{"version":"1.0","provider_name":"Uli\u021barnica","provider_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp","author_name":"AncaHM","author_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/author\/ancahm\/","title":"Albi - &#x1f1eb;&#x1f1f7; Franta - Uli\u021barnica","type":"rich","width":600,"height":338,"html":"<blockquote class=\"wp-embedded-content\" data-secret=\"xX1sisD4uU\"><a href=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/albi\/\">Albi<\/a><\/blockquote><iframe sandbox=\"allow-scripts\" security=\"restricted\" src=\"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/albi\/embed\/#?secret=xX1sisD4uU\" width=\"600\" height=\"338\" title=\"&#8222;Albi&#8221; &#8211; Uli\u021barnica\" data-secret=\"xX1sisD4uU\" frameborder=\"0\" marginwidth=\"0\" marginheight=\"0\" scrolling=\"no\" class=\"wp-embedded-content\"><\/iframe><script>\n\/*! This file is auto-generated *\/\n!function(d,l){\"use strict\";l.querySelector&&d.addEventListener&&\"undefined\"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!\/[^a-zA-Z0-9]\/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret=\"'+t.secret+'\"]'),c=new RegExp(\"^https?:$\",\"i\"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display=\"none\";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute(\"style\"),\"height\"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):\"link\"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute(\"src\")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener(\"message\",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener(\"DOMContentLoaded\",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll(\"iframe.wp-embedded-content\"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute(\"data-secret\"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+=\"#?secret=\"+t,e.setAttribute(\"data-secret\",t)),e.contentWindow.postMessage({message:\"ready\",secret:t},\"*\")},!1)))}(window,document);\n\/\/# sourceURL=https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-includes\/js\/wp-embed.min.js\n<\/script>\n","thumbnail_url":"https:\/\/www.ulitarnica.ro\/wp\/wp-content\/uploads\/2025\/11\/2025-10-19-coperta-0003.jpg","thumbnail_width":1000,"thumbnail_height":750,"description":"Dup\u0103 ce-am p\u0103r\u0103sit Carcassonne, periplul nostru prin Fran\u021ba medieval\u0103 a continuat cu Albi, un ora\u0219 ce-a dat denumirea unei cruciade luptate nu \u00een Levantul \u00eendep\u0103rtat \u0219i \u00een curtea vecinilor. Cruciada \u00eempotriva albigensilor, adic\u0103 a celor din Albi, a reprezentat de fapt cucerirea Occitaniei de c\u0103tre regatul Fran\u021bei, sub pretextul eradic\u0103rii ereziei catare. C\u00e2te ceva despre catari Sub denumirea aceasta de catari se ascunde o mi\u0219care religioas\u0103 aparte ap\u0103rut\u0103 \u00een sudul Fran\u021bei prin secolele XII\u2013XIII pe vremea marilor proteste \u00eempotriva bisericii catolice extrem de bogate \u0219i dominatoare. Tot pe atunci Europa descoperea predicile franciscanilor \u0219i argumentele dominicanilor \u0219i, cu pu\u021bin noroc, catarii ar fi putut deveni un alt ordin catolic. I-a pierdut \u00eens\u0103 credin\u021ba lor strict dualist\u0103 ce spunea c\u0103 lumea