1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="OK34XFGz3W"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/warszawa/">Warszawa</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/warszawa/embed/#?secret=OK34XFGz3W" width="600" height="338" title="„Warszawa” – Ulițarnica" data-secret="OK34XFGz3W" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> Partea întâi – Pregătirea Varșovia este un oraș relativ tânăr în comparație cu Cracovia, Gniezno sau Poznań. Primele așezări fortificate au apărut aici în Evul Mediu, pe malul înalt al Vistulei, iar în secolele XIII–XIV s-a format nucleul orașului medieval. Varșovia făcea parte atunci din Ducatul Mazoviei și nu ocupa încă un loc central în istoria Poloniei. Situația s-a schimbat în 1526, când ultimul duce al Mazoviei a murit fără moștenitor masculin, iar teritoriul a fost încorporat în Regatul Poloniei. Poziția Varșoviei, aproximativ la jumătatea drumului dintre Cracovia și Vilnius, a devenit deosebit de avantajoasă odată cu dezvoltarea statului polono-lituanian. În 1569, Uniunea de la Lublin a creat Commonwealth-ul polono-lituanian, iar din 1573 alegerile regilor Poloniei s-au desfășurat în apropierea Varșoviei. Orașul a devenit treptat centrul vieții politice a uriașului stat. Momentul decisiv a venit în timpul regelui Sigismund al III-lea Vasa. După incendiul care a afectat Wawelul în 1595, regele și-a mutat treptat curtea de la Cracovia la Varșovia. În 1609, Varșovia era în practică principala reședință regală și centrul politic al țării, deși Cracovia și-a păstrat mult timp rolul ceremonial, iar regii au continuat să fie încoronați acolo. Castelul Regal din Varșovia a devenit astfel centrul puterii. Originile sale se aflau într-o reședință medievală a ducilor Mazoviei, dar clădirea a fost extinsă și transformată succesiv de regii Poloniei. Aici s-au desfășurat ședințe ale Seimului, ceremonii de stat și numeroase evenimente importante ale Commonwealth-ului. În fața Castelului se ridică Coloana lui Sigismund, ridicată în 1644 de regele Władysław al IV-lea în memoria tatălui său, Sigismund al III-lea Vasa. Regele din vârful coloanei este tocmai monarhul care a mutat centrul puterii de la Cracovia la Varșovia. Secolul al XVIII-lea a adus una dintre perioadele culturale importante ale orașului, mai ales în timpul ultimului rege al Poloniei, Stanisław August Poniatowski. Tot la Varșovia, la 3 mai 1791, Seimul a adoptat celebra Constituție de la 3 Mai, una dintre primele constituții moderne scrise din lume. Reformele au venit însă prea târziu pentru a salva Commonwealth-ul. Rusia, Prusia și Austria au împărțit succesiv teritoriile sale, iar după a treia împărțire, în 1795, Polonia a dispărut de pe harta Europei. Varșovia a trecut mai întâi sub dominație prusacă, apoi a devenit capitala Ducatului Varșoviei creat de Napoleon, iar după Congresul de la Viena din 1815 a ajuns centrul Regatului Poloniei aflat sub controlul țarului Rusiei. În această Varșovie s-a format Fryderyk Chopin. S-a născut în 1810 la Żelazowa Wola, în apropierea orașului, dar familia s-a mutat la Varșovia la câteva luni după nașterea sa. Aici a copilărit, a studiat și și-a început cariera muzicală. A părăsit definitiv Polonia în 1830, la douăzeci de ani, și nu s-a mai întors niciodată. Legătura lui Chopin cu orașul este atât de puternică încât multe dintre locurile vieții sale se înșiră de-a lungul Krakowskie Przedmieście, parte a vechiului Drum Regal. Familia a locuit o vreme în Palatul Czapski, tânărul Chopin a cântat în bisericile și saloanele orașului, iar Universitatea din Varșovia făcea parte din lumea în care s-a format. Chopin a murit la Paris în 1849 și a fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise. Inima sa a avut însă o altă soartă. Potrivit dorinței compozitorului, sora lui Ludwika a adus-o la Varșovia, conservată în alcool. A fost depusă în Biserica Sfânta Cruce de pe Krakowskie Przedmieście, unde se află și astăzi, într-unul dintre stâlpii bisericii. Polonia și-a recâștigat independența în 1918, iar Varșovia a redevenit capitala statului. Numai două decenii mai târziu a început însă perioada care avea să transforme radical orașul. Germania nazistă a atacat Polonia la 1 septembrie 1939, iar Varșovia a capitulat la 28 septembrie, după bombardamente și asediu. Ocupația germană a fost extrem de brutală. În 1940 a fost creat ghetoul Varșoviei, în care au fost îngrămădiți sute de mii de evrei. Foametea, bolile și deportările spre lagărul de exterminare Treblinka au distrus treptat comunitatea. În aprilie 1943, când germanii au început lichidarea definitivă a ghetoului, luptătorii evrei au declanșat Revolta din Ghetoul Varșoviei. Rezistența a durat aproape o lună, după care germanii au incendiat și demolat sistematic cartierul. Un an mai târziu a început o altă revoltă, care nu trebuie confundată cu prima. La 1 august 1944, Armia Krajowa – rezistența poloneză – a declanșat Insurecția de la Varșovia, încercând să elibereze capitala înainte de sosirea Armatei Roșii. Luptele au durat 63 de zile. După capitularea insurgenților, Hitler a ordonat evacuarea populației și distrugerea sistematică a orașului. Unități germane speciale au incendiat și dinamitat clădiri, monumente, biblioteci, arhive și palate. Centrul istoric a fost distrus în proporție de peste 85%. Castelul Regal a avut o soartă simbolică. Fusese bombardat și incendiat încă din septembrie 1939, iar specialiștii polonezi au încercat în timpul ocupației să salveze opere de artă și fragmente ale decorației interioare. În 1944, geniștii germani au aruncat în aer ceea ce mai rămăsese din clădire. Când războiul s-a încheiat, Varșovia nu mai avea practic un centru istoric. Și aici începe una dintre cele mai extraordinare povești ale orașului. Polonezii au decis să reconstruiască Orașul Vechi. Nu să ridice în locul lui un centru modern, ci să refacă străzile, piețele, bisericile și casele istorice. Au fost folosite fotografii, planuri, relevee realizate înainte de război, fragmente recuperate dintre ruine și reprezentări istorice. Pentru aspectul de secol XVIII au fost folosite inclusiv informațiile oferite de picturile foarte precise ale lui Bernardo Bellotto, numit Canaletto, pictor al curții ultimului rege al Poloniei. UNESCO subliniază că reconstