{"version":"1.0","provider_name":"Uli\u021barnica","provider_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp","author_name":"AncaHM","author_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/author\/ancahm\/","title":"Angers - &#x1f1eb;&#x1f1f7; Franta - Uli\u021barnica","type":"rich","width":600,"height":338,"html":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"Gs0syiKKQV\"><a href=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/angers\/\">Angers<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/angers\/embed\/#?secret=Gs0syiKKQV\" width=\"600\" height=\"338\" title=\"&#8222;Angers&#8221; &#8211; Uli\u021barnica\" data-secret=\"Gs0syiKKQV\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script>\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/\/# sourceURL=https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-includes\/js\/wp-embed.min.js\n<\/script>\n","thumbnail_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2017\/03\/2016-09-17-134-Angers.jpg","thumbnail_width":1000,"thumbnail_height":662,"description":"A trebuit s\u0103 ajung \u00een Angers pentru a afla c\u0103 de vreo 30 de ani \u00eencoace, pe la mijlocul lunii septembrie, se s\u0103rb\u0103toresc an de an&nbsp;Zilele europene ale patrimoniului. Acas\u0103 nu mi-au s\u0103rit \u00een ochi deloc. Oare s-or s\u0103rb\u0103tori? Oare nou\u0103 ne pas\u0103, m\u0103car pentru c\u00e2teva zile, de patrimoniul nostru zdren\u021buit? Trebuie s\u0103 fiu mai atent\u0103 la anu&#8217;, cine \u0219tie, poate voi avea o surpriz\u0103. Am constatat \u00eens\u0103, cu ocazia acestei&nbsp;noi escapade de weekend, c\u0103 \u00een Fran\u021ba lucrurile sunt&nbsp;luate foarte, foarte \u00een serios c\u00e2nd e vorba de patrimoniu. S-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 nimeresc \u00een Angers \u0219i Saumur, dar am impresia c\u0103 oriunde a\u0219 fi ajuns, a\u0219 fi avut parte de experien\u021be la fel de interesante \u0219i instructive. Am descoperit&nbsp;zilele patrimoniului la vreo cinci minute dup\u0103 ce-am cobor\u00e2t din tren, citind&nbsp;panourile mari ce se l\u0103f\u0103iau \u00een fa\u021ba lui Tour Saint-Aubin ce m\u0103 trimiteau s\u0103 descop\u0103r &#8222;Angers-Patrimoine Cach\u00e9&#8221; din interior. Am deschis timid u\u0219a, era cam devreme totu\u0219i, dar toate temerile mele s-au spulberat \u00een fa\u021ba amabilit\u0103\u021bii domnului responsabil din interior. Eram primul mu\u0219teriu al zilei iar el era ner\u0103bd\u0103tor, abia a\u0219tepta s\u0103-\u0219i pun\u0103 la \u00eencercare&nbsp;juc\u0103riile electronice. Instala\u021biile pe care mi le-a prezentat promiteau o imersiune \u00eentr-un univers virtual, cu totul \u0219i cu totul angevin, mai pu\u021bin accesibil \u00eentr-un alt mod, pentru c\u0103 locurile prezentate&nbsp;aici erau&nbsp;\u00een mod normal deschise doar speciali\u0219tilor sau proprietarilor. A trebuit doar s\u0103-mi pun o casc\u0103 pe figur\u0103 \u0219i s\u0103 m\u0103-nv\u00e2rt \u00een jurul cozii, pentru a avea impresia c\u0103 m\u0103&nbsp;aflu \u00een cine \u0219tie ce col\u021b ascuns al ora\u0219ului. Interesant, da, dar tot realitatea cea adev\u0103rat\u0103 