{"version":"1.0","provider_name":"Uli\u021barnica","provider_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp","author_name":"AncaHM","author_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/author\/ancahm\/","title":"Bobocei \u00een Ci\u0219migiu - Uli\u021barnica","type":"rich","width":600,"height":338,"html":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"YlXoVIS6y0\"><a href=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/bobocei-cismigiu\/\">Bobocei \u00een Ci\u0219migiu<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/bobocei-cismigiu\/embed\/#?secret=YlXoVIS6y0\" width=\"600\" height=\"338\" title=\"&#8222;Bobocei \u00een Ci\u0219migiu&#8221; &#8211; Uli\u021barnica\" data-secret=\"YlXoVIS6y0\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script>\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/\/# sourceURL=https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-includes\/js\/wp-embed.min.js\n<\/script>\n","thumbnail_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2014\/09\/2014-09-07-69-Lebede.jpg","thumbnail_width":1000,"thumbnail_height":633,"description":"Povestea ce-am s-o spun acum a \u00eenceput\u00a0\u00een primele zile ale\u00a0lunii august. Sau mai bine zis de prin luna mai, de c\u00e2nd m\u0103 hot\u0103r\u00e2sem s\u0103 merg cu bicicleta la serviciu \u0219i am prins obiceiul s\u0103 trec \u00een fiecare diminea\u021b\u0103 prin Ci\u0219migiu, mai exact pe l\u00e2ng\u0103 col\u021bul care e amenajat \u0219i populat \u00een fiecare an cu p\u0103s\u0103ri mai mult sau mai pu\u021bin exotice. Pe-atunci m\u0103 atr\u0103geau p\u0103unii, era vremea c\u00e2nd mai aveau coada stufoas\u0103 \u0219i se \u00eenfoiau unii la al\u021bii spre bucuria trec\u0103torilor matinali. La \u00eenceputul lui august\u00a0\u00eens\u0103 m-a a\u0219teptat o alt\u0103 surpriz\u0103, nu mai pu\u021bin pl\u0103cut\u0103. O pereche de lebede negre se apucaser\u0103 de clocit. \u00ce\u0219i f\u0103cuser\u0103 un cuib din crengu\u021be pe insula mai pu\u021bin populat\u0103 a p\u0103r\u021bii\u00a0lor de parc, la umbra unui copac batr\u00e2n, l\u00e2ng\u0103 o \u021b\u00e2\u0219nitoare. Aveau mare grij\u0103 de cuibul lor. Me\u0219tereau \u00eentr-una aduc\u00e2nd crengu\u021be noi sau \u00eempletindu-le pe cele vechi, zile \u00eentregi dup\u0103 ce s-au a\u0219ezat pe ou\u0103. Le-am p\u00e2ndit\u00a0toat\u0103 luna august. Lebedele noastre nu se clinteau de pe cuib, oric\u00e2t de mare era c\u0103ldura. Drept s\u0103 spun, mie mi s-a p\u0103rut c\u0103 doar leb\u0103da clocea, leb\u0103doiul ocup\u00e2ndu-se cu paza, alung\u00e2nd intru\u0219ii ce se apropiau prea tare de proprietatea lui. M\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 mai f\u0103ceau cu schimbul din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, m\u0103car p\u00e2n\u0103 mai apuca leb\u0103da mam\u0103 s\u0103 m\u0103n\u00e2nce ceva. O singur\u0103 dat\u0103 am reu\u0219it s\u0103 z\u0103resc ce se afla \u00een cuib, c\u00e2nd mama s-a ridicat s\u0103-nv\u00e2rt\u0103 ou\u0103le. Erau