material\u0103 era opera unui principiu r\u0103u iar sufletul apar\u021binea unui principiu bun, de lumin\u0103 pur\u0103. Nu se \u0219tie prea bine cum de-au ajuns aceste idei \u00eemprumutate de la gnosticii antichit\u0103\u021bii t\u00e2rzii sau de la iranienii zoroastrieni \u00een sudul Fran\u021bei. Poate de la ni\u0219te bogomili balcanici r\u0103t\u0103ci\u021bi, poate de la negustori cu treburi \u00een Orient sau poate de la ni\u0219te cavaleri crucia\u021bi infecta\u021bi cu n\u0103stru\u0219nice idei p\u0103g\u00e2ne. Catarii au r\u0103mas un mister aproape nedescifrat p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre pentru c\u0103 ei \u00een\u0219i\u0219i nu au l\u0103sat \u00een urm\u0103 aproape nimic scris. Tot ce \u0219tim despre ei provine din scrierile du\u0219manilor lor.&nbsp;Numele de catari nu \u0219i l-au dat ei \u00een\u0219i\u0219i. A fost o porecl\u0103 lansat\u0103 pe la 1163 de abatele german Eckbert din Sch\u00f6nau, care \u00eei vedea ca pe ni\u0219te \u201epuri\u0219ti\u201d \u2014 katharoi \u00een greac\u0103, \u201ecei cura\u021bi\u201d. Nu a fost un compliment ci mai degrab\u0103 o etichet\u0103 menit\u0103 s\u0103-i a\u0219eze \u00eentr-o lumin\u0103 suspect\u0103. \u00cen Occitania se numeau simplu \u201ecre\u0219tini\u201d sau \u201eoameni buni\u201d (bons hommes), ceea ce, desigur, a iritat enorm Biserica oficial\u0103. Catarii credeau a\u0219adar \u00eentr-o lume \u00eemp\u0103r\u021bit\u0103 \u00eentre dou\u0103 principii: binele spiritual \u0219i r\u0103ul material. Pentru ei, lumea fizic\u0103 era crea\u021bia unui demiurg inferior iar sufletul trebuia eliberat prin via\u021b\u0103 auster\u0103, post \u0219i simplitate. Nu consumau carne, nu atingeau arme, nu min\u021beau, nu jurau, nu aveau ierarhii complicate, nu cereau bani, nu construiau temple opulente \u2014 tot ce lega omul de lumea material\u0103 era privit cu suspiciune. Comunitatea lor era \u00eemp\u0103r\u021bit\u0103 \u00eentre credincio\u0219i, adic\u0103&nbsp;oameni obi\u0219nui\u021bi, simpatizan\u021bi ai doctrinei \u0219i perfec\u021bi, adic\u0103 asce\u021bii propriu-zi\u0219i, cei care tr\u0103iau f\u0103r\u0103 posesiuni, f\u0103r\u0103 familie, f\u0103r\u0103 violen\u021b\u0103 \u0219i erau hr\u0103ni\u021bi de comunitate. \u00cen mod paradoxal, de\u0219i doctrina lor era radical\u0103, via\u021ba comunit\u0103\u021bilor catare era surprinz\u0103tor de pa\u0219nic\u0103 \u0219i stabil\u0103 social. Existau multe femei \u201eperfec\u021bi\u201d, nivelul de alfabetizare era mai ridicat dec\u00e2t \u00een mediile rurale obi\u0219nuite, iar \u00een unele ora\u0219e precum Albi, Toulouse, Carcassonne erau respecta\u021bi pentru modul lor de via\u021b\u0103. Erau un soi de cre\u0219tini radicali dar cu un comportament care p\u0103rea mai apropiat de Evanghelii dec\u00e2t via\u021ba unor episcopi bine hr\u0103ni\u021bi. Catarii aveau un singur ritual important, consolamentum, administrat doar de acei \u201eperfec\u021bi\u201d asce\u021bi. Era o binecuv\u00e2ntare solemn\u0103 care transforma credinciosul obi\u0219nuit \u00eentr-un \u201epurificat\u201d, preg\u0103tit s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 lumea material\u0103. Pentru