e mai tentant\u0103. Tot de-aici, din Tour Saint Aubin m-am aprovizionat cu o gr\u0103mad\u0103 de pliante preg\u0103tite special pentru zilele patrimoniului. Toate se chemau &#8221; Laissez-vous conter &#8230;&#8221; (permite\u021bi-mi s\u0103 v\u0103 povestesc &#8230;), \u00eemi spuneau&nbsp;vrute \u0219i nevrute \u0219i m\u0103 invitau \u00een tururi organizate, al\u0103turi de speciali\u0219ti voluntari preg\u0103ti\u021bi&nbsp;s\u0103-mi dezv\u0103luie tainele ora\u0219ului. Toate erau pe gratis, la fel ca \u0219i intr\u0103rile la majoritatea obiectivelor de interes. M-am sim\u021bit, timp de dou\u0103 zile, un c\u0103l\u0103tor r\u0103sf\u0103\u021bat. N-am mai avut parte de mult timp de o escapad\u0103 at\u00e2t de ieftin\u0103 \u0219i totu\u0219i at\u00e2t de documentat\u0103. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 nu m-am al\u0103turat nici unui grup organizat. Din ce-am \u00een\u021beles eu tr\u0103g\u00e2nd cu urechea pe c\u00e2nd treceam pe l\u00e2ng\u0103 ele, erau prea specializate pentru ignoran\u021ba mea, se adresau mai mult localnicilor dec\u00e2t str\u0103inilor superficiali. M-am mul\u021bumit cu informa\u021bia din pliante \u0219i cu o hoin\u0103real\u0103 \u00een ritmul propriilor pa\u0219i. A\u0219adar &#8230; Laissez-vous conter La Cite, la Ville et la Doutre Angers se \u00eentinde pe malurile r\u00e2ului Maine, nu departe de v\u0103rsarea lui \u00een Loara. E o a\u0219ezare veche tare, de pe vremea galilor \u0219i romanilor, cum altfel. La \u00eenceput s-a \u00eenghesuit toat\u0103 pe un promontoriu aflat pe malul st\u00e2ng,&nbsp;\u00eenalt, mult mai u\u0219or de ap\u0103rat. Partea aceasta e numit\u0103 La Cit\u00e9 \u0219i e buricul ora\u0219ului de azi. Aici&nbsp;se afl\u0103 castelul, catedrala \u0219i o puzderie de case aristocratice de piatr\u0103, supravie\u021buitoare ale altor timpuri. \u00cen spatele lui se \u00eentinde La Ville, ora\u0219ul muritorilor de r\u00e2nd. Iar de cealalt\u0103 parte a r\u00e2ului se \u00eentinde cartierul La Doutre, frate bun cu La Ville. St\u0103p\u00e2ni ai locului au fost, de-a lungul at\u00e2tor secole de istoriei, o list\u0103 lung\u0103 de con\u021bi \u0219i duci de Anjou. O mul\u021bime de&nbsp;Foulque,&nbsp;Geoffroy, Charles s-au r\u0103zboit sute \u0219i sute de ani, au avut vise de m\u0103rire, s-au \u00eensurat cu principese bogate de prin alte z\u0103ri, au pornit \u00een lumea larg\u0103 s\u0103-\u0219i adjudede&nbsp;noi regate.&nbsp;Foulque al V-lea d&#8217;Anjou s-a \u00eensurat cu Melisanda a Ierusalimului \u0219i-a ajuns rege pe-acolo.&nbsp;Geoffroy V zis Cel Frumos sau, \u0219i mai bine &#8211;&nbsp;Plantagen\u00eat, a fost so\u021bul \u00eemp\u0103r\u0103tesei Matilda, tat\u0103l regelui Henric al II-lea al Angliei, fondatorul faimoasei dinastii ce-a st\u0103p\u00e2nit un imperiu \u00eentins peste jum\u0103tate din actuala Fran\u021b\u0103 \u0219i peste&nbsp;insulele britanice.