{"version":"1.0","provider_name":"Uli\u021barnica","provider_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp","author_name":"AncaHM","author_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/author\/ancahm\/","title":"Amiens - &#x1f1eb;&#x1f1f7; Franta - Uli\u021barnica","type":"rich","width":600,"height":338,"html":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"RCRaQ9MQR8\"><a href=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/amiens\/\">Amiens<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/amiens\/embed\/#?secret=RCRaQ9MQR8\" width=\"600\" height=\"338\" title=\"&#8222;Amiens&#8221; &#8211; Uli\u021barnica\" data-secret=\"RCRaQ9MQR8\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script>\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/\/# sourceURL=https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-includes\/js\/wp-embed.min.js\n<\/script>\n","thumbnail_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/2016-09-03-21-coperta.jpg","thumbnail_width":1000,"thumbnail_height":662,"description":"Se apropia un weekend de hoin\u0103real\u0103 iar&nbsp;eu nu m\u0103 puteam hot\u0103r\u00ee \u00eencotro s-o iau. A\u0219a c\u0103 \u00eel \u00eentreb pe Olivier, colegul de banc\u0103 din La Defense.&nbsp;&#8222;Cum e Amiens? Merit\u0103 s\u0103 m\u0103 duc p\u00e2n\u0103 acolo?&#8221; . El se uit\u0103 la mine z\u00e2mbind, ridic\u0103 din umeri \u0219i zice:&nbsp; &#8222;Habar n-am, n-am fost niciodat\u0103 pe-acolo. Da-mi poveste\u0219ti tu c\u00e2nd te \u00eentorci.&#8221; \u0218i uite-a\u0219a&nbsp;am primit un &#8222;task&#8221; suplimentar \u00een afara orelor de serviciu. Din fericire a fost unul foarte, foarte u\u0219or de \u00eendeplinit, cu surprize pl\u0103cute de la cap la coad\u0103. C\u00e2nd a sosit timpul s\u0103 trag linie \u0219i s\u0103 adun plusurile \u0219i minusurile am constatat c\u0103 m-am ales cu: una bucat\u0103 revela\u021bie, surpriza unei catedrale colorate, o excursie prin universul lui Jules Verne \u0219i cu multe ore pl\u0103cute petrecute pe str\u0103zile ora\u0219ului Amiens. Quartier Saint-Leu Revela\u021bia s-a produs&nbsp;\u00een fa\u021ba unei farfurii pe care trona&nbsp;o cin\u0103 apetisant\u0103, pe c\u00e2nd m\u0103 piteam&nbsp;st\u00e2njenit\u0103 la m\u0103su\u021ba unuia din multele restaurante \u00een\u0219irate de-a lungul r\u00e2ului Somme, \u00een cartierul Saint-Leu. Greu m-am obi\u0219nuit cu terasele astea fran\u021buze\u0219ti. Mesele sunt mici, apropiate, abia te po\u021bi strecura pe scaun din pricina \u00eenghesuielii. La \u00eenceput am dat vina pe zg\u00e2rcenia ce-i caracterizeaz\u0103, zice-se, pe francezi. Abia la Amiens mi-a picat fisa c\u0103 s-ar putea s\u0103 mai existe o explica\u021bie. La o mas\u0103 de-al\u0103turi, lipit\u0103 de a mea dealtfel, se plictisea de zor un cuplu mai \u00een v\u00e2rst\u0103. Ce erau s\u0103-\u0219i mai spun\u0103 dup\u0103 ani \u0219i ani de c\u0103snicie, a\u0219tept\u00e2nd cina&nbsp;la masa unui restaurant? Drept urmare, domnului i-a venit cheful de-a sta la o \u0219uet\u0103 cu mine. \u0218i iac-a\u0219a, cu engleza din \u0219coal\u0103 pe care a uitat-o el \u0219i cu franceza (tot din \u0219coal\u0103) pe care am uitat-o eu, ne-am \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it vrute \u0219i nevrute. Nu obi\u0219nuiesc