perfec\u021bi, ritualul marca \u00eenceputul unei vie\u021bi de abstinen\u021b\u0103 aproape total\u0103; pentru oamenii obi\u0219nui\u021bi era primit cel mai des \u00een pragul mor\u021bii. Iar dup\u0103 ritual, dac\u0103 muribundul se \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2na s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, nu mai avea voie s\u0103 ating\u0103 carne, vin sau via\u021b\u0103 lumeasc\u0103 \u2014 trebuia s\u0103 se purifice prin post. Pentru adversari, aceast\u0103 practic\u0103 a devenit dovada perfect\u0103 c\u0103 \u201esecta\u201d era barbar\u0103: li se p\u0103rea de ne\u00een\u021beles c\u0103 un om ar accepta de bun\u0103voie s\u0103 fie hr\u0103nit doar cu ap\u0103 \u0219i p\u00e2ine. \u00cen realitate nu era barbarie ci doar logica lor dualist\u0103 dus\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. Dac\u0103 lumea material\u0103 e rea, atunci nu merit\u0103 s\u0103 fie hr\u0103nit\u0103. Dar, tocmai simplitatea lor \u0219i refuzul oric\u0103rei violen\u021be, autorit\u0103\u021bi institu\u021bionale, propriet\u0103\u021bi \u0219i jur\u0103minte au fost percepute ca o amenin\u021bare la adresa ordinii feudale \u0219i a bisericii catolice. \u00cempotriva lor a fost asmu\u021bit\u0103, la rug\u0103mintea papalit\u0103\u021bii, \u00eentreaga putere a regatului francez. Cruciada \u00eempotriva lor (1209\u20131229) a fost ca o invazie a nordului asupra sudului, dur\u0103 \u0219i plin\u0103 de atrocit\u0103\u021bi. Catarii au fost trata\u021bi ca ni\u0219te specimene ce trebuiau rase de pe fa\u021ba p\u0103m\u00e2ntului. Dup\u0103 \u00eenfr\u00e2ngere credin\u021ba catarilor s-a stins f\u0103r\u0103 urme vizibile. Nu au l\u0103sat monumente, nici obiecte, liturghii sau cronici proprii. Doar c\u00e2teva fragmente de ritual, c\u00e2teva nume, c\u00e2teva acuza\u021bii \u0219i c\u00e2teva ruine. \u00centr-un Occident care avea s\u0103 devin\u0103 din ce \u00een ce mai ra\u021bional ei au r\u0103mas o amintire slab\u0103, aproape ireal\u0103, ca o sect\u0103 venit\u0103 de nic\u0103ieri \u0219i disp\u0103rut\u0103 f\u0103r\u0103 urme. Ora\u0219ul Albi a fost unul dintre focarele mi\u0219c\u0103rii catarilor, de unde \u0219i numele cruciadei \u00eempotriva albigensilor. Dup\u0103 cucerire a fost transformat \u00eentr-un ora\u0219-manifest: un loc unde Biserica \u0219i coroana francez\u0103 au vrut s\u0103 arate clar cine conduce. De aceea, \u00een inima ora\u0219ului coexist\u0103 dou\u0103 lumi arhitecturale. Pe de o parte Coll\u00e9giale Saint-Salvi, vechea biseric\u0103 a or\u0103\u0219enilor, romanic\u0103 \u0219i primitoare, expresia unei spiritualit\u0103\u021bi locale, str\u00e2ns \u00eenconjurat\u0103 de case. Pe de alt\u0103 parte, palatul episcopal \u0219i catedrala Sainte-C\u00e9cile, ambele ridicate asemenea unor fortifica\u021bii urbane, ca o demonstra\u021bie de for\u021b\u0103 \u0219i credin\u021b\u0103 impus\u0103 \u0219i aflate la un \u0219an\u021b de ap\u0103rare distan\u021b\u0103 de ora\u0219ul propriu-zis. Palais de la Berbie \u00cen Albi am avut norocul unui tur ghidat prin ora\u0219. Dar p\u00e2n\u0103 s\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim cu Ludovic&nbsp; am avut la dispozi\u021bie