1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="414uSuLIlc"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/wroclaw/">Wrocław</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/wroclaw/embed/#?secret=414uSuLIlc" width="600" height="338" title="„Wrocław” – Ulițarnica" data-secret="414uSuLIlc" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2000/09/2026-09-07-Coperta-Wroclaw-0001.jpg15361024Partea întâi – Pregătirea Wrocław este unul dintre orașele pentru care istoria trebuie cunoscută puțin înainte, fiindcă simpla etichetă „oraș polonez” ascunde aproape tot ce este interesant. A aparținut succesiv lumii Piast, Coroanei Boemiei, Habsburgilor, Prusiei și Germaniei, iar abia după 1945 a devenit parte a Poloniei contemporane. Așezarea s-a dezvoltat pe insulele și malurile Oderului, iar nucleul cel mai vechi se afla pe Ostrów Tumski. În secolul al X-lea exista aici o cetate, iar în jurul anului 1000 a fost înființată episcopia de Wrocław. Orașul a făcut parte din statul primilor Piast, iar mai târziu a devenit capitala unuia dintre ducatele sileziene. Fragmentarea Poloniei medievale a permis însă Sileziei să urmeze treptat un drum politic diferit. În secolul al XIV-lea, Wrocław a intrat sub Coroana Boemiei. Împreună cu aceasta a ajuns, în 1526, sub stăpânirea Habsburgilor. În tot acest timp orașul a prosperat datorită comerțului. Poziția pe Oder și pe rutele dintre Europa Centrală, Polonia și Baltica l-a transformat într-un important centru comercial. Piața enormă, Primăria și casele negustorilor provin din această lume urbană bogată. Piața a fost trasată în secolul al XIII-lea și a rămas centrul comercial, administrativ și social al orașului. În 1741, Frederic al II-lea al Prusiei a cucerit cea mai mare parte a Sileziei de la Habsburgi, iar Wrocław – Breslau în germană – a devenit prusac. După unificarea Germaniei din 1871, Breslau a făcut parte din Imperiul German și s-a dezvoltat într-un mare centru industrial și universitar. La începutul secolului XX era unul dintre cele mai mari orașe ale Germaniei. Așadar, când a început al Doilea Război Mondial, Wrocław nu era un oraș polonez ocupat de germani. Era Breslau, un oraș german, cu o populație covârșitor germană. Distincția aceasta este esențială pentru ceea ce s-a întâmplat după 1945. În august 1944, Hitler a declarat Breslau Festung – fortăreață care trebuia apărată până la capăt. În ianuarie 1945, când Armata Roșie se apropia, populația civilă a fost evacuată în grabă, în condiții cumplite de iarnă. Zeci de mii de oameni au pornit pe jos din oraș. Asediul propriu-zis a început în februarie 1945 și a durat aproape trei luni. Breslau a fost bombardat și devastat de luptele de stradă, iar autoritățile germane au distrus ele însele clădiri pentru necesități defensive, inclusiv pentru amenajarea unui aerodrom improvizat. Orașul s-a predat Armatei Roșii abia în 6 mai 1945, după căderea Berlinului și cu numai două zile înainte de capitularea Germaniei. Distrugerile au fost uriașe, dar nu uniforme. Unele cartiere au fost aproape rase, în timp ce altele au supraviețuit mult mai bine. După război, frontiera Poloniei a fost mutată spre vest, iar Silezia Inferioară a intrat în Polonia. Breslau a devenit oficial Wrocław. A urmat una dintre cele mai radicale transformări demografice din istoria orașului. Populația germană a fost în cea mai mare parte expulzată, iar orașul a fost populat cu polonezi veniți din diferite regiuni. Mulți proveneau chiar ei din teritorii pierdute de Polonia în est și anexate de Uniunea Sovietică, inclusiv din Lwów, actualul Lviv. Așadar, după 1945, în Wrocław au ajuns oameni care își pierduseră propriile case în est și s-au instalat într-un oraș din care alți oameni tocmai fuseseră obligați să plece. Asta explică identitatea neobișnuită a Wrocławului postbelic: noua populație trebuia să-și însușească un oraș care nu fusese al ei și să reconstruiască o legătură cu trecutul său polonez medieval. Centrul istoric a fost restaurat după război, iar astăzi este greu de intuit amploarea distrugerilor din 1945. Rynek este una dintre cele mai mari piețe medievale din Europa și a fost trasată în secolul al XIII-lea. În mijlocul ei nu există un spațiu gol, ci un adevărat bloc de clădiri, dominat de Vechea Primărie – Stary Ratusz. Primăria a fost construită și extinsă în