&nbsp;Charles Ier&nbsp; nu s-a mul\u021bumit cu comitatul str\u0103mo\u0219esc ci-a r\u00e2vnit la coroana Regatului Siciliei \u0219i-al Neapolelui. Un urma\u0219 de-a lui a ajuns rege al Ungariei&#8230; Dup\u0103 care i s-a \u00eenfundat, c-a nimerit sub pietroaiele de la Posada, aruncate de&nbsp;Basarab al nostru (asta-i de la mine, nu scria nimic prin bro\u0219uri). Laissez-vous conter la Cath\u00e9drale Saint-Maurice Prima vizit\u0103 ce-am f\u0103cut-o a fost&nbsp;la catedral\u0103, \u00eentr-acolo m-au trimis str\u0103zile ora\u0219ului. Drept s\u0103 spun, nu m-a impresionat cine \u0219tie ce, chiar \u0219i pliantul meu recuno\u0219tea c\u0103 e doar o modest\u0103 surioar\u0103 a marilor&nbsp;catedrale gotice ale Fran\u021bei. Mai frumoas\u0103 mi s-a p\u0103rut priveli\u0219tea peste Maine, strada \u00een trepte ce cobora la r\u00e2u. Am re\u021binut totu\u0219i r\u0103zboinicii de pe fronton, personaje din Vechiul Testament sub form\u0103 de cavaleri medievali ce par gata s\u0103 coboare de-acolo pentru a merge la Ierusalim, \u00een cruciad\u0103. Apoi am luat-o la pas prin La Ville, pe str\u0103du\u021be \u00eentortocheate. Nu peste mult timp am nimerit&nbsp;\u00eentr-o intersec\u021bie \u00een mijlocul c\u0103ruia trona&nbsp;un&nbsp;Le bon roi Ren\u00e9 de bronz. Ia s\u0103 v\u0103d, nu am vreo bro\u0219uric\u0103 care s\u0103-mi spun\u0103 care-i povestea lui ? Laissez-vous conter le roi&nbsp;Ren\u00e9 et le Ch\u00e2teau Regele&nbsp;Ren\u00e9 s-a n\u0103scut \u00een castelul din Angers \u00een anul 1409. A fost fiul cel mic al ducelui Louis II de Anjou, rege al Ierusalimului \u0219i al Siciliei, conte de Maine, Provence \u0219i Piemont, v\u0103r primar&nbsp;cu regii Fran\u021bei. Mama lui a fost&nbsp;Yolande d&#8217;Aragon, fiica regelui spaniol. Prin venele lui curgea a\u0219adar un s\u00e2nge c\u00e2t se poate de albastru. Fiind cadetul familiei, nu-i erau cuvenite titlurile \u0219i domeniile tat\u0103lui s\u0103u. A fost \u00eens\u0103 adoptat de un unchi cardinal \u0219i mo\u0219tenitor al ducatului de Bar iar&nbsp;apoi \u00eensurat ( la 11 ani ) cu mo\u0219tenitoarea ducatului de Lorena. Viitorul \u00eei era asigurat. Soarta a f\u0103cut ca tat\u0103l \u0219i fratele lui s\u0103 moar\u0103 devreme, \u00een timpul luptelor pentru coroana regatului de Neapole, a\u0219a c\u0103, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 s-a pricopsit&nbsp;\u0219i cu titlurile lor. S-a molipsit \u0219i el de mirajul coroanei italiene \u0219i-a \u00eencercat s-o st\u0103p\u00e2neasc\u0103. N-a prea reu\u0219it, a trebuit s\u0103 se retrag\u0103 \u00een favoarea neamurilor sale din Aragon. Istoria asta a Europei e plin\u0103 de lupte interminabile \u00eentre fra\u021bi, veri\u0219ori \u0219i alte nemotenii. Mai mare ru\u0219inea. Izgonit din Italia,&nbsp;Ren\u00e9 s-a \u00eentors \u00een ducatele lui fran\u021buze\u0219ti, un prin\u021b itinerant. La sf\u00e2r\u0219itul r\u0103zboiului de o sut\u0103 de ani, l-a ajutat pe cumnatul s\u0103u, regele Carol al 7-lea s\u0103-\u0219i recucereasc\u0103 regatul de la englezi. &nbsp;Nu i-a fost de mare folos pentru c\u0103 la b\u0103tr\u00e2ne\u021be noul rege al Fran\u021bei Louis al 11-lea a dorit s\u0103 alipeasc\u0103&nbsp;ducatul de Anjou la Coroana Fran\u021bei. R\u0103mas f\u0103r\u0103 mo\u0219tenitori direc\u021bi \u0219i nedorind s\u0103 se bat\u0103 cu nepotul s\u0103u, regele&nbsp;Ren\u00e9 a predat castelul f\u0103r\u0103 lupt\u0103 \u0219i s-a retras \u00een Provence. De-a lungul vie\u021bii sale, regele&nbsp;Ren\u00e9 a locuit doar 15 ani \u00een fieful&nbsp;s\u0103u din Angers. O perioada benefic\u0103 pentru castel.