{"version":"1.0","provider_name":"Uli\u021barnica","provider_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp","author_name":"AncaHM","author_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/author\/ancahm\/","title":"Ceramica habanilor - &#127464;&#127487; Cehia - Uli\u021barnica","type":"rich","width":600,"height":338,"html":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"3slVGIxKv8\"><a href=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/ceramica-habanilor\/\">Ceramica habanilor<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/ceramica-habanilor\/embed\/#?secret=3slVGIxKv8\" width=\"600\" height=\"338\" title=\"&#8222;Ceramica habanilor&#8221; &#8211; Uli\u021barnica\" data-secret=\"3slVGIxKv8\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script>\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/\/# sourceURL=https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-includes\/js\/wp-embed.min.js\n<\/script>\n","thumbnail_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2016\/12\/2016-12-01-01-coperta-1.jpg","thumbnail_width":1000,"thumbnail_height":662,"description":"Cu ceva timp \u00een urm\u0103 mi-am luat inima \u00een din\u021bi \u0219i m-am \u00eencumetat s\u0103 \u00eenfig \u00eentr-un raft al bibliotecii c\u00e2teva pioneze. De ele am at\u00e2rnat dou\u0103 p\u0103s\u0103rele \u0219i doi clopo\u021bei, cump\u0103rate cu ani \u00een urm\u0103 de pe Uli\u021ba de Aur din Hrad\u010dany, pe post de suvenir praghez. M-am pricopsit cu ele \u00eentr-una dintre c\u0103su\u021bele acelea minuscule \u0219i colorate de pe Uli\u021ba de Aur, unde am descoperit un magazina\u0219 specializat \u00een ceramic\u0103 haban\u0103. Numai a\u0219a ceva se vindea acolo: farfurii, c\u0103ni, clopo\u021bei, p\u0103s\u0103rele \u0219i alte m\u0103run\u021bi\u0219uri \u00eempodobite cu floricele albastre, verzi \u0219i galbene. Cu ocazia asta mi-am amintit \u0219i de o ciorn\u0103 despre habani, \u00eenceput\u0103 dup\u0103 \u00eentoarcerea din Praga \u0219i r\u0103mas\u0103 de c\u0103ru\u021b\u0103. Am hot\u0103r\u00e2t s-o resuscitez \u0219i pe ea. Nu de alta, dar p\u0103s\u0103relele \u0219i clopo\u021beii \u00ee\u0219i g\u0103siser\u0103, \u00een sf\u00e2r\u0219it, locul \u00een bibliotec\u0103. Era cazul s\u0103-\u0219i g\u0103seasc\u0103 \u0219i povestea locul \u00een amintirile Uli\u021barnicei. La momentul achizi\u021biei habar n-aveam cine au fost habanii \u0103\u0219tia? Numele nu-mi spunea absolut nimic. Am citit c\u00e2te ceva despre ei chiar \u00een magazin \u0219i mi-am propus s\u0103 aflu mai multe c\u00e2nd ajung acas\u0103. \u0218i bine am f\u0103cut, pentru c\u0103 \u00een spatele ceramicii cu floricele se ascunde o poveste cu eretici, principi, persecu\u021bii religioase \u0219i o peregrinare de c\u00e2teva secole prin jum\u0103tate de Europ\u0103. Povestea a \u00eenceput \u00een secolul al XVI-lea, c\u00e2nd Reforma protestant\u0103 zguduia Europa \u0219i fiecare comunitate p\u0103rea s\u0103 aib\u0103 propria idee despre cum trebuie s\u0103 te \u00eenchini lui Dumnezeu. Unii dintre reformatori au mers mai departe dec\u00e2t