mai multe etape, între secolele XIII și XVI, ceea ce explică aspectul său foarte complex. Este una dintre marile realizări ale arhitecturii gotice civile din Europa Centrală. Pe fațadă se află un ceas astronomic din secolul al XVI-lea. În subsol se găsește Piwnica Świdnicka – Pivnița Świdnica –, atestată din Evul Mediu și considerată una dintre cele mai vechi pivnițe-restaurante din Europa. Numele provine de la berea adusă din Świdnica. Deși numele înseamnă Insula Catedralei, Ostrów Tumski nu mai este propriu-zis o insulă. Unul dintre brațele Oderului care o înconjurau a fost astupat la începutul secolului al XIX-lea. Este partea cea mai veche a Wrocławului. Aici s-au aflat cetatea și reședința ducilor Piast, iar zona a devenit ulterior centrul episcopal. Dominantă este Catedrala Sf. Ioan Botezătorul, ale cărei origini au ajuns până în jurul anului 1000. Actuala clădire este în principal gotică, dar a trecut prin numeroase reconstrucții. Ostrów Tumski păstrează și una dintre tradițiile simpatice ale orașului: seara, felinarele cu gaz sunt aprinse manual de un latarnik, un lampagiu îmbrăcat în pelerină și joben. Tradiția funcționează și astăzi. Piticii – krasnale – par o invenție turistică, dar originea lor este mult mai interesantă. În anii 1980, în timpul regimului comunist, la Wrocław a apărut mișcarea Alternativa Portocalie (Pomarańczowa Alternatywa). Autoritățile acopereau cu vopsea lozincile anticomuniste scrise pe ziduri. Activiștii au început să deseneze pitici peste petele de vopsea. Era o formă inteligentă de protest: un pitic era absurd și aparent inofensiv, dar dacă miliția îl ștergea sau aresta pe cineva pentru că desenase unul, absurditatea regimului devenea și mai evidentă. Mișcarea a organizat apoi acțiuni stradale satirice în care participanții purtau căciuli de pitici și ridiculizau autoritățile. În 1987, câteva mii de oameni au participat la una dintre aceste acțiuni. Primul monument dedicat piticului Alternativei Portocalii a apărut în 2001, iar în anii următori au început să fie instalate micile figurine din bronz. Astăzi sunt sute și fiecare are propriul aspect, nume sau meserie. Au devenit unul dintre simbolurile Wrocławului, dar în spatele jocului turistic a rămas povestea unei forme foarte originale de rezistență anticomunistă. Partea a doua – La ce ar trebui să casc gura De încercat – hartă tipărită „Krasnale w centrum Wrocławia – cu 60 de pitici din centrul vechi și abțibilduri ca să-i marchez pe cei găsiți. Se vinde la Centrul de Informare Turistică din Rynek 12 și la Krasnal Info, Sukiennice 12. Partea a treia – Ce a ieșit La Wrocław s-a repetat întrucâtva experiența de la Poznań, numai că de data aceasta n-a mai plouat. Orașul era mult prea interesant pentru timpul care ni se acordase, iar turul pietonal cu ghidul local s-a desfășurat aproape în întregime în jurul Rynekului. O bună parte din explicații s-a învârtit în jurul piticilor. Nu-mi displăceau deloc, dimpotrivă, voiam să-i descopăr. Urmașii din bronz ai Alternativei Portocalii au ajuns să reprezinte instituții, meserii, întâmplări și mici obsesii ale Wrocławului actual. Cine are răbdare să le afle poveștile poate învăța prin ei destule despre oraș. Numai că eu aș fi vrut și piticii și orașul din jurul lor, iar timpul era mult prea scurt. Turul pietonal de seară s-a transformat astfel într-o vânătoare de pitici. A doua zi m-a mustrat conștiința. M-am trezit dis-de-dimineață și am pornit singură să recuperez ce nu apucasem să văd în seara precedentă. Piticii aveau să-mi iasă în continuare în cale dar de data aceasta traseul îl stabileam eu. Prima întâlnire a fost cu un grup de oameni care păreau să se scufunde în trotuar. Pe o parte a străzii Świdnicka, pietonii coboară treptat sub pavaj, fiecare cu grijile și bagajele sale. Pe partea cealaltă, alții ies din nou la suprafață. Ansamblul se numește Przejście – Trecerea – sau Monumentul Trecătorului Anonim și este opera sculptorului Jerzy Kalina. Cele paisprezece personaje nu sunt eroi, ci oameni obișnuiți: o bătrână cu baston, o mamă împingând un cărucior, un bărbat cu geamantanul și alți trecători grăbiți spre treburile lor. Prima versiune a lucrării a fost realizată temporar la Varșovia, în 1977. Cea din Wrocław a fost inaugurată în noaptea de 12 spre 13 decembrie 2005, la aniversarea introducerii legii