1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="VFLOuqxGev"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/warszawa/">Warszawa</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/warszawa/embed/#?secret=VFLOuqxGev" width="600" height="338" title="„Warszawa” – Ulițarnica" data-secret="VFLOuqxGev" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2000/09/Coperta-Varsovia.jpg15361024Partea întâi – Pregătirea Varșovia este un oraș relativ tânăr în comparație cu Cracovia, Gniezno sau Poznań. Primele așezări fortificate au apărut aici în Evul Mediu, pe malul înalt al Vistulei, iar în secolele XIII–XIV s-a format nucleul orașului medieval. Varșovia făcea parte atunci din Ducatul Mazoviei și nu ocupa încă un loc central în istoria Poloniei. Situația s-a schimbat în 1526, când ultimul duce al Mazoviei a murit fără moștenitor masculin, iar teritoriul a fost încorporat în Regatul Poloniei. Poziția Varșoviei, aproximativ la jumătatea drumului dintre Cracovia și Vilnius, a devenit deosebit de avantajoasă odată cu dezvoltarea statului polono-lituanian. În 1569, Uniunea de la Lublin a creat Commonwealth-ul polono-lituanian, iar din 1573 alegerile regilor Poloniei s-au desfășurat în apropierea Varșoviei. Orașul a devenit treptat centrul vieții politice a uriașului stat. Momentul decisiv a venit în timpul regelui Sigismund al III-lea Vasa. După incendiul care a afectat Wawelul în 1595, regele și-a mutat treptat curtea de la Cracovia la Varșovia. În 1609, Varșovia era în practică principala reședință regală și centrul politic al țării, deși Cracovia și-a păstrat mult timp rolul ceremonial, iar regii au continuat să fie încoronați acolo. Castelul Regal din Varșovia a devenit astfel centrul puterii. Originile sale se aflau într-o reședință medievală a ducilor Mazoviei, dar clădirea a fost extinsă și transformată succesiv de regii Poloniei. Aici s-au desfășurat ședințe ale Seimului, ceremonii de stat și numeroase evenimente importante ale Commonwealth-ului. În fața Castelului se ridică Coloana lui Sigismund, ridicată în 1644 de regele Władysław al IV-lea în memoria tatălui său, Sigismund al III-lea Vasa. Regele din vârful coloanei este tocmai monarhul care a mutat centrul puterii de la Cracovia la Varșovia. Secolul al XVIII-lea a adus una dintre perioadele culturale importante ale orașului, mai ales în timpul ultimului rege al Poloniei, Stanisław August Poniatowski. Tot la Varșovia, la 3 mai 1791, Seimul a adoptat celebra Constituție de la 3 Mai, una dintre primele constituții moderne scrise din lume. Reformele au venit însă prea târziu pentru a salva Commonwealth-ul. Rusia, Prusia și Austria au împărțit succesiv teritoriile sale, iar după a treia împărțire, în 1795, Polonia a dispărut de pe harta Europei. Varșovia a trecut mai întâi sub dominație prusacă, apoi a devenit capitala Ducatului Varșoviei creat de Napoleon, iar după Congresul de la Viena din 1815 a ajuns centrul Regatului Poloniei aflat sub controlul țarului Rusiei. În această Varșovie s-a format Fryderyk Chopin. S-a născut în 1810 la Żelazowa Wola, în apropierea orașului, dar familia s-a mutat la Varșovia la câteva luni după nașterea sa. Aici a copilărit, a studiat și și-a început cariera muzicală. A părăsit definitiv Polonia în 1830, la douăzeci de ani, și nu s-a mai întors niciodată. Legătura lui Chopin cu orașul este atât de puternică încât multe dintre locurile vieții sale se înșiră de-a lungul Krakowskie Przedmieście, parte a vechiului Drum Regal. Familia a locuit o vreme în Palatul Czapski, tânărul Chopin a cântat în bisericile și saloanele orașului, iar Universitatea din Varșovia făcea parte din lumea în care s-a format. Chopin a murit la Paris în 1849 și a fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise. Inima sa a avut însă o altă soartă. Potrivit dorinței compozitorului, sora lui Ludwika a adus-o la Varșovia, conservată în alcool. A fost depusă în Biserica Sfânta Cruce de pe Krakowskie Przedmieście, unde se află și astăzi, într-unul dintre stâlpii bisericii. Polonia și-a recâștigat independența în 1918, iar Varșovia a redevenit capitala statului. Numai două decenii mai târziu a început însă perioada care avea să transforme radical orașul. Germania nazistă a atacat Polonia la 1 septembrie 1939, iar Varșovia a capitulat la 28 septembrie, după bombardamente și asediu. Ocupația germană a fost extrem de brutală. În 1940 a fost creat ghetoul Varșoviei, în care au fost îngrămădiți sute de mii de evrei. Foametea, bolile și deportările spre lagărul de exterminare Treblinka au distrus treptat comunitatea. În aprilie 1943, când germanii au început lichidarea definitivă a ghetoului, luptătorii evrei au declanșat Revolta din Ghetoul Varșoviei. Rezistența a durat aproape o lună, după care germanii au incendiat și demolat sistematic cartierul. Un an mai târziu a început o altă revoltă, care nu trebuie confundată cu prima. La 1 august 1944, Armia Krajowa – rezistența poloneză – a declanșat Insurecția de la Varșovia, încercând să elibereze capitala înainte de sosirea Armatei Roșii. Luptele au durat 63 de zile. După capitularea insurgenților, Hitler a ordonat evacuarea populației și distrugerea sistematică a orașului. Unități germane speciale au incendiat și dinamitat clădiri, monumente, biblioteci, arhive și palate. Centrul istoric a fost distrus în proporție de peste 85%. Castelul Regal a avut o soartă simbolică. Fusese bombardat și incendiat încă din septembrie 1939, iar specialiștii polonezi au încercat în timpul ocupației să salveze opere de artă și fragmente ale decorației interioare. În 1944, geniștii germani au aruncat în aer ceea ce mai rămăsese din clădire. Când războiul s-a încheiat, Varșovia nu mai avea practic un centru istoric. Și aici începe una dintre cele mai extraordinare povești ale orașului. Polonezii au decis să reconstruiască Orașul Vechi. Nu să ridice în locul lui un centru modern, ci să refacă străzile, piețele, bisericile și casele istorice. Au fost folosite fotografii, planuri, relevee realizate înainte de război, fragmente recuperate dintre ruine și reprezentări istorice. Pentru aspectul de secol XVIII au fost folosite inclusiv informațiile oferite de picturile foarte precise ale lui Bernardo Bellotto, numit Canaletto, pictor al curții ultimului rege al Poloniei. UNESCO subliniază că reconstrucția s-a bazat pe documentație istorică și pe cercetări de conservare foarte ample. Reconstrucția nu a însemnat însă copierea mecanică a orașului din 1939. S-a urmărit în mare măsură refacerea aspectului pe care centrul îl avusese în secolul al XVIII-lea, păstrând în același timp fragmentele originale care supraviețuiseră. În spatele fațadelor istorice, multe interioare au fost adaptate necesităților moderne. Castelul Regal a fost cazul cel mai dificil. Decizia definitivă de reconstrucție a fost luată abia în 1971, iar interioarele au fost redeschise publicului în 1984. În clădire au fost reintegrate fragmente și obiecte salvate înainte de distrugere. UNESCO a înscris centrul istoric al Varșoviei în Patrimoniul Mondial în 1980 pentru că reprezintă un caz excepțional de reconstruire aproape completă a unui centru istoric distrus deliberat. După război, noul regim comunist a schimbat însă și el imaginea Varșoviei. În jurul centrului reconstruit au apărut bulevarde largi, cartiere noi și arhitectură socialist-realistă. Cel mai spectaculos produs al epocii este Palatul Culturii și Științei, construit între 1952 și 1955 ca „dar al poporului sovietic pentru poporul polonez”. Silueta sa monumentală domină și astăzi centrul modern al orașului și a rămas un monument cu o relație complicată cu memoria dominației sovietice. Orașul însuși îl prezintă drept unul dintre simbolurile arhitecturii socialiste a Varșoviei postbelice. Simbolul mult mai vechi al orașului este însă Syrenka – Sirena Varșoviei. Legendele au mai multe variante, dar sirena apare pe stema orașului de secole. Spre deosebire de sirena pașnică din Copenhaga, cea a Varșoviei poartă sabie și scut. Este protectoarea orașului. Iar după istoria zbuciumată a Varșoviei, parcă ai înțelege de ce polonezii au păstrat-o astfel. Partea a doua – La ce ar trebui să casc gura De încercat Partea a treia – Ce a ieșit Întâlnirea cu ghidul local care urma să ne prezinte Varșovia a fost, dacă îmi amintesc bine, în jurul orei 16.30. Autocarul ne-a lăsat sub unul dintre podurile de la poalele dealului pe care se ridică Orașul Vechi, iar de acolo am urcat spre Plac Zamkowy – Piața Castelului. Aici am reauzit aproape toate explicațiile pe care le adunasem deja în pregătirea făcută de acasă. În Piața Castelului am ajuns într-un mod neașteptat, printr-o clădire modernă, pe scările rulante construite odată cu traseul est–vest și inaugurate în 1949. Am ieșit astfel din măruntaiele Varșoviei postbelice direct lângă zidurile Orașului Vechi. Dacă te întorceai cu spatele la intrarea modernă, schimbarea de decor era desăvârșită. În față aveai Castelul Regal, coloana lui Sigismund, casele înguste și colorate, iar în lateral se deschidea Krakowskie Przedmieście. Cu puțină bunăvoință puteai să-ți imaginezi că te afli în Varșovia regilor Vasa. Piața era suficient de convingătoare încât să uiți pentru o clipă tot ce știai despre vârsta ei adevărată. Lângă ziduri l-am întâlnit și pe unul dintre oamenii cărora li se datora această iluzie. Jan Zachwatowicz, arhitectul și conservatorul care a condus refacerea centrului istoric, a primit aici o statuie abia în 2021. Nu apare cocoțat solemn pe un soclu, ci merge cu o mână în buzunar și privește spre Castelul Regal, de parcă ar fi venit să vadă cum se mai ține în picioare Varșovia reconstruită. Din Piața Castelului am intrat puțin pe Piwna, cea mai lungă stradă din Orașul Vechi. Numele ei înseamnă Strada Berii, ceea ce îi dă un aer mai vesel decât justifică turnul solemn al Bisericii Sfântul Martin, ridicat deasupra caselor. Piwna nu este lungă după standardele unui oraș adevărat — are puțin peste 250 de metri — dar în micul labirint al Starówkăi se califică fără probleme pentru record. De aici am ajuns, pe strada paralelă, la Arhicatedrala Sfântul Ioan Botezătorul. Fațada ei din cărămidă, în trepte, pare medievală până la ultima muchie, iar interiorul alb, cu nervuri roșii, este mult mai simplu decât te-ai aștepta de la principala biserică a capitalei. În schimb, pereții sunt ocupați de o adevărată adunare națională a morților. I-am găsit mai întâi pe ultimii doi duci ai Mazoviei, Stanisław și Janusz al III-lea, culcați alături pe lespedea lor funerară. Amândoi au murit tineri și fără urmași, iar după moartea lui Janusz, în 1526, ducatul lor a intrat în componența Regatului Poloniei. Fără să știe, cei doi pregătiseră astfel ascensiunea Varșoviei. După ei începea polologhia eroilor polonezi. Pe pereți se succedau plăci, busturi și monumente dedicate lui Roman Dmowski, Józef Piłsudski, Ignacy Paderewski, Wincenty Witos, Wojciech Korfanty, Lech Kaczyński și altor personaje considerate vrednice de memoria națională. Dmowski și Piłsudski, adversari politici înverșunați cât au fost vii, ajunseseră acum la câțiva metri unul de altul, împăcați de catedrală fără să li se fi cerut părerea. Mai era monumentul dedicat „soldaților blestemați”, luptătorii clandestini anticomuniști morți între 1944 și 1963, iar în prezbiteriu se afla mormântul cardinalului Stefan Wyszyński, primatul Poloniei din timpul regimului comunist. Catedrala nu părea să fi refuzat aproape pe nimeni din marele album patriotic polonez. Regi, duci, președinți, mareșali, politicieni, cardinali și rezistenți își găsiseră, dacă nu loc de veci, măcar o placă pe perete. Și nici măcar nu am coborât în criptă. Dacă am fi vizitat-o, am fi găsit acolo mormintele adevărate, nu doar plăci comemorative, al ultimului rege al Poloniei, Stanisław August Poniatowski, al primului președinte al republicii, Gabriel Narutowicz, precum și mormintele lui Henryk Sienkiewicz și Ignacy Jan Paderewski, alături de cele ale ducilor mazovieni și ale arhiepiscopilor Varșoviei. Am ajuns apoi în Piața Orașului Vechi. Pe colțul unei case roșii, sub un ceas, o inscripție amintea că piața, „monument al culturii naționale și al luptelor revoluționare ale poporului Varșoviei”, a fost transformată în ruine de ocupanții fasciști în 1944 și reconstruită de guvernul Poloniei Populare între 1951 și 1953. Formularea nu lăsa nicio îndoială cui trebuia să-i fie recunoscătoare națiunea. Pe colțul opus se află Kamienica pod św. Anną, casa de la numărul 31, considerată cea mai veche din piață. Istoria ei începe înainte de 1466, când a înlocuit o casă din lemn. Fațada albă, împodobită cu benzi renascentiste, o deosebește ușor de vecinele ei colorate. În mijlocul pieței, sirena războinică era la fel de supărată ca întotdeauna, cu sabia ridicată și scutul pregătit. Ghida ne-a povestit tot felul de lucruri despre unele dintre case. Nu mi-am propus să rețin aceste picanterii. Casele din jur arătau, trebuie să recunosc, nițel cam obosite. Culorile se estompaseră, tencuiala nu mai era impecabilă, iar unele ornamente păreau spălate de ploi. Nu le stătea însă rău. Piața pierdea astfel ceva din aerul de decor reconstruit și părea locuită, nu scoasă în dimineața aceea din cutie. A urmat un tur ghidat cu autocarul prin oraș. Sincer, mi se pare o irosire de timp acest fel de plimbare motorizată. Ești îndemnat să te uiți când în stânga, când în...