime \u00een negru. Una din camere este \u0219i acum p\u0103strat\u0103 a\u0219a, pentru a ne aminti de triste\u021bea Louisei. Dar roata istoriei se \u00eenv\u00e2rte necontenit. Sosise vremea ca o favorit\u0103 regal\u0103,&nbsp;Gabrielle d&#8217;Estr\u00e9es, s\u0103 revendice castelul, sub pretextul datoriilor pe care Louise le mo\u0219tenise de la Caterina de Medici. Dar Gabrielle n-a iubit Chenonceau. \u0218i nici urma\u0219ii ei. A\u0219a se face c\u0103 pe la anul 1733 este v\u00e2ndut unui burghez \u00eembog\u0103\u021bit, cu func\u021bii \u00een aparatul de stat, pe nume Claude Dupin. Iar acest monsieur Dupin avea o nevast\u0103 &#8230; Louise Dupin a fost o&nbsp;frumoas\u0103 \u0219i inteligent\u0103 doamn\u0103 prin saloanele c\u0103reia s-au perindau&nbsp;Voltaire, Fontenelle, Marivaux, Montesquieu, Buffon \u0219i Jean-Jacques Rousseau. Meritul ei principal legat de castelul Chenonceau e c\u0103 l-a salvat de la pieire pe timpul Revolu\u021biei. \u0218i mai are meritul de a fi un fel de str\u0103bunic\u0103 de-a lui George Sand. Se mai poveste\u0219te c\u0103 de pe vremea ei castelul (Chenonceau) se cheam\u0103 altfel dec\u00e2t satul l\u00e2ng\u0103 care a fost construit (Chenonceaux). \u0218i pentru c\u0103 povestea mea se lunge\u0219te prea mult, am s\u0103 mai amintesc pe scurt doar dou\u0103 doamne ce-au l\u0103sat o urm\u0103 \u00een istoria castelului. Marguerite Pelouze a fost cea care a cheltuit o avere la sf\u00e2r\u0219itul secolului al 19-le-a, pentru a-l reface ca pe vremea Dianei de Poitier. Dar nu a reu\u0219it s\u0103 se bucure de el. L-a pierdut \u00een urma unor afaceri dubioase, \u00eempreun\u0103 cu \u00eentreaga sa avere. Castelul a fost cump\u0103rat de familia Menier, cei responsabili cu cea mai grozav\u0103 ciocolat\u0103 ce se fabrica pe atunci \u00een Fran\u021ba. \u00cen timpul primului r\u0103zboi mondial, familia Menier a transformat pe cheltuiala sa castelul \u00een spital. Asistent\u0103 \u0219ef\u0103 \u0219i administrator al spitalului a fost Simone Menier. Ar mai fi multe de povestit, dar am obosit. \u00cen \u00eencheiere las fotografiile s\u0103 istoriseasc\u0103 \u0219i ele despre cele c\u00e2teva ceasuri petrecute \u00een Castelul Doamnelor. Iar dup\u0103 at\u00e2tea camere de regine, am cobor\u00e2t \u00een buc\u0103t\u0103rii, inima oric\u0103rei locuin\u021be, fie ea castel sau cocioab\u0103. Cele de la Chenonceau sunt construite \u00een pilonii podului \u0219i sunt deosebit de frumoase \u0219i dichisite. &nbsp;Un omagiu adus parc\u0103 celor mul\u021bi ce-au treb\u0103luit pe aici, ale c\u0103ror nume nu s-a g\u00e2ndit nimeni s\u0103 le p\u0103streze dar care au un merit la fel de mare \u00een a p\u0103stra via\u021ba castelului c\u00e2t a st\u0103p\u00e2nilor pe care \u00eei serveau. \u0218i \u00eenainte de a-mi lua r\u0103mas bun, am trecut pe la vechea ferm\u0103, actualmente gr\u0103din\u0103 de flori \u0219i zarzavat, plus ateliere de tot felul, plus restaurante pentru c\u0103l\u0103torii osteni\u021bi. 00"}