{"version":"1.0","provider_name":"Uli\u021barnica","provider_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp","author_name":"AncaHM","author_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/author\/ancahm\/","title":"Antakya - &#127481;&#127479; Turcia - Uli\u021barnica","type":"rich","width":600,"height":338,"html":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"OYzgNoYbM6\"><a href=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/antakya\/\">Antakya<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/antakya\/embed\/#?secret=OYzgNoYbM6\" width=\"600\" height=\"338\" title=\"&#8222;Antakya&#8221; &#8211; Uli\u021barnica\" data-secret=\"OYzgNoYbM6\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script>\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/\/# sourceURL=https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-includes\/js\/wp-embed.min.js\n<\/script>\n","thumbnail_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2022\/04\/2022-04-22-0613-Antakya.jpg","thumbnail_width":600,"thumbnail_height":397,"description":"Datorit\u0103 leg\u0103turilor sale legendare cu antichitatea, cu cre\u0219tinismul timpuriu \u0219i cruciadele, Antiohia a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 \u00een ziua de azi irezistibil\u0103 pentru publicul european. Nu poate fi ignorat\u0103, nu ajunge doar s\u0103 cite\u0219ti despre ea, trebuie s\u0103 o vezi cu ochii t\u0103i.Andrea De Giorgi, Asa Eger &#8211; Antiohia \u021ain minte \u0219i-acum nostalgia din vocea tat\u0103lui meu c\u00e2nd dep\u0103na, demult de tot, pove\u0219ti despre experien\u021bele lui siriene. \u00cen vremurile din acea epoc\u0103 de trist\u0103 amintire, \u00een care c\u0103l\u0103toriile \u00een str\u0103in\u0103tate erau un r\u0103sf\u0103\u021b pe care \u0219i-l permiteau pu\u021bini, p\u0103rin\u021bii mei au avut norocul s\u0103 mai \u00eenso\u021beasc\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd delega\u021bii ce \u00eencercau s\u0103 v\u00e2nd\u0103 produse rom\u00e2ne\u0219ti prin diferite col\u021buri ale lumii. \u00cen cazul tatei era vorba de vagoane fabricate la Arad iar acea delega\u021bia anume din care se \u00eentorsese ajunsese \u0219i prin Alep. &#8222;S\u0103 ajung eu at\u00e2t de aproape de Antiohia Siriei \u0219i s\u0103 nu m\u0103 pot duce s-o vizitez!!!&#8221; zicea tata cu n\u0103duf la \u00eentoarcerea acas\u0103. \u0218i iac\u0103t\u0103 c\u0103 peste ani \u0219i ani mi-a fost dat mie s\u0103 pun piciorul \u00een vechea Antiohie. Tare mi-ar fi pl\u0103cut s\u0103-i pot spune tatei la \u00eentoarcerea acas\u0103 s\u0103 nu fie nec\u0103jit c-a ratat-o c\u0103 oricum nu mai g\u0103sea \u00een Antakya de azi mai nimic din spendoarea ora\u0219ului antic, nimic din zbuciumata dar str\u0103lucitoarea lui istorie, c\u0103 Antakya de azi e un soi de palimpsest, trebuie s\u0103 r\u0103zuie\u0219ti serios ca s\u0103 dai peste Antiohia. Dar cum tata nu mai e printre noi &#8230; Antiohia a fost fondat\u0103 \u00een jurul anului 300 \u00ee.Hr. de Seleucos I Nicator, generalul ce-a mo\u0219tenit partea oriental\u0103 a imperiului lui Alexandru Macedon. A numit ora\u0219ul a\u0219a \u00een cinstea tat\u0103lui s\u0103u, Antioh. Ora\u0219ul a fost amplasat strategic, cu spatele c\u0103tre mun\u021bii Silpius \u0219i Staurin \u0219i cu fa\u021ba spre r\u00e2ul Orontes dar \u0219i deasupra unei falii tectonice. \u00cen lunga sa istorie ora\u0219ul a fost pus la p\u0103m\u00e2nt de nenum\u0103rate ori de cutremure. Altfel, se spune despre cetatea Antiohiei c\u0103 era inexpugnabil\u0103 \u0219i n-a putut fi cucerit\u0103 niciodat\u0103 \u00een mod cinstit \u00een urma unui asediu ci doar cu ajutor din interior. Ora\u0219ul a r\u0103mas timp de vreo 200 de ani&nbsp; capitala regatului elenistic \u00eentemeiat de Seleucos. Dup\u0103 ce Pompei l-a cucerit \u00een anul 64 \u00ee.Ch a devenit capitala provinciei romane Siria. Importan\u021ba ora\u0219ului a crescut considerabil pe vremea luptelor dintre romani \u0219i par\u021bi. Marc Antoniu a pornit campaniile spre est de aici \u0219i poate tot aici s-a \u00eendr\u0103gostit de Cleopatra. \u00cen timpul \u00eemp\u0103ratului Traian, Antiohia a devenit un soi de a doua capital\u0103 a Imperiului Roman. Urmasul lui Traian, Hadrian, fost guvernator \u00een Siria, s-a proclamat \u00eemp\u0103rat \u00een Antiohia. Conform tradi\u021biei \u00eensu\u0219i sf\u00e2ntul Petru a fondat biserica din Antiohia. Poate de aceea urma\u0219ii s\u0103i, rup\u021bi din s\u00e2nul bisericii originare \u0219i aduna\u021bi \u00een Biserica Ortodox\u0103 Siriac\u0103 tind s\u0103 aibe credin\u021be \u0219i obiceiuri mai apropiate de filonul iudaic al cre\u0219tinismului. \u00cen Antiohia se spune c-ar fi avut loc \u0219i celebra \u00eenfruntare dintre Petru \u0219i Pavel pentru a hot\u0103r\u00e2 dac\u0103 \u0219i alte neamuri merit\u0103 s\u0103 fie convertite la cre\u0219tinism \u0219i dac\u0103 acestea ar trebui s\u0103 urmeze sau nu legile evreie\u0219ti. La fel ca \u0219i Alexandria Egiptului, Antiohia a fost locul unde s-a dezvoltat o \u0219col\u0103 renumit\u0103 de teologie \u0219i exegez\u0103 biblic\u0103 dar \u0219i un loc unde se studia filosofia neoplatonic\u0103. \u00cencercarea asta de-a \u00eemp\u0103ca credin\u021ba cre\u0219tin\u0103 cu filosofia greac\u0103 a cauzat multe turbulen\u021be \u00een primele secole de cre\u0219tinism. \u00cen Antiohia s-a n\u0103scut Ioan Gur\u0103 de Aur, un p\u0103stor nu tocmai \u00eeng\u0103duitor fa\u021b\u0103 de \u00eenclina\u021biile p\u0103g\u00e2ne ale concet\u0103\u021benilor s\u0103i. La fel ca multe alte ora\u0219e ale orientului grecesc Antiohia a trebuit s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 un tribut serios \u00een momentul \u00eentemeierii Constantinopolului. Multe din statuile \u0219i monumentele ce-o \u00eempodobeau au fost mutate \u00een noua capital\u0103. Treptat-treptat \u0219i-a pierdut gloria de odinioar\u0103 \u0219i-a ajuns s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 pe grani\u021ba ce desp\u0103r\u021bea Imperiul Bizantin de ve\u0219nicii lui du\u0219mani de la r\u0103s\u0103rit, sasanizii, arabii, turcii, mongolii. Ultimul episod cre\u0219tin al istoriei Antiohiei s-a petrecut pe vremea cruciadelor. De\u0219i nu au fost pe deplin asimila\u021bi, normanzii din Sicilia care au condus Antiohia cruciat\u0103 erau cei mai familiariza\u021bi cu obiceiurile musulmane datorit\u0103 traiului \u00een comun pe care \u00eel aveau \u0219i acas\u0103 cu ei. Contrar anumitor credin\u021be, ora\u0219ul \u0219i cet\u0103\u021benii s\u0103i au supravie\u021buit asediului cruciat \u0219i au r\u0103mas o comunitate poliglot\u0103, poli-etnic\u0103 \u0219i poli-religioas\u0103, cu multe dintre bisericile sale originale intacte. Ora\u0219ul a ren\u0103scut \u0219i s-a reinventat de foarte multe ori \u0219i a r\u0103mas pentru mult timp unul dintre cele mai importante din aceast\u0103 regiune. Lovitura de gra\u021bie i-a fost dat\u0103 prin anul 1268 c\u00e2nd a fost cucerit \u0219i distrus de mameluci. De atunci Antiohia cea glorioas\u0103 s-a transformat \u00eentr-un or\u0103\u0219el de m\u00e2na a doua. \u00cencep\u00e2nd mai ales \u00een secolul al XVIII-lea \u0219i continu\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la \u00eenceputul secolului al XX-lea \u00een literatur\u0103 abund\u0103 descrierile unor c\u0103l\u0103tori occidentali ce-au ajuns \u00een Antiohia. Vizitatorii ora\u0219ului comentau mai degrab\u0103 despre priveli\u0219tile, sunetele \u0219i oamenii locului \u0219i mai pu\u021bin despre politica sau administra\u021bia ora\u0219ului. De atunci a ap\u0103rut idea c\u0103 Antiohia este un ora\u0219 \u00een declin, pentru c\u0103 occidentalii, dornici s\u0103 vad\u0103 acest ora\u0219 at\u00e2t de renumit \u00een istoria roman\u0103, bizantin\u0103 \u0219i cruciat\u0103 \u0219i at\u00e2t de important pentru civiliza\u021bia \u201eoccidental\u0103\u201d, au plecat dezam\u0103gi\u021bi.Andrea De Giorgi, Asa Eger &#8211; Antiohia. Mai c\u0103 mi-a venit s\u0103 le dau dreptate acestor occidentali plimb\u0103re\u021bi din secolele trecute. Pentru mine, ziua petrecut\u0103 \u00een Antiohia a fost cea mai ur\u00e2t\u0103 din \u00eentreaga excursie. Prima oprire pe care am f\u0103cut-o a fost la margine de ora\u0219 unde am vizitat o grot\u0103 transformat\u0103 \u00een biseric\u0103. Reclama spunea c\u0103 aici a predicat Sf\u00e2ntul Petru \u0219i c\u0103 aici a ctitorit el prima biseric\u0103. Mi-e greu s\u0103 cred asta, mai ales c\u0103 citisem c\u0103 a existat \u00eentr-adev\u0103r o biseric\u0103 \u00eenchinat\u0103 lui, una mare \u0219i adev\u0103rat\u0103 ce era amplasat\u0103 undeva \u00een ora\u0219, de\u0219i acum nu i se \u0219tie precis loca\u021bia. Dup\u0103 aceast\u0103 scurt\u0103 vizit\u0103 am cobor\u00e2t \u00een ora\u0219 unde am fost pofti\u021bi la mas\u0103, \u00eentr-un han aflat chiar \u00een mijlocul bazarului, \u0219i ni s-au dat trei ore libere pe care s\u0103 le petrecem dup\u0103 bunul plac. M-am enervat \u00eengrozitor \ud83d\ude42 Prima dat\u0103 pe ghizi, care habar n-aveau \u00eencotro s\u0103 ne \u00eendrepte pe cei care n-avem chef de mas\u0103 \u0219i de bazar \u0219i dup\u0103 aceea pe mine pentru c\u0103 nu mi-am preg\u0103tit de acas\u0103, pe harta de pe telefon, ceva repere demne de-a fi vizitate. \u0218tiam eu c\u0103 Antiohia e imposibil de g\u0103sit dar poate era totu\u0219i de v\u0103zut ceva interesant \u0219i \u00een Antakya turceasc\u0103. Din lips\u0103 de inspira\u021bie am umblat teleleu pe malul r\u00e2ului Orontes \u0219i apoi m-am afundat pe str\u0103du\u021bele cu iz medieval din centru, f\u0103r\u0103 nici o \u021bint\u0103. Chiar \u00eenainte de expirarea timpului regulamentar m-am \u00eent\u00e2lnit \u00eent\u00e2mpl\u0103tor pe strad\u0103 cu Gabriel, Ibrahim \u0219i c\u00e2\u021biva reprezentan\u021bi ai grupului nostru dezmembrat, pescui\u021bi pe drum. Ibrahim convocase un ajutor, o domni\u0219oar\u0103 c\u0103reia \u00eei fusese \u00eendrum\u0103tor \u00een meseria de ghid, \u00een speran\u021ba s\u0103-l ajute \u00een descoperirea unor locuri interesante. N-am beneficiat de cuno\u0219tin\u021bele ei prea mult timp pentru c\u0103 am e\u0219uat cu to\u021bii \u00eentr-o cafenea amenajat\u0103 \u00eentr-o veche cas\u0103 armeneasc\u0103, unde mi-am odihnit picioarele \u0219i am b\u0103ut o limonad\u0103. Cam at\u00e2t despre descoperirile f\u0103cute \u00een Antakya. Am r\u0103mas bosumflat\u0103 \u0219i dup\u0103 ce-am fost du\u0219i la hotel. \u00cen mintea mea pl\u0103nuisem s\u0103 profit de wifi-ul lui, s\u0103-mi stabilesc ceva repere interesante \u0219i s-o pornesc iar \u00een explorare prin ora\u0219. Dar hotelul nostru era la jdemii de km dep\u0103rtare de centru, a\u0219a c\u0103 planul meu a c\u0103zut. Drept consolare m-am dus p\u00e2n\u0103 la cascadele ce susurau la c\u00e2teva sute