aproape dou\u0103 ceasuri pe care s\u0103 le petrecem de capul nostru. Am ales cu mic cu mare s\u0103 vizit\u0103m vechiul palat episcopal care \u00een zilele noastre ad\u0103poste\u0219te un muzeu dedicat celui mai faimos fiu al ora\u0219ului, pictorul Toulouse-Lautrec. Seam\u0103n\u0103 cu o revan\u0219\u0103 a istoriei, arta profan\u0103 \u0219i ironic\u0103 a unui spirit liber bine instalat\u0103 \u00een inima puterii biserice\u0219ti. Drept s\u0103 spun nu \u0219tiu ce mi-a pl\u0103cut mai mult, pinacoteca sau palatul propriu-zis. M-au impresionat \u00eendeosebi gr\u0103dinile din exterior, construite la \u00een\u0103l\u021bime de-a lungul r\u00e2ului Tarn, izolate \u0219i ele de ora\u0219ul recalcitrant. Reu\u0219eau totu\u0219i cu greu s\u0103 \u00eembl\u00e2nzeasc\u0103 cl\u0103direa aceea rece, ca un zigurat de c\u0103r\u0103mid\u0103. Coll\u00e9giale Saint-Salvi Dup\u0103 \u00eent\u00e2lnirea cu Ludovic, am \u00eenceput vizitele oficiale cu o biseric\u0103 oarecum ciudat\u0103, construit\u0103 jum\u0103tate din piatr\u0103, jum\u0103tate din c\u0103r\u0103mid\u0103. Coll\u00e9giale Saint-Salvi este cea mai veche biseric\u0103 din Albi \u0219i adev\u0103rata biseric\u0103 a ora\u0219ului, ap\u0103rut\u0103 mult \u00eenainte ca episcopii nordici s\u0103 ridice uria\u0219a Sainte-C\u00e9cile. A fost construit\u0103 \u00eentre secolele X\u2013XII \u0219i, ca orice cl\u0103dire crescut\u0103 organic, n-are nimic din rigoarea \u0219i monumentalitatea catedralei. E jum\u0103tate romanic\u0103, jum\u0103tate gotic\u0103, jum\u0103tate piatr\u0103, jum\u0103tate c\u0103r\u0103mid\u0103 \u2014 un amestec perfect adaptat ora\u0219ului, a\u0219a cum era el \u00eenainte de interven\u021bia francezilor din nord. Numele \u00eei vine de la Sf\u00e2ntul Salvius, episcop \u00een Albi \u00een secolul al VI-lea, ale c\u0103rui relicve erau p\u0103strate aici. Saint-Salvi era administrat\u0103 nu de monahi, ci de canonici \u2014 clericii locali, organiza\u021bi \u00eentr-un capitlu care se ocupa de slujbe, propriet\u0103\u021bi \u0219i de buna r\u00e2nduial\u0103 a comunit\u0103\u021bii. Era un loc al oamenilor din Albi, str\u00e2ns \u00eenconjurat de case, ateliere \u0219i mici str\u0103du\u021be comerciale, un centru urban viu, nu un bastion. Arhitectura ei ciudat\u0103 e explicat\u0103 de geologie. Albi se afl\u0103 chiar pe linia de frontier\u0103 dintre zonele bogate \u00een piatr\u0103 \u0219i cele \u00een care c\u0103r\u0103mida era materialul standard de construc\u021bie. Colegiala a fost construit\u0103 cu ce se g\u0103sea la \u00eendem\u00e2n\u0103: baza \u0219i portalul sudic \u00een piatr\u0103, turnul-clopotni\u021b\u0103 \u0219i nervurile gotice \u00een c\u0103r\u0103mid\u0103. E un fel de manual vizual despre cum ar\u0103ta sudul Fran\u021bei \u00eenainte de cruciad\u0103: modest, amestecat, pragmatic, f\u0103r\u0103 ambi\u021bii de fort\u0103rea\u021b\u0103. Interiorul nu e deosebit de impresionant. Ni s-a atras aten\u021bia asupra unor picturi trompe-l\u2019\u0153il, de o pictur\u0103 flamand\u0103 reprezent\u00e2nd o Piet\u00e0 \u0219i asupra unor statui din lemn, \u00een m\u0103rime natural\u0103, reprezent\u00e2nd scena Ecce Homo din care se pierduse Pilat dar