trei de toate. Ce p\u0103cat\u00a0c\u0103 n-am avut aparatul foto la mine s\u0103 imortalizez momentul. La \u00eenceput de toamn\u0103, luni de diminea\u021b\u0103 chiar \u00een \u00eent\u00e2i septembrie, s-a \u00eent\u00e2mplat \u0219i evenimentul mult a\u0219teptat. Pe apa micului lac din Ci\u0219migiu pluteau trei pufo\u0219enii cenu\u0219ii. Pesemne ie\u0219iser\u0103 din ou \u00een weekend iar eu lipsisem la apel. Boboceii erau m\u0103ri\u0219ori \u0219i \u00eenotau de zor pe l\u00e2ng\u0103 oala cu m\u00e2ncare. P\u0103rin\u021bii, mai ales tat\u0103l, f\u0103lo\u0219i nevoie mare, nu l\u0103sau pe nimeni s\u0103 se apropie. Ra\u021b\u0103, g\u00e2sc\u0103, porumbel, nimeni nu sc\u0103pa ciocurilor lor cl\u0103mp\u0103nitoare. Cum se apropia careva, cum g\u00e2turile negre se alungeau fulger\u0103tor \u0219i ciocurile ro\u0219ii ciupeau nepofti\u021bii. Zilele treceau iar boboceii \u00eencepeau s\u0103 creasc\u0103 \u0219i s\u0103 devin\u0103 din ce \u00een ce mai \u00eendr\u0103zne\u021bi. Ocroti\u021bi de grija p\u0103rin\u021bilor ce-i p\u0103zeau cu str\u0103\u0219nicie au \u00eenceput s\u0103 se aventureze din ce \u00een ce mai departe de locul unde v\u0103zuser\u0103 lumina zilei. O gr\u0103mad\u0103 de trec\u0103tori se opreau s\u0103-i admire \u0219i s\u0103 se bucure de dr\u0103g\u0103l\u0103\u0219enia lor. Recunosc, \u0219i eu m\u0103 num\u0103ram printre ei. Treceam zilnic \u0219i diminea\u021ba \u0219i dup\u0103 amiaza s\u0103-i v\u0103d cum cresc. Abia a\u0219teptam s\u0103 v\u0103d cum le cade puful de bebelu\u0219i \u0219i le cresc pene adev\u0103rate. Eram curioas\u0103 s\u0103 v\u0103d dac\u0103 vor fi negre sau maronii, a\u0219a ca a adolescen\u021bilor lebedelor albe pe care i-am mai z\u0103rit prin Delt\u0103. Dar n-a fost s\u0103 fie. \u00cencet, \u00eencet de la o zi la alta, au disp\u0103rut pe r\u00e2nd to\u021bi trei bobocii. M-am \u00eentristat mult \u0219i-acum nici nu-mi mai arunc privirea spre lac. N-am reu\u0219it s\u0103 aflu ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu ei, de\u0219i am \u00eentrebat pe c\u00e2\u021biva din gardienii ce-\u0219i fac veacul prin preajm\u0103. Am primit drept r\u0103spuns doar ridic\u0103ri din umeri. Pentru a \u00eencheia cumva povestea am s\u0103 fac precum\u00a0John Fowles dintr-a lui &#8222;Iubit\u0103 a locotenentului francez&#8221; \u0219i-am s\u0103 propun dou\u0103 finaluri. Unul e trist \u0219i-l ur\u0103sc din tot sufletul, \u0219i spune c\u0103 bobocii au c\u0103zut prad\u0103 unor lighioane pr\u0103d\u0103toare. Cel\u0103lalt \u00eens\u0103 se las\u0103 cu happy end. Spune cum c\u0103 \u00eengrijitorii care sunt responsabili de tot p\u0103s\u0103retul din Ci\u0219migiu, v\u0103z\u00e2nd c\u0103 vremea a \u00eenceput s\u0103 se r\u0103ceasc\u0103 au luat pe r\u00e2nd c\u00e2te un boboc, a\u0219a ca s\u0103 nu supere prea tare p\u0103rin\u021bii, \u0219i i-au dus la ad\u0103post, la c\u0103ldur\u0103, acolo unde ierneaz\u0103 \u0219i restul vie\u021buitoarelor ce \u00eenfrumuse\u021beaz\u0103 parcul pe timpul verii. 00"}