&nbsp;\u00cen acea vreme au fost construite noi cl\u0103diri dup\u0103 moda italian\u0103, un&nbsp;Chatelet pitoresc, iar \u0219an\u021burile de ap\u0103rare au fost transformate \u00een gr\u0103dini.&nbsp;Ren\u00e9 ar fi vrut s\u0103 construiasc\u0103 \u0219i f\u00e2nt\u00e2ni arteziene, tot dup\u0103 model italian, dar din p\u0103cate nu a reu\u0219it. Am fost \u0219i eu \u00een vizit\u0103 la castelul din Angers. M-am l\u0103sat impresionat\u0103 de zidurile lui puternice, de r\u0103m\u0103\u0219i\u021bele capelelor \u0219i ale palatului ducal. I-am dat ocol&nbsp;pe Chemin de Ronde printre ghivece de flori \u0219i gr\u0103dini suspendate. Am admirat Maine \u0219i la Doutre de la \u00een\u0103l\u021bime. Am f\u0103cut popas \u00een gr\u0103dinile interioare, prilej pentru&nbsp;traducerea indicatoarelor (doar) fran\u021buze\u0219ti unui indian \u00een v\u00e2rst\u0103 ce nu-\u0219i g\u0103sea drumul. Apoi am dezb\u0103tut, cu acela\u0219i indian, originea Mariei Curie. El zicea c\u0103-i rom\u00e2nc\u0103 ( de-a mea cu alte cuvinte ), eu ziceam c\u0103 nu, e polonez\u0103. Am c\u0103zut la pace doar dup\u0103 ce-am consultat internetul. Dup\u0103 aceast\u0103 pauz\u0103 am pornit spre principalul punct de interes g\u0103zduit \u00een galeriile castelului. Cea mai b\u0103tr\u00e2n\u0103 (1380) \u0219i cea mai lung\u0103 (106 m) tapiserie medieval\u0103 ce-a supravie\u021buit p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre. Tapiseria Apocalipsei spune, a\u0219a cum \u00eei arat\u0103 \u0219i numele, povestea viziunilor apostolului Ioan despre sf\u00e2r\u0219itul lumii. Doar c\u0103 e spus\u0103 cu cuvinte potrivite secolului al 14-lea. E o interesant\u0103 incursiune \u00een imaginarul medieval, printre relele r\u0103zboaielor \u0219i a molimelor de atunci. A fost \u021besut\u0103 \u00een ateliere parisiene, la comanda lui Louis I d&#8217;Anjou, bunicul regelui&nbsp;Ren\u00e9. Dup\u0103 preluarea ducatului \u00een regatul Fran\u021bei a fost mutat\u0103 \u00een catedrala din Angers. La Revolu\u021bie a sc\u0103pat nev\u0103t\u0103mat\u0103 ca prin minune, dar ulterior a fost socotit\u0103 demodat\u0103 \u0219i era c\u00e2t pe ce s\u0103 fie aruncat\u0103 la gunoi. Noroc cu iubitorii de patrimoniu na\u021bional. Acum e expus\u0103 \u00eentr-o galerie lung\u0103 \u0219i \u00eentunecoas\u0103, spre a potoli curiozitatea c\u0103l\u0103torilor. Laisez-vous conter &#8230; pe unde-am mai hoin\u0103rit prin Angers Urm\u0103toarea oprire a fost la un conac de piatr\u0103 numit Maison canoniale Saint-Maurille,&nbsp;situat pe-o str\u0103du\u021b\u0103 ce leag\u0103 castelul de catedral\u0103. Casa&nbsp;a fost&nbsp;pomenit\u0103 pentru prima dat\u0103 prin textele&nbsp;de la \u00eenceputul secolului al 15-lea. Pe vremuri a apar\u021binut bisericii, acum e cas\u0103 particular\u0103. Nu e vizitabil\u0103 dec\u00e2t cu ocazia zilelor patrimoniului. Am intrat doar \u00een gr\u0103din\u0103 pentru a admira priveli\u0219tea spre Maine, apoi