ap\u0103reau membrii sinedriului. La sf\u00e2r\u0219it am fost pofti\u021bi \u00een claustrul colegialei, un detaliu minunat \u0219i adesea ignorat, o curte lini\u0219tit\u0103, cu arcade romano-gotice \u0219i coloane sub\u021biri, care p\u0103streaz\u0103 \u00eenc\u0103 aerul unei comunit\u0103\u021bi de canonici dedica\u021bi ritmului zilnic al ora\u0219ului. Cath\u00e9drale Sainte-C\u00e9cile Urm\u0103torul obiectiv de pe lista vizitelor a fost Catedrala Sainte-C\u00e9cile, cea mai neobi\u0219nuit\u0103 \u0219i mai intimidant\u0103 catedral\u0103 pe care am v\u0103zut-o vreodat\u0103. Ridicat\u0103 imediat dup\u0103 cruciada \u00eempotriva catarilor, \u00eentre 1282 \u0219i 1480, a fost g\u00e2ndit\u0103 nu doar ca biseric\u0103 ci \u0219i ca o declara\u021bie politic\u0103. Este o catedral\u0103-fort\u0103rea\u021b\u0103, construit\u0103 integral din c\u0103r\u0103mid\u0103 ro\u0219ie, cu ziduri groase c\u00e2t un bastion \u0219i cu aerul unui colos menit s\u0103-i fac\u0103 pe localnici s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 un lucru simplu, c\u0103 Occitania fusese cucerit\u0103. De altfel, Sainte-C\u00e9cile nu seam\u0103n\u0103 deloc cu catedralele gotice ale nordului. Pe dinafar\u0103 arat\u0103 ca un zid de castel, cu turnule\u021be rotunde lipite de corpul principal, cu o poart\u0103 monumental\u0103 ad\u0103ugat\u0103 ulterior \u2014 singurul element sculptat care \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u00eembl\u00e2nzeasc\u0103 severitatea cl\u0103dirii. Interiorul este \u00eens\u0103 o alt\u0103 lume, un amestec uluitor de fresce, boltiri pictate, sculpturi \u0219i culori, un gotic t\u00e2rziu devenit spectaculos \u00een epoca \u00een care episcopii din Albi voiau s\u0103 dovedeasc\u0103 \u0219i putere, \u0219i rafinament. Primul lucru asupra c\u0103ruia ni s-a atras aten\u021bia a fost o Judecat\u0103 de Apoi pictat\u0103 pe un perete \u00eentreg. Pentru un ortodox venit \u00een vizit\u0103 scena e familiar\u0103 p\u00e2n\u0103 la un punct. Am reg\u0103sut iadul cu imaginile lui grote\u0219ti, \u00eengerii cu c\u0103r\u021bi \u0219i sufletele scoase la lumin\u0103, toat\u0103 iconografia obi\u0219nuit\u0103 \u00een frescele moldovene\u0219ti. Doar c\u0103 aici lipse\u0219te ceva esen\u021bial, Isus. Pozi\u021bia lui central\u0103, tradi\u021bional pres\u0103rat\u0103 cu lumin\u0103 \u0219i autoritate, e acum doar un gol. Peretele respectiv a fost d\u0103r\u00e2mat \u00een secolul al XVIII-lea pentru a face loc unui altar \u0219i pentru a instala o org\u0103 deasupra. M\u00e2ntuitorul a fost sacrificat la propriu pe altarul moderniz\u0103rilor liturgice. Rezultatul e aproape comic, dac\u0103 nu ar fi at\u00e2t de bizar, o Judecat\u0103 de Apoi f\u0103r\u0103 Judec\u0103tor. O procesiune cosmic\u0103 r\u0103mas\u0103 f\u0103r\u0103 magistrat. \u00cengerii \u00ee\u0219i v\u0103d de treab\u0103, demonii \u00ee\u0219i v\u0103d de torturi, sufletele \u00ee\u0219i fac num\u0103rul, doar Isus lipse\u0219te cu des\u0103v\u00e2r\u0219ire, evacuat de capriciile barocului. Dar partea care m-a impresionat cu adev\u0103rat a fost le jub\u00e9, o pies\u0103 arhitectural\u0103 despre care nu \u0219tiam nimic p\u00e2n\u0103 atunci. \u00cen