marțiale din 1981, și a ajuns să amintească de oamenii care au fost arestați, au intrat în clandestinitate ori au fost obligați să se facă nevăzuți în acei ani. Lucrarea permite însă și o interpretare mai luminoasă. Oamenii dispar pe o parte a străzii și reapar pe cealaltă, ca și cum ar fi traversat pe sub pământ anii dictaturii pentru a ieși din nou la lumină. În zorii încă nesiguri, trecătorii de bronz păreau cu atât mai vii. Puțin mai departe, ascunsă printre blocurile noi de pe strada Czysta, am găsit o instalație alcătuită, aparent, dintr-un dovleac uriaș și un mănunchi de chei. Dovleacul era însă o bocceluță legată la gură, iar ansamblul se numește Węzełek – Legătura sau Bocceaua. Este ceea ce a mai rămas din Fontanna Pamięci, Fântâna Memoriei, realizată în 2004 de sculptorul Maciej Szańkowski. Bocceaua și cheile dau o formă concretă marilor deplasări de populație care au schimbat orașul după 1945. Ele vorbesc despre lucrurile puține pe care oamenii le-au putut lua cu ei și despre cheile unor uși pe care nu aveau să le mai deschidă niciodată. Inițial, cheile se aflau în apa unei fântâni, lângă inscripția grecească Panta rhei – Totul curge. Galeria comercială în apropierea căreia fusese instalată lucrarea a fost demolată în 2022, iar piesele au dispărut pentru o vreme. Au fost reașezate între blocuri abia în vara anului 2025, de data aceasta fără apă. Găsisem, prin urmare, un monument al strămutării abia întors din propria sa mică pribegie. Am urcat apoi la Bastionul Sakwowy, cunoscut până de curând drept Dealul Partizanilor. Movila ascunde resturile unui bastion al vechilor fortificații, dar semicercul de coloane, terasele și fântâna sunt din 1867. Pe vremea Breslaului, locul se numea Liebichshöhe, după frații Liebich, negustorii care au finanțat transformarea lui într-un loc de promenadă și belvedere. Restaurat între 2022 și 2024 după decenii de degradare, ansamblul părea aproape nou și era pustiu la ora aceea. Drumul m-a purtat apoi prin pasajul de la Plac Dominikański, unde un perete cenușiu a fost transformat într-un mare mozaic ceramic. Spotkajmy się – Să ne întâlnim – este alcătuit din 362 de plăci realizate de 262 de artiști din întreaga lume. Tehnicile, simbolurile și limbile diferă de la o placă la alta, dar împreună formează un mural lung de peste 18 metri: o întâlnire între oameni care probabil nu s-au aflat niciodată cu toții în același loc. La ieșirea din pasaj am continuat spre Hala Targowa. Turnul masiv din cărămidă și fațadele puteau aparține la fel de bine unei gări sau unei fortărețe municipale, dar clădirea a fost ridicată între 1906 și 1908 pentru a aduna sub acoperiș comerțul practicat până atunci pe străzi. Adevărata noutate se află în interior, uriașe arce parabolice din beton armat, o soluție foarte îndrăzneață pentru începutul secolului al XX-lea. Hala încă nu intrase pe deplin în program, așa că m-am mulțumit cu exteriorul. De aici am coborât spre Odra. Soarele abia se ridica, iar de pe mal se vedea silueta clasică a Wrocławului: turlele gemene ale catedralei, acoperișurile roșii și turnurile reflectate în apa aproape nemișcată. Am trecut peste insulă și apoi peste podul verde Most Tumski, spre Ostrów Tumski. Străzile erau aproape pustii. Casele capitlului, zidurile joase și aleile pietruite păstrau aerul unui mic oraș ecleziastic separat de restul Wrocławului. Prima clădire monumentală întâlnită a fost Colegiata Sfintei Cruci și a Sfântului Bartolomeu, o biserică gotică neobișnuită, construită pe două niveluri, jos se află biserica Sfântului Bartolomeu iar deasupra cea a Sfintei Cruci. A fost întemeiată la sfârșitul secolului al XIII-lea de ducele Henric al IV-lea Probus, ca semn al împăcării sale cu episcopul Tomasz al II-lea după un conflict îndelungat. În fața colegiatei se ridică monumentul Sfântului Ioan Nepomuk, realizat în 1732. Este aproape o construcție în sine. Sfântul stă deasupra unui vârtej de îngeri, figuri și ornamente baroce, mult mai agitat decât biserica gotică din spatele lui. La capătul străzii am găsit deschisă Catedrala Sfântului Ioan Botezătorul. Interiorul înalt, cu ziduri de cărămidă, arcade de piatră și flamuri heraldice, era pustiu. În prezbiteriu strălucea altarul de argint comandat în 1590 de episcopul Andreas Jerin. Fusese demontat și ascuns în timpul războiului, iar ceea ce se...