am plecat mai departe. Apoi am trecut podul \u0219i-am intrat \u00een biserica Sfintei Treimi. Mi-a pl\u0103cut aici o statuie de lemn a Tat\u0103lui, Fiului \u0219i a Sf\u00e2ntului Duh, aflat\u0103 la altar. \u00cen rest austeritate total\u0103. A urmat un scurt popas la&nbsp;h\u00f4pital Saint-Jean, unde-ar fi trebuit s\u0103 v\u0103d o alt\u0103 tapiserie, de data aceasta modern\u0103. Dar nu m-au primit cu rucsacul \u00een spinare \u0219i, cum n-aveam unde s\u0103-l abandonez, a trebuit s\u0103 fac cale \u00eentoars\u0103 \u0219i s\u0103 m\u0103 duc spre hotelul unde-mi rezervasem cazare pentru o noapte. Pe drum am mai trecut pe l\u00e2ng\u0103 Maison d&#8217;Adam, cea mai bine conservat\u0103 cas\u0103 de lemn din Angers (din cele patru ce-au mai supravie\u021buit). A fost pe vremuri pr\u0103v\u0103lia \u0219i locuin\u021ba unui farmacist. Numele i se trage de la un Adam \u0219i o Ev\u0103 de lemn ce p\u0103zeau un Arbore al Vie\u021bii dintr-un col\u021b al case. Un ultim popas l-am f\u0103cut \u00een recent restaurata&nbsp;Collegiale Saint Martin unde m-am \u00eenv\u00e2rtit printre statuete baroce r\u0103mase f\u0103r\u0103 cap \u0219i madone dolofane. Apoi m-am prezentat la hotel, s\u0103-mi mai trag sufletul. Spre sear\u0103 m-am \u00eentors \u00eens\u0103 la H\u00f4pital Saint-Jean, de data asta f\u0103r\u0103 rucsac. Cl\u0103direa aceasta e unul dintre cele mai vechi spitale ce s-au construit \u00een Fran\u021ba. E pomenit\u0103 pentru prima dat\u0103 pe vremea lui Henric al II-lea Plantagenet \u0219i-a continuat s\u0103 ad\u0103posteasc\u0103 bolnavii ora\u0219ului p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu \u00een 1865. La \u00eenceput doctorii \u0219i personalul medical erau c\u0103lug\u0103ri. Abia la Revolu\u021bie a devenit spital laic. Ast\u0103zi, marea sal\u0103 &nbsp;a bolnavilor a fost transformat\u0103 \u00een muzeu. Ad\u0103poste\u0219te o alt\u0103 tapiserie mare c\u00e2t o zi de post, de data aceasta modern\u0103. E opera lui&nbsp;Jean Lur\u00e7at \u0219i se cheam\u0103 Le Chant du monde, C\u00e2ntecul lumii. Spune \u0219i ea povestea unei posibile apocalipse, datorate bombelor nucleare, r\u0103zboaielor mondiale reci sau calde. Iar pe post de Ierusalim ceresc, ne sugereaz\u0103&nbsp;speran\u021ba \u00eentr-o lume mai bun\u0103, \u00een care Omul va cuceri Cosmosul \u0219i nu se va sinucide \u00een r\u0103zboaie fratricide. Astea au fost descoperirile mele angevine. Seara am petrecut-o patrul\u00e2nd pe malul r\u00e2ului Maine, a\u0219tept\u00e2nd ora albastr\u0103 pentru a face c\u00e2teva fotografii mai \u0219mechere. Apoi m-am dus la culcare. Din p\u0103cate, duminica ce-a urmat n-a sem\u0103nat deloc cu s\u00e2mb\u0103ta. Vremea frumoas\u0103 a fost alungat\u0103&nbsp;de o ploaie m\u0103runt\u0103 \u0219i s\u00e2c\u00e2itoare ce mi-a alungat tot cheful de plimbare prin Angers. \u00cenainte de a-mi lua r\u0103mas bun am mai trecut totu\u0219i pe la Maison Bleue, o interesant\u0103 ar\u0103tare art deco. Apoi m-am prezentat la gar\u0103, s\u0103 iau trenul spre Saumur. Aplica\u021bia meteo de pe telefon \u00eemi promitea c\u0103 acolo m\u0103 voi re\u00eent\u00e2lni cu Soarele. 00"}