Albi, le jub\u00e9 este unul dintre cele mai spectaculoase din Fran\u021ba. Construit din piatr\u0103 fin sculptat\u0103, pare o dantel\u0103rie gotic\u0103 \u00eentins\u0103 pe toat\u0103 l\u0103\u021bimea catedralei. \u00cen spate se afl\u0103 corul canonicilor, \u00een fa\u021b\u0103 nava pentru credincio\u0219i. Arhitectura e at\u00e2t de delicat\u0103, \u00eenc\u00e2t ai impresia c\u0103 un suflu mai puternic l-ar face s\u0103 se pulverizeze. Tr\u0103znaia numit\u0103 astfel este, de fapt, o tribun\u0103 \u2014 un zid liturgic transformat \u00een oper\u0103 de art\u0103. Avea trepte, balcon, arcade \u0219i func\u021biona ca o barier\u0103 simbolic\u0103 \u00eentre cei care slujeau \u0219i cei care asistau. De aici se rosteau predicile \u0219i se c\u00e2ntau anumite p\u0103r\u021bi din liturghie. Rolul lui era teologic, practic \u0219i, \u00eentr-un fel, social. Clerul \u00ee\u0219i proteja sanctuarul iar poporul st\u0103tea dincoace, \u00een nav\u0103. \u00cen secolele XVI\u2013XVII multe jubeuri au fost demolate pentru a deschide spa\u021biul bisericii \u0219i a apropia credinciosul de altar, dar c\u00e2teva au supravie\u021buit miraculos \u2014 \u00eentre ele \u0219i cel din Albi. Nu ai cum s\u0103 ui\u021bi o catedral\u0103 ca Sainte-C\u00e9cile. La pas prin ora\u0219ul vechi Restul timpului alocat turului cu ghid l-am petrecut plimb\u00e2ndu-ne pe st\u0103du\u021bele vechi \u0219i lini\u0219tite ale ora\u0219ului. Ne-au fost prezentate tehnici vechi de construc\u021bie \u0219i dou\u0103 cl\u0103diri mai aparte, monumente istorice protejate dar pe care le-am v\u0103zut doar din strad\u0103. Prima a fost Maison Enjalbert, o cas\u0103 cu structur\u0103 \u00een lemn \u015fi umplutur\u0103 de c\u0103r\u0103mid\u0103, datat\u0103 din secolul al XVI-lea. Cea de-a doua a fost Maison des Viguiers, un h\u00f4tel particulier construit \u00een acela\u0219i secol de o familie \u00eembog\u0103\u021bit\u0103 din comer\u021bul cu pastel \u2014 planta din care se ob\u021binea celebrul pigment albastru al regiunii, produs c\u00e2ndva din frunze zdrobite \u0219i transformate \u00een cocagnes, bile l\u0103sate la fermentat. \u00cenainte de apari\u021bia indigo-ului adus din Asia, pastelul f\u0103cuse din Albi \u0219i Toulouse ora\u0219ele unei burghezii at\u00e2t de \u00eenst\u0103rite \u00eenc\u00e2t \u00ee\u0219i ridica palate urbane care ar fi f\u0103cut cinste oric\u0103rei capitale. \u00cenainte de desp\u0103r\u021bire, Ludovic ne-a prezentat un alt fiu celebru al ora\u0219ului, imortalizat \u00eentr-o statuie impun\u0103toare. Era Jean-Fran\u00e7ois de Galaup, conte de La P\u00e9rouse \u2014 exploratorul trimis de Ludovic al XVI-lea s\u0103-i concureze pe englezi \u00een descoperirea lumii. A pornit \u00eentr-o expedi\u021bie \u00een jurul globului cu dou\u0103 vase, La Boussole \u0219i L\u2019Astrolabe, din care nu s-a mai \u00eentors niciodat\u0103. Dispari\u021bia lui a r\u0103mas un mister vreme de decenii, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd epavele au fost descoperite pe o insul\u0103 din Pacific. Se spune c\u0103 artefactele care-i stau azi la picioare, la baza statuii, ar proveni chiar de pe navele g\u0103site \u0219i scoase din ap\u0103...."}