s\u0103 fac astfel de indiscre\u021bii, dar acum toat\u0103 ariceala mea s-a topit \u00een fa\u021ba polite\u021bii \u0219i bonomiei lui. Am r\u0103suflat \u00eens\u0103 u\u0219urat\u0103 c\u00e2nd la masa urm\u0103toare, vecin\u0103 cu a lor, s-au instalat ni\u0219te francezi la fel de vorb\u0103re\u021bi. Vecinul meu m-a p\u0103r\u0103sit &#8211; u\u0219urat \u0219i el m\u0103 g\u00e2ndesc &#8211; \u0219i a \u00eenceput s\u0103 fac\u0103 conversa\u021bie \u00een partea cealalt\u0103, pe limba lui natal\u0103. Iar eu mi-am concentrat aten\u021bia \u00een farfurie, rumeg\u00e2nd \u00een g\u00e2nd revela\u021bia cu privire la&nbsp;schepsisul&nbsp;meselor \u00eenghesuite de pe terasele fran\u021buze\u0219ti. Cum s\u0103 mai stai la o mic\u0103 b\u00e2rf\u0103 cu vecinii, cum s\u0103 mai afli nout\u0103\u021bi din lumea larg\u0103, dac\u0103 mesele ar fi la mare dep\u0103rtare? Ce plicticoas\u0103 ar fi cina dac\u0103 n-ar putea fi asortat\u0103 cu pu\u021bin\u0103 tr\u0103nc\u0103neal\u0103. Dup\u0103 cin\u0103 m-am \u00eenv\u00e2rtit pu\u021bin pe str\u0103du\u021bele cartierului Saint-Leu , printre case din alte vremuri, de-a lungul canalelor r\u00e2ului Somme.&nbsp;C\u00e2nd s-a l\u0103sat&nbsp;\u00eenserarea am trecut podul \u0219i m-am \u00eendreptat spre catedral\u0103. Trebuia s\u0103-mi ocup un loc la spectacolul&nbsp;Son et lumi\u00e8re. Cath\u00e9drale Notre-Dame d&#8217;Amiens Recunosc, Catedrala din Amiens m-a impresionat suficient de mult ca s-o a\u0219ez pe locul doi \u00een lista preferin\u021belor mele, la concuren\u021b\u0103 mare cu catedrala din Strasbourg. Interiorul ei m-a dat gata. E imens, se zice c\u0103 \u00eencap dou\u0103 catedrale Notre Dame de Paris \u00een ea, dar&nbsp;totodat\u0103 aerisit \u0219i luminos. \u00cen plus, pere\u021bii i-au fost cur\u0103\u021ba\u021bi de negreala timpului iar acum pare nou nou\u021b\u0103, a\u0219a cum a fost l\u0103sat\u0103 de constructorii ei acum 700 de ani. Catedrala a fost construit\u0103 \u00eentr-un timp record, \u00eentre anii&nbsp;1220 \u0219i 1270, motiv pentru care e mult mai armonioas\u0103 dec\u00e2t alte surate de-ale ei. \u0218i-a pierdut din p\u0103cate mai toate vitraliile dar se poate l\u0103uda cu o &#8222;band\u0103&#8221; de statui de lemn pictat, a\u0219ezate de-a lungul corului, ce spun pove\u0219ti despre Iisus, Sf\u00e2ntul Ioan Botez\u0103torul \u0219i Sf\u00e2ntul Firmin, primul episcop de Amiens. Dar cea mai mare surpriz\u0103 pe care mi-a oferit-o Catedrala din Amiens s-a \u00eent\u00e2mplat t\u00e2rziu, abia dup\u0103 apusul soarelui, \u00een timpul unui spectacol de sunet \u0219i lumini. La \u00eenceput am fost sceptic\u0103 \u0219i mai mai c\u0103 m-a\u0219 fi dus la culcare. Nu-mi prea plac spectacolele astea cu lumini proiectate pe cl\u0103diri. Dar aici a fost ceva deosebit. Pentru c\u0103 &#8230; \u00cen timpul lucr\u0103rilor de cur\u0103\u021bare \u0219i restaurare de acum 20 de ani, speciali\u0219tii au avut surpriza s\u0103 descopere urme de vopsea pe statuile ce \u00eempodobesc fa\u021bada de vest. Au ajuns la concluzia c\u0103, la un moment dat, \u00een Evul Mediu, fa\u021bada a fost pictat\u0103 \u00een culori str\u0103lucitoare. S-au str\u0103duit s\u0103 reconstituie cu exactitate gama de vopseluri \u0219i culori folosite iar apoi s-au hot\u0103r\u00e2t s\u0103 proiecteze