Luther \u0219i Zwingli. Printre ei se aflau anabapti\u0219tii, care sus\u021bineau c\u0103 botezul trebuie s\u0103 fie o alegere con\u0219tient\u0103, f\u0103cut\u0103 la maturitate, nu o hot\u0103r\u00e2re luat\u0103 de p\u0103rin\u021bi pentru un prunc care habar n-are ce i se \u00eent\u00e2mpl\u0103. De parc\u0103 asta n-ar fi fost de ajuns, o ramur\u0103 a lor, hutteri\u021bii, mai avea \u0219i alte idei greu de acceptat pentru societatea vremii. Refuzau s\u0103 poarte arme, respingeau jur\u0103mintele \u0219i considerau c\u0103 bunurile trebuie s\u0103 apar\u021bin\u0103 \u00eentregii comunit\u0103\u021bi. Tr\u0103iau \u0219i munceau \u00eempreun\u0103, \u00eemp\u0103r\u021bind roadele muncii dup\u0103 nevoile fiec\u0103ruia. Un soi de comunism cre\u0219tin, cu vreo patru secole \u00eenainte de Marx. Numai c\u0103 ei \u00eel practicau de bun\u0103voie. Nici catolicii, nici protestan\u021bii nu priveau cu ochi buni asemenea convingeri. Anabapti\u0219tii au fost persecuta\u021bi, \u00eentemni\u021ba\u021bi, izgoni\u021bi \u0219i uneori executa\u021bi. Jakob Hutter, unul dintre conduc\u0103torii lor spirituali, a fost ars pe rug la Innsbruck, \u00een 1536. Nici m\u0103car martiriul lui nu i-a f\u0103cut s\u0103 renun\u021be la credin\u021b\u0103. Mul\u021bi \u0219i-au g\u0103sit refugiul \u00een Moravia, unde nobilii locali s-au dovedit, o vreme, mai toleran\u021bi. Au \u00eentemeiat acolo comunit\u0103\u021bi prospere, numite Bruderhof, \u00een care proprietatea era comun\u0103, iar munca bine organizat\u0103. Erau agricultori pricepu\u021bi, \u021bes\u0103tori, fierari, t\u00e2mplari \u0219i mai ales olari. Habanii nu au inventat faian\u021ba. Tehnica sm\u0103l\u021buirii cu staniu era cunoscut\u0103 \u00een Italia, unde d\u0103duse na\u0219tere celebrei maiolica. Dar me\u0219terii anabapti\u0219ti au preluat \u0219i au perfec\u021bionat aceast\u0103 tehnic\u0103, cre\u00e2nd un stil propriu, u\u0219or de recunoscut. Vasele din lut erau acoperite cu o glazur\u0103 opac\u0103, alb\u0103 \u0219i lucioas\u0103, ob\u021binut\u0103 cu ajutorul oxidului de staniu. Pe acest fond luminos pictau flori stilizate, lalele, garoafe, frunze \u0219i vrejuri, folosind mai ales albastru, verde, galben \u0219i violet. Decorurile \u00eembinau influen\u021be renascentiste italiene cu motive orientale, ajunse \u00een Europa Central\u0103 pe diferite c\u0103i. Rezultatul era o ceramic\u0103 elegant\u0103, cu forme bine propor\u021bionate \u0219i ornamente delicate. Nu era deloc o marf\u0103 ieftin\u0103. \u00cen secolul al XVII-lea, vasele habane se g\u0103seau pe mesele nobililor \u0219i ale oamenilor \u00eenst\u0103ri\u021bi. Erau comandate servicii de mas\u0103, ulcioare, platouri, c\u0103ni \u0219i chiar cahle pentru sobe. Destul de curios, dac\u0103 st\u0103m s\u0103 ne g\u00e2ndim: ni\u0219te oameni care predicau simplitatea vie\u021bii \u0219i renun\u021barea la proprietatea individual\u0103 produceau obiecte de lux pentru aristocra\u021bie. Dar, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, \u0219i comunit\u0103\u021bile religioase trebuie s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 