{"version":"1.0","provider_name":"Uli\u021barnica","provider_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp","author_name":"AncaHM","author_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/author\/ancahm\/","title":"Casa Melik - Uli\u021barnica","type":"rich","width":600,"height":338,"html":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"447hucIUsO\"><a href=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/casa-melik\/\">Casa Melik<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/casa-melik\/embed\/#?secret=447hucIUsO\" width=\"600\" height=\"338\" title=\"&#8222;Casa Melik&#8221; &#8211; Uli\u021barnica\" data-secret=\"447hucIUsO\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script>\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/\/# sourceURL=https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-includes\/js\/wp-embed.min.js\n<\/script>\n","thumbnail_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2016\/03\/2016-03-26-49-Casa-Melik.jpg","thumbnail_width":1000,"thumbnail_height":658,"description":"V\u0103 previn de la bun \u00eenceput. Cine-a mai citit pe internet povestea casei Melik nu va afla nici o noutate de la mine. Tot ce-am s\u0103 povestesc aici am aflat\u00a0online de pe tot felul de site-uri, dup\u0103 ce m-am \u00eentors acas\u0103 din plimbarea ce-am f\u0103cut-o prin mahalaua armeneasc\u0103. Am pornit la drum s\u00e2mb\u0103t\u0103 de diminea\u021b\u0103 \u0219i m-am \u00eenv\u00e2rtit de-am ame\u021bit pe str\u0103du\u021bele ce se-ntortocheaz\u0103 \u00eentre bulevardul Dacia, Calea Mo\u0219ilor \u0219i bulevardul Carol, \u00een c\u0103utare de pomi \u00eenglori\u021bi \u0219i c\u0103su\u021be cochete. Am g\u0103sit \u0219i de unele \u0219i de altele. Dac\u0103 tot eram prin preajm\u0103, am intrat \u0219i pe la casa Melik,\u00a0una din pu\u021binele supravie\u021buitoare ale Bucure\u0219tilor de alt\u0103 dat\u0103 ce pe la anul 1700 era aproape rotund, av\u00e2nd o circonferint\u0327a\u0306 destul de mare; numa\u0306rul locuitorilor \u00eensa\u0306 \u2013 care nu trece de 50.000, \u2013 nu corespunde \u00eentinderii locului, ca\u0306ci casele sunt rare s\u0327i izolate unele de altele, \u00een forma\u0306 de insule, cu c\u00e2te o curte, buca\u0306ta\u0306rie, grajd s\u0327i deosebit ,gra\u0306dina\u0306 cu arbori fructiferi, ceia ce da\u0306 un aspect pla\u0306cut s\u0327i vioi. Mda, \u00eenc\u0103 mai sunt sub influen\u021ba secretarului florentin a lui Constantin Br\u00e2ncoveanu, Anton-Maria del Chiaro pe care l-am descoperit s\u0103pt\u0103m\u0103na trecut\u0103 cu ocazia vizitei la Potlogi. Dar s\u0103 revin la casa Melik. Povestea ei \u00eencepe\u00a0pe la anul 1750 c\u00e2nd un vel sp\u0103tar al c\u0103rui nume s-a pierdut \u00een negura timpului s-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103-\u0219i ridice cas\u0103 boiereasc\u0103 undeva \u00een preajma\u00a0T\u00eergului de Afar\u0103. Carevas\u0103zic\u0103 undeva \u00een afara ora\u0219ului. \u00cen acele vremuri \u00een Valahia st\u0103p\u00e2neau grecii din Fanar, te pomene\u0219ti c\u0103 sp\u0103tarul nostru nici m\u0103car nu era rom\u00e2n neao\u0219, cine poate \u0219ti. \u0218i-a ridicat \u0219i el, dup\u0103 obiceiul locului, conac boieresc din piatr\u0103 \u00eenconjurat cu acareturi \u0219i gr\u0103dini. Singura supravie\u021buitoare ce-a apucat zilele noastre e casa, norocoas\u0103 spun gurile rele, celelalte p\u0103r\u021bi ale gospod\u0103riei au disp\u0103rut demult sub Bucure\u0219tiul ce s-a extins \u0219i \u00eenghesuit cu repeziciune.\u00a0Speciali\u0219tii spun pe internet c\u0103 ar fi construit\u0103 \u00een stil rom\u00e2nesc. A\u0219a o fi, de ce i-a\u0219 contrazice?\u00a0Mintea mea c\u00e2rcota\u0219\u0103 \u00eens\u0103 a fugit cu g\u00e2ndul la Stambul sau la vecinii de la sud de Dun\u0103re. Iar cerdacul cu geaml\u00e2c, chiar dac\u0103 se spune c-ar fi fost deschis pe vremuri, nu m-a convins \u00eentru-totul. Rom\u00e2neasc\u0103 sau nu, de frumoas\u0103 e frumoas\u0103. Oricine cred c\u0103 \u0219i-ar dori s\u0103 locuiasc\u0103 \u00eentr-o c\u0103su\u021b\u0103 ca aceasta. Conacul a r\u0103mas \u00een proprietatea familiei sp\u0103tarului p\u00e2n\u0103 \u00een anul 1815, c\u00e2nd a fost v\u00e2ndut unui armean bogat pe nume\u00a0Chevorc Nazaretoglu, sau mai bine zis Nazaretian. Acesta o renoveaz\u0103\u00a0p\u0103str\u00e2nd dimensiunile \u00eenc\u0103perilor, anvergura ferestrelor \u0219i l\u0103\u021bimea u\u0219ilor \u0219i se mut\u0103 aici \u00eempreun\u0103 cu so\u021bia sa Miriam \u00een anul 1822.