pe ziduri lumini elaborat construite astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 &#8222;repicteze&#8221; statuile, s\u0103 recreeze fa\u021bada a\u0219a cum se prezenta ea \u00een secolul al 13-lea. Rezultatul e impresionant iar fotografiile pot \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219i doar o mic\u0103 buc\u0103\u021bic\u0103 din vraja momentului. M-am desp\u0103r\u021bit cu greu de sfin\u021bii, regii \u0219i episcopii colora\u021bi ce-mi z\u00e2mbeau din portaluri dar gata, sosise vremea s\u0103 m\u0103 retrag \u00een b\u00e2rlog. A doua zi o puteam lua de la cap\u0103t doar. Maison de Jules Verne&nbsp; Am p\u0103r\u0103sit o s\u00e2mb\u0103t\u0103 seara plin\u0103 de stele&nbsp;\u0219i am fost \u00eent\u00e2mpinat\u0103 de o duminic\u0103 diminea\u021b\u0103 mohor\u00e2t\u0103 \u0219i \u00eentunecat\u0103. Afar\u0103 ploua de rupea. Ce era s\u0103 fac? Am abandonat g\u00e2ndul de-a trage o fug\u0103 p\u00e2n\u0103 la&nbsp;gr\u0103dina botanic\u0103 \u0219i am c\u0103utat ceva de vizitat pe interior. Casa lui Jules Verne p\u0103rea obiectivul ideal. Jules Verne nu s-a n\u0103scut \u00een Amiens ci la Nantes, dar s-a \u00eensurat la un moment dat cu o doamn\u0103 bogat\u0103 din Amiens \u0219i s-a mutat aici. A devenit un respectabil membru al comunit\u0103\u021bii, a fost ales \u00een consiliul or\u0103\u0219enesc, a fost responsabil cu construirea unui circ. Acum, casa \u00een care a locuit g\u0103zduie\u0219te un muzeu ce-i e dedicat, un amestec de cotidian \u0219i fantastic. Mi-au pl\u0103cut \u00een mod deosebit cabinetul maestrului, ce-avea o imens\u0103 hart\u0103 a lumii desenat\u0103 pe parchet, c\u0103m\u0103ru\u021ba din pod, amenajat\u0103 precum o cabin\u0103 de c\u0103pitan de vas, biblioteca ticsit\u0103 cu colec\u021bii ale&nbsp;Voyages extraordinaires. Centre ville Fie ploaie, fie vreme frumoas\u0103 prin centrul ora\u0219ului Amiens a fost musai s\u0103 m\u0103 \u00eenv\u00e2rt de nenum\u0103rate ori. Centre ville e un amestec de vechi \u0219i nou. &nbsp;L-am cunoscut nu mult timp dup\u0103 sosirea \u00een ora\u0219, dup\u0103 vizita \u00een Hortillonnages. &nbsp;Am pornit&nbsp;\u00een explorare de la gar\u0103, punct de reper cunoscut, spre hotelul unde-mi arvunisem un loc de dormit. Am l\u0103sat \u00een urm\u0103&nbsp;Le Tour Perret, o construc\u021bie de beton ridicat\u0103 dup\u0103 al doilea r\u0103zboi mondial,&nbsp;dup\u0103 planurile aceluia\u0219i arhitect pe care \u00eel \u00eent\u00e2lnisem \u00een Le Havre, Auguste Perret. Am urmat c\u00e2teva str\u0103zi pietonale albe, curate, placate cu gresie crem, de ziceai c\u0103 sunt \u00een holul unui hotel, nu \u00een centrul ora\u0219ului. Din loc \u00een loc, panouri mari cu fotografii ar\u0103tau trec\u0103torului cum ar\u0103ta ora\u0219ul \u00eenainte \u0219i dup\u0103 r\u0103zboi. Amiens&nbsp;a fost pe linia frontului \u00een timpul ambelor r\u0103zboaie mondiale \u0219i distrugerile pe care le-a suferit au fost mari \u00een ambele cazuri. Din fericire cicatricile s-au vindecat irepro\u0219abil, r\u0103nile pot fi v\u0103zute ast\u0103zi doar \u00een fotografii vechi. Cam at\u00e2t am avut de spus. Am s\u0103 las fotografiile s\u0103 povesteasc\u0103 ceva despre v\u00e2rstele ora\u0219ului. La revedere Amiens, mul\u021bumesc pentru pl\u0103cerea ce mi-ai adus-o. 00"}