de metri de hotel, spre care m\u0103 trimiteau vreo dou\u0103 indicatoare insistente. Dup\u0103 ce m-am documentat pu\u021bin am aflat c\u0103 ajunsesem \u00een locul unde era construit odinioar\u0103, pe vremea vechii Antiohii,&nbsp; templul lui Daphne ce ocrotea sursa de ap\u0103 proasp\u0103t\u0103 a ora\u0219ului. \u00cen timpurile de glorie ale ora\u0219ului pe aici \u00ee\u0219i construiau romanii boga\u021bi vile. Ei bine, dac\u0103 a\u0219a st\u0103 vorba, mi-a trecut \u0219i mie sup\u0103rarea. A doua zi, \u00eenainte de-a pleca cu totul din Antakya am f\u0103cut o vizit\u0103 Muzeului de Arheologie Hatay. Muzeul este faimos \u00een special datorit\u0103 colec\u021biei de mozaicuri recuperate din foste vile romane \u00een Antiohia, Daphne, Seleucia Pieria \u0219i Tarsus. Colec\u021bia e bogat\u0103 \u0219i foarte frumoas\u0103. Pe l\u00e2ng\u0103 aceste mozaicuri mai sunt expuse \u0219i multe piese din istoria mai veche a acestor locuri. Mozaicul cel mai celebru de aici e scheletul ce bea vin \u0219i se propte\u0219te pe-o franzel\u0103 ce ne \u00eendeamn\u0103 s\u0103 ne bucur\u0103m de via\u021b\u0103 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd mai putem. Mi-a mai pl\u0103cut mult \u0219i un sarcofag decorat cu basoreliefuri care a \u0219i ajuns pe coperta acestei povestioare. \u00cen programul excursiei noastre mai era prev\u0103zut\u0103 o vizit\u0103 scurt\u0103 \u00een Seleucia Pieria, or\u0103\u0219elul ce servea \u00een trecut drept port al Antiohiei la Marea Mediteran\u0103. \u00cen zilele noastre se cheam\u0103 Samandag \u0219i e un fel de sta\u021biune turistic\u0103. Aici am reu\u0219it s\u0103 m\u0103 enervez iar. La sf\u00e2r\u0219it mi-am zis c\u0103 a fost numai vina mea dar faptul fusese consumat. Am fost debarca\u021bi pe malul m\u0103rii \u00een dreptul unui restaurant ce ar\u0103ta exact ca o hal\u0103 industrial\u0103, \u00een mijlocul pustiet\u0103\u021bii. Ghizii no\u0219tri ne-au spus apoi c\u0103 ne ofer\u0103 e mic\u0103 excursie op\u021bional\u0103, o plimbare printr-un vechi tunel transformat \u00eentre timp \u00een canion, ce a fost construit de \u00eemp\u0103ratul Titus pentru a permite apelor din Antiohia s\u0103 se scurg\u0103 \u00een mare c\u00e2nd era primejdie de inunda\u021bie. Destina\u021bia asta era la c\u00e2\u021biva km distan\u021b\u0103, a\u0219a c\u0103 doritorii urmau s\u0103 fie du\u0219i cu autocarul. Doar c\u0103, aten\u021bie doritorilor!!!, terenul e accidentat. Iar eu eram \u00een sandale, a\u0219a c\u0103 nu m-am dus. Abia ulterior mi-a picat fisa c\u0103 acea escapad\u0103 prin tunel era de fapt \u0219i vizita \u00een Seleucia Pieria, unde a\u0219 fi avut prilejul s\u0103 mai admir ceva pietroaie antice. Timpul petrecut pe malul m\u0103rii s-a scurs foarte \u00eencet. Abia am a\u0219teptat s\u0103 plec\u0103m mai departe. Undeva mai la nord de dealurile pe care le-am tot admirat pe c\u00e2nd m\u0103 plimbam pe malul m\u0103rii se g\u0103sea Musa Dagh, muntele unde a rezistat cu succes o comunitate de armeni \u00een 1915, \u00eempotriva turcilor ce \u00eencercau s\u0103-i c\u0103s\u0103peasc\u0103, p\u00e2n\u0103 au fost salva\u021bi de francezi. Mi-am adus aminte de cartea pe care am citit-o prin liceu, Cele patruzeci de zile de pe Musa Dagh a lui&nbsp;Franz Werfel cu ajutorul c\u0103reia am aflat \u0219i eu pentru prima dat\u0103 \u00een via\u021b\u0103 despre genocidul armenesc. Cam at\u00e2t despre Antakya. Am s\u0103 \u00eencui amintirile ur\u00e2te \u00een sarcofagul minunat de pe copert\u0103 \u0219i-am s\u0103 \u00eencerc s\u0103-mi amintesc de acum \u00eenainte doar lucrurile pl\u0103cute. 00"}