din ceva. Me\u0219te\u0219ugul lor a devenit at\u00e2t de apreciat \u00eenc\u00e2t ceramica haban\u0103 a continuat s\u0103 fie produs\u0103 \u0219i dup\u0103 dispari\u021bia multor comunit\u0103\u021bi anabaptiste. Motivele florale \u0219i culorile caracteristice au intrat treptat \u00een tradi\u021bia ceramicii populare din Europa Central\u0103. Numai c\u0103 lini\u0219tea habanilor din Moravia n-a durat prea mult. Dup\u0103 \u00eenfr\u00e2ngerea protestan\u021bilor \u00een b\u0103t\u0103lia de la Muntele Alb, din 1620, autorit\u0103\u021bile habsburgice au \u00eenceput recatolicizarea teritoriilor cehe. Anabapti\u0219tii au fost obliga\u021bi s\u0103 plece. O parte s-au refugiat \u00een Slovacia de ast\u0103zi, unde au continuat s\u0103 produc\u0103 faian\u021b\u0103 \u00een ateliere renumite, precum cele de la Soboti\u0161te. Al\u021bii au luat drumul Transilvaniei. Principele Gabriel Bethlen, care avea nevoie de me\u0219te\u0219ugari pricepu\u021bi pentru dezvoltarea principatului, i-a invitat s\u0103 se stabileasc\u0103 la Vin\u021bu de Jos, l\u00e2ng\u0103 Alba Iulia. \u00cen 1621 au sosit primele grupuri. Au primit p\u0103m\u00e2nturi, privilegii \u0219i libertatea de a-\u0219i practica religia. \u00cen schimb, trebuiau s\u0103 munceasc\u0103 \u0219i s\u0103 contribuie la economia principatului. Au \u00eentemeiat o comunitate \u00eenfloritoare, cu ateliere de ceramic\u0103, mori \u0219i alte me\u0219te\u0219uguri. Faian\u021ba produs\u0103 la Vin\u021bu de Jos era at\u00e2t de apreciat\u0103 \u00eenc\u00e2t a ajuns \u00een casele marilor familii nobiliare transilv\u0103nene. Unele dintre vasele \u0219i cahlele lor, vechi de aproape patru sute de ani, se p\u0103streaz\u0103 ast\u0103zi \u00een muzee. Cine s-ar fi g\u00e2ndit c\u0103 ni\u0219te floricele pictate pe un clopo\u021bel cump\u0103rat la Praga m\u0103 vor duce tocmai la Vin\u021bu de Jos? Dar povestea nu se opre\u0219te aici. Odat\u0103 cu instaurarea domina\u021biei habsburgice \u00een Transilvania, presiunile pentru convertirea la catolicism au crescut. Mul\u021bi habani au renun\u021bat la vechea credin\u021b\u0103 \u0219i s-au integrat \u00een popula\u021bia local\u0103. Al\u021bii au refuzat. La mijlocul secolului al XVIII-lea, \u00een comunitatea de la Vin\u021bu au ajuns \u0219i protestan\u021bi deporta\u021bi din Carintia, o regiune a Austriei de ast\u0103zi. O parte dintre ei s-au al\u0103turat hutteri\u021bilor \u0219i s-au stabilit la Cri\u021b, \u00eentre Sighi\u0219oara \u0219i Rupea. Nici acolo nu au avut parte de lini\u0219te. Autorit\u0103\u021bile au continuat s\u0103-i preseze s\u0103 renun\u021be la credin\u021b\u0103, iar cei mai \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2na\u021bi au hot\u0103r\u00e2t s\u0103 plece din nou. \u00cen octombrie 1767, un grup de 67 de oameni a pornit din Transilvania spre \u021aara Rom\u00e2neasc\u0103. Au trecut Carpa\u021bii pe ascuns, cu ajutorul unor c\u0103l\u0103uze, pe poteci greu accesibile, c\u0103r\u00e2ndu-\u0219i pu\u021binele lucruri pe care le puteau lua cu ei. Printre fugari se aflau femei, copii \u0219i b\u0103tr\u00e2ni. Au