{"version":"1.0","provider_name":"Uli\u021barnica","provider_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp","author_name":"AncaHM","author_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/author\/ancahm\/","title":"Cantacuzini \u0219i Canta Cuisine - Uli\u021barnica","type":"rich","width":600,"height":338,"html":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"PMUmgxYaNe\"><a href=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/busteni\/\">Cantacuzini \u0219i Canta Cuisine<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/busteni\/embed\/#?secret=PMUmgxYaNe\" width=\"600\" height=\"338\" title=\"&#8222;Cantacuzini \u0219i Canta Cuisine&#8221; &#8211; Uli\u021barnica\" data-secret=\"PMUmgxYaNe\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script>\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/\/# sourceURL=https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-includes\/js\/wp-embed.min.js\n<\/script>\n","thumbnail_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2014\/09\/2014-09-13-101-Bu\u0219teni.jpg","thumbnail_width":600,"thumbnail_height":397,"description":"Am trecut de multe ori prin Bu\u0219teni \u0219i pe l\u00e2ng\u0103 indicatorul ce trimite c\u0103l\u0103torul spre Palatul Cantacuzino, dar nu m-am g\u00e2ndit c-ar fi ceva interesant a\u0219a c\u0103 l-am ignorat cu \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nare. O cas\u0103 ceva, un refugiu\u00a0de vacan\u021b\u0103, o vil\u0103 mai simandicoas\u0103 cum \u0219i-au construit boierii secolelor trecute pe la Sinaia, \u00eemi imaginam eu. Dar pe c\u00e2nd p\u0103\u0219eam agale pe drumul ce cobora de la gazda mea de weekend\u00a0spre drumul principal mi-am \u00a0schimbat p\u0103rerea. La un moment dat, la o cotitur\u0103, s-a deschis o fereastr\u0103 \u00a0ce mi-a permis s\u0103 v\u0103d printre ramuri de brazi \u0219i acoperi\u0219uri de case, tocmai pe\u00a0dealurile Zamorei aflate h\u0103t departe peste drum de DN1, o co\u0219cogeamite cl\u0103dire. Mi s-a aprins un becule\u021b \u00een sc\u0103f\u00e2rlie. Acesta trebuie s\u0103 fie Castelul Cantacuzino. Am trecut imediat obiectivul pe to do list-ul din acest sf\u00e2r\u0219it de s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, c\u0103 tot aveam cartierul general stabilit \u00een Bu\u0219teni. Mi-am zis c\u0103, dup\u0103 tura de la Crucea Caraimanului, voi avea timp \u0219i de o vizit\u0103 la castel. Mi-am continuat a\u0219adar programul stabilit \u0219i-am hoin\u0103rit la\u00a0\u00een\u0103l\u021bime pe platourile Bucegilor c\u00e2teva ceasuri bune, iar spre sear\u0103 m-am prezentat la poarta castelului. Ghinion, era \u00eenchis. \u00cen curte, lume mult\u0103 \u00eembr\u0103cat\u0103 elegant se distra la un eveniment monden. De pe foaia de h\u00e2rtie lipit\u0103 pe poart\u0103 am luat cuno\u0219tin\u021b\u0103 de scuzele amfitrionilor pentru nepl\u0103cerea cauzat\u0103 \u0219i de invita\u021bia de a reveni a doua zi la zece diminea\u021ba. Ce era s\u0103 fac? Am dat t\u00e2rcoale de-a lungul gardului, am tras cu ochiul la petrec\u0103re\u021bi, m-am urcat pe bu\u0219teni s\u0103 arunc o privire fotografic\u0103 \u00een gr\u0103dina palatului \u0219i m-am retras \u00een b\u00e2rlogul propriu. \u00cemi voi \u00eencerca norocul m\u00e2ine. A doua zi lucrurile au mers strun\u0103. N-am ajuns eu chiar la ora zece, c-am dat mai \u00eent\u00e2i o tur\u0103 pe la cascada Url\u0103toarea, dar de data asta nici o petrecere nu mi-a \u00eencurcat socotelile. Am luat bilet de intrare de la c\u0103su\u021ba portarului, unde am primit \u0219i instruc\u021biuni pe unde s-o iau \u0219i cum s\u0103 procedez. Vizitele prin s\u0103lile palatului se fac doar cu ghid \u00eenso\u021bitor, din or\u0103 \u00een or\u0103, cu plecare la fiecare or\u0103 fix\u0103 plus 15 minute. Dar n-a fost nici un bai c-am ajuns mai devreme, am dat o tur\u0103 prin gr\u0103dina castelului, am admirat f\u00e2nt\u00e2nile arteziene \u00een care se b\u0103l\u0103ceau c\u00e2\u021biva pe\u0219ti, am trecut pe l\u00e2ng\u0103 mica cascad\u0103 pe care o z\u0103risem seara trecut\u0103 de dup\u0103 gard, am mo\u021b\u0103it pu\u021bin la soare admir\u00e2nd br\u00e2ndu\u0219ele de toamn\u0103 ce umpleau paji\u0219tea. La ora cuvenit\u0103 m-am prezentat la intrare, lumea \u00eencepea s\u0103 se adune. Primul lucru pe care l-am remarcat a fost imensul panou at\u00e2rnat \u00een pridvor cu arborele genealogic al Cantacuzinilor munteni. R\u0103d\u0103cinile arborelui erau \u00eenfipte bine \u00een \u00cemp\u0103r\u0103\u021bia Bizan\u021bului &#8211; amintind de \u00eemp\u0103ra\u021bii Ioan \u0219i Matei Cantacuzino, str\u0103mo\u0219ii mitici ai familiei. Trunchiul era oarecum reprezentat de Mihai Saitanoglu (adic\u0103 fiul Dracului) str\u0103mo\u0219ul tuturor cantacuzinilor rom\u00e2ni. Apoi urmau o gr\u0103mad\u0103 de crengi \u00eenfrunzite din mijlocul c\u0103rora r\u0103s\u0103rea, mai spre v\u00e2rful arborelui, chipul lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, cel care a construit castelul pe care urma noi s\u0103-l vizit\u0103m. Tableta cioplit\u0103 \u00een piatr\u0103 \u0219i \u00eencastrat\u0103 deasupra intr\u0103rii dinspre curte a pridvorului nu las\u0103 nici un dubiu asupra inten\u021biilor ctitorului. &#8222;Eu Gheorghe Gr. Cantacuzino cu so\u021bia mea Ecaterina n\u0103scut\u0103 B\u0103leanu, cl\u0103dit-am acest castel \u00een amintirea str\u0103bunilor \u0219i pentru ad\u0103postul urma\u0219ilor. 1911.&#8221; Drept s\u0103 spun eu una nu \u0219tiam mai nimic de acest personaj al istoriei noastre, chit c\u0103 nu era un ori\u0219icine. Am aflat cu aceast\u0103 ocazie c\u0103 a fost prim ministru al Rom\u00e2niei de vreo dou\u0103 ori, pre\u0219edintele Partidului Conservator iar averea lui fabuloas\u0103 i-a adus porecla de Nababul. Dar dorin\u021ba lui s\u0103pat\u0103 \u00een piatr\u0103 nu s-a \u00eemplinit. Timpurile capricioase nu i-au f\u0103cut pe plac. I-au \u00eempr\u0103\u0219tiat urma\u0219ii \u00een cele patru z\u0103ri ale lumii, noii st\u0103p\u00e2ni ai castelului numai s\u00e2nge albastru nu au prin vene. Vizita noastr\u0103 prin castel a fost pl\u0103cut\u0103 \u0219i instructiv\u0103. Doamna care ne-a \u00eenso\u021bit ne-a povestit vrute \u0219i nevrute, despre m\u0103ririle \u0219i dec\u0103derile palatului. Ne-a spus cum Nababul n-a apucat s\u0103 se bucure prea mult de el pentru c\u0103 a murit la doi ani dup\u0103 ce s-a terminat construc\u021bia. Ne-a povestit\u00a0c\u0103 din vechile amenaj\u0103ri ale s\u0103lilor doar podelele, frizele, vitraliile ferestrelor \u0219i tavanele au r\u0103mas cele originale, ornamentele de pe pere\u021bi fiind acoperite cu c\u00e2teva straturi de vopsea de ulei \u0219i c\u0103 nici un obiect de mobilier nu a supravie\u021buit p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre. C\u0103ci, bine\u00een\u021beles, la venirea comuni\u0219tilor la putere palatul a fost na\u021bionalizat, dat \u00een grija Ministerului de Interne \u0219i transformat ba \u00een magazie, ba \u00een spital, ba \u00een loc de recreere. Ne-a povestit \u0219i cum au sc\u0103pat vii \u0219i nev\u0103t\u0103mate portretele Cantacuzinilor pictate pe piele de Cordoba \u0219i aflate la loc de cinste \u00een Salonul de Onoare, cea mai mare \u00eenc\u0103pere a palatului. Zice-se c\u0103 o minte luminat\u0103 a acoperit cu p\u00e2nz\u0103 pere\u021bii \u0219i a transformat sala \u00een magazie, ticsind-o cu de toate p\u00e2n\u0103 \u00een tavan astfel ca s\u0103 fie greu de ajuns la portrete \u0219i la \u0219irul de blazoane boiere\u0219ti pictate de-a roata s\u0103lii. Am aflat cu aceast\u0103 ocazie c\u0103 medalioanele cu blazoanele respective sunt o raritate la noi, la rom\u00e2ni.\u00a0N-am prea \u00een\u021beles \u00eens\u0103 de ce. Oare nu le pl\u0103cea boierilor no\u0219tri s\u0103 se fuduleasc\u0103 cu blazoane papista\u0219e ? Sau poate c\u0103 respectivele insemne nu au supravie\u021buit vremurilor. Medalioanele erau doar cele ale familiilor \u00eenrudite cu Cantacuzinii. Destule c\u00e2t s\u0103 fac\u0103 \u00eenconjorul \u00eentregii s\u0103li, nu cred c\u0103 lipsea nici o familie de seam\u0103. Dac\u0103 ar fi s\u0103 fac un clasament al lucrurilor care mi-au pl\u0103cut cel mai mult, a\u0219 aminti pe primul loc tavanele\u00a0casetate cu lemn \u0219i frizele ce \u00eempodobeau partea de sus a pere\u021bilor. Nu erau dou\u0103 s\u0103li decorate la fel. Pe al doilea loc a\u0219 pune frumoasele vitralii lucrate la Vene\u021bia care \u00eembl\u00e2nzeau parc\u0103 lumina puternic\u0103 a zilei ce r\u0103zb\u0103tea de-afar\u0103. Iar pe locul trei a\u0219 trece \u0219emineele albe decorate cu mozaic. Sunt tare curioas\u0103 cum ar\u0103ta castelul \u00een vremurile lui bune. Oare mobilierul, lucru\u0219oarele personale ale celor ce locuiau aici reu\u0219eau s\u0103 \u00eenc\u0103lzeasc\u0103 atmosfera? C\u0103ci, oric\u00e2t de mult mi-au pl\u0103cut lucrurile din castel a\u0219a luate unul c\u00e2te unul, ansamblul nu m-a atras. Mi s-a p\u0103rut rece \u0219i neprietenos. Nu m-a \u00eembiat s\u0103 r\u0103m\u00e2n, a\u0219a cum am p\u0103\u021bit la Peli\u0219or. Dar palatul Nababului nu atrage vizitatorii doar pentru s\u0103lile lui bogat ornamentate. La parter \u0219i pe tesasa din fa\u021b\u0103 s-a deschis un restaurant ce-a furat ni\u021bel din faima locului. Numele lui este Canta Cuisine \u0219i vrea s\u0103 fie cel mai cel restaurant din Bu\u0219teni. Cu o chestie a reu\u0219it pe deplin. E nemaipomenit s\u0103 stai la o mas\u0103 \u00een c\u0103ldura p\u0103cut\u0103 a dup\u0103amiezii \u0219i s\u0103 admiri Bucegii \u00een toat\u0103 m\u0103re\u021bia lor. \u0218i dac\u0103 ai ceva bun \u00een farfurie cu at\u00e2t mai bine. Am cedat \u0219i eu tenta\u021biei de a lua masa aici de\u0219i pre\u021burile nu erau tocmai atr\u0103g\u0103toare. Meniul era oarecum interna\u021bional. G\u0103seai de la fran\u021buzeasca sup\u0103 de ceap\u0103 p\u00e2n\u0103 la re\u021bete neao\u0219e. M-am \u00eencumetat la un pui Nu\u0218tiuCumChinezesc cu legume care mi-a fost servit pe o foaie de alge. \u0218mecherie mare, ce mai. La desert am m\u00e2ncat o crem\u0103 de zah\u0103r ars ce-abia se z\u0103rea\u00a0dintr-o farfurie mare c\u00e2t o zi de post. Sincer, a\u0219 fi preferat s\u0103 fie invers, c\u0103 de bun\u0103 a fost bun\u0103. Dar de, la case mari a\u0219a se obi\u0219nuie\u0219te, nu e frumos s\u0103 fii nehalit. \u0218i cu asta basta. Se mai terminase un weekend de hoin\u0103real\u0103. Urma drumul spre cas\u0103 \u0219i preg\u0103tirile suflete\u0219ti pentru noua s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 de munc\u0103 ce urma s\u0103 \u00eenceap\u0103. 00"}