\u00a0Agop Nazaretian, fiul lui Chevorc, a dat casa de zestre fiicei sale Ana, la c\u0103s\u0103toria ei cu arhitectul Iacob Melik, tot armean \u0219i el, n\u0103scut prin Imperiul Otoman dar \u0219colit la Paris. De la acest ultim proprietar i-a r\u0103mas casei numele, plus o nou\u0103 renovare. Ana Melik a locuit aici p\u00e2n\u0103 la moarte, \u00een anul 1913 \u0219i , neav\u00e2nd copii, a l\u0103sat-o mo\u0219tenire comunit\u0103\u021bii armene\u0219ti pentru a fi folosit\u0103 drept ad\u0103post pentru v\u0103duvele s\u0103race din comunitate. \u00cen anii ce-au urmat casa s-a p\u0103r\u0103ginit \u00eencetul cu \u00eencetul, mai ales dup\u0103 anul 1947 c\u00e2nd pe-aici s-au perindat chiria\u0219i nep\u0103s\u0103tori. Prin anul 1960 \u00eens\u0103 norocul i-a sur\u00e2s iar\u0103\u0219i. O fi fost un dar al\u00a0sor\u021bii, la cea de-a 200-a aniversare. Apare \u00een scen\u0103 Gheorghe R\u0103ut, un bucovinean din \u021binutul Her\u021ba, ce-a tr\u0103it aproape \u00eentreaga lui via\u021b\u0103 la Paris, unde a fost directorul sucursalei b\u0103ncii Marmorosch Blank. Se pare c-a fost suficient de bogat pentru a\u00a0str\u00e2nge o colec\u021bie de art\u0103 vest european\u0103 \u0219i oriental\u0103 \u0219i de a fi un mic mecena. Gheorghe R\u0103ut \u0219i so\u021bia lui Serafina l-au ajutat \u0219i g\u0103zduit pe Theodor Pallady \u00een anii petrecu\u021bi de acesta la Paris. Casa Melik e pomenit\u0103 de Gheorghe R\u0103ut \u00een negocierile pe care le-a avut cu statul rom\u00e2n, legate de\u00a0donarea \u0219i r\u0103scumpararea a\u00a0dou\u0103 treimi din colec\u021bia sa de art\u0103. Una din condi\u021biile dona\u021biei a fost aceea de a asigura colec\u021biei un spa\u021biu adecvat de expunere, care s\u0103 ad\u0103posteasc\u0103 \u0219i un muzeu Pallady, bancherului\u00a0r\u0103m\u00e2n\u00e2ndu-i multe din lucr\u0103rile artistului din perioada c\u00e2nd l-a g\u0103zduit \u00een Paris. Pentru a onora condi\u021bia pus\u0103 de Gheorghe R\u0103ut a fost aleas\u0103 solu\u021bia de a reabilita Casa Melik. \u0218i-a\u0219a a r\u0103mas de-atunci \u0219i p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre. Ast\u0103zi, casa de pe strada Sp\u0103tarului 22, c-at\u00e2t a mai r\u0103mas de la primul proprietar, poart\u0103 numele de casa Melik \u0219i ad\u0103poste\u0219te colec\u021bia de art\u0103 a so\u021bilor Gheorghe \u0219i Serafina R\u0103ut. Cine \u00eei trece pragul se poate bucura admir\u00e2nd c\u00e2teva din picturile lui Theodor Pallady, multe capete de Budha din India, por\u021belanuri chineze\u0219ti, mobil\u0103 cu dichis fran\u021buzesc, tapiserii orientale, sculptur\u0103 renascentist\u0103 francez\u0103 \u0219i italian\u0103, multe piese de art\u0103 decorativ\u0103. \u0218i, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, c\u0103l\u0103torul poate \u00a0medita \u00een lini\u0219te, \u00een camera dedicat\u0103 schi\u021belor lui Theodor Pallady asupra polemicii dintre pictorul rom\u00e2n \u0219i prietenul s\u0103u Henri Matisse. Theodor Pallady sus\u021binea c\u0103 linia are \u00eent\u00e2ietate \u00een arta picturii pentru c\u0103 reprezint\u0103\u00a0for\u021ba spiritului. \u00a0Matisse d\u0103dea \u00eens\u0103 \u00eent\u00e2ietate culorii ce reprezint\u0103 for\u021ba materiei. Ei, francezii \u0103\u0219tia. Cam astea ar fi lucrurile pe care le-am aflat \u0219i \u00eenv\u0103\u021bat ast\u0103zi. Le-am \u00een\u0219irat aici pentru \u021binere de minte. Tot \u00een acest scop am \u00een\u0219irat fotografiile pe care am avut voie s\u0103 le fac dup\u0103 achitarea exorbitantei taxe foto (cam de cinci ori pre\u021bul biletului de intrare). Dar nu-i nici un bai, d\u0103-i \u00een colo de bani, facem noi al\u021bii. Am r\u0103mas m\u0103car \u0219i cu vreo dou\u0103 amintiri fotografice, foarte pre\u021bioase pentru mine. 00"}