ajuns la sud de mun\u021bi, au c\u0103utat p\u0103m\u00e2nt pe care s\u0103 se a\u0219eze \u0219i au \u00eencercat s\u0103-\u0219i refac\u0103 via\u021ba. Au ridicat locuin\u021be modeste \u0219i s-au apucat din nou de munc\u0103. Numai c\u0103 au nimerit \u00eentr-un loc \u0219i \u00eentr-un moment c\u00e2t se poate de nepotrivite. \u00cen 1768 a izbucnit un nou r\u0103zboi ruso-turc, iar \u021aara Rom\u00e2neasc\u0103 a devenit teatru de opera\u021biuni militare. A\u0219ezarea lor a fost pr\u0103dat\u0103, oamenii au fost maltrata\u021bi \u0219i tot ce construiser\u0103 a fost pus \u00een pericol. De data aceasta nu-i mai persecuta nimeni pentru religie. Era suficient c\u0103 se aflau \u00een calea armatelor a\u0219a c\u0103 au hot\u0103r\u00e2t s\u0103 plece iar\u0103\u0219i. \u00cen 1771, un grup de aproximativ 60 de hutteri\u021bi a pornit spre Ucraina, aflat\u0103 atunci \u00een Imperiul Rus. \u0218i-au \u00eenc\u0103rcat averea \u00een cinci c\u0103ru\u021be \u0219i au str\u0103b\u0103tut drumul pe jos. S-au stabilit pe mo\u0219iile contelui Piotr Rumian\u021bev, unde au \u00eentemeiat o nou\u0103 comunitate. Aici povestea ar fi putut s\u0103 se \u00eencheie. Dar, dup\u0103 \u00eenc\u0103 un secol, politica de rusificare \u0219i obliga\u021biile militare impuse de autorit\u0103\u021bile \u021bariste i-au pus din nou \u00een fa\u021ba unei alegeri. Pentru ni\u0219te oameni care refuzau serviciul militar din convingere religioas\u0103, perspectiva nu era deloc atr\u0103g\u0103toare. A\u0219a c\u0103, \u00een 1874, primele grupuri de hutteri\u021bi au traversat Atlanticul \u0219i s-au stabilit \u00een Statele Unite. Mai t\u00e2rziu, mai ales dup\u0103 Primul R\u0103zboi Mondial, mul\u021bi s-au mutat \u00een Canada. \u0218i acolo tr\u0103iesc \u0219i ast\u0103zi. Comunit\u0103\u021bile hutterite din America de Nord continu\u0103 s\u0103 practice proprietatea comun\u0103, s\u0103 munceasc\u0103 \u00eempreun\u0103 \u0219i s\u0103-\u0219i organizeze via\u021ba \u00een jurul credin\u021bei. Au ferme moderne, folosesc utilaje agricole \u0219i tehnologii contemporane, dar p\u0103streaz\u0103 o parte dintre obiceiurile \u0219i principiile str\u0103mo\u0219ilor lor. Fire\u0219te, nu to\u021bi habanii au f\u0103cut aceast\u0103 c\u0103l\u0103torie. Mul\u021bi s-au convertit, s-au asimilat \u0219i au disp\u0103rut ca grup distinct. Dar tradi\u021bia ceramicii lor a supravie\u021buit, chiar \u0219i acolo unde comunit\u0103\u021bile care o creaser\u0103 nu mai existau. C\u00e2t despre p\u0103s\u0103relele \u0219i clopo\u021beii mei, sunt obiecte contemporane, lucrate \u00een tradi\u021bia ceramicii habane. Nu au vechimea pieselor p\u0103strate \u00een muzee \u0219i nici nu \u0219tiu dac\u0103 me\u0219terul care le-a f\u0103cut are vreo leg\u0103tur\u0103 cu urma\u0219ii anabapti\u0219tilor. Dar floricelele albastre, verzi \u0219i galbene p\u0103streaz\u0103 ceva din gustul \u0219i priceperea olarilor de odinioar\u0103. Le-am cump\u0103rat pentru c\u0103 mi-a pl\u0103cut mult magazinul din Hradul preghez. Habar n-aveam c\u0103 vin la pachet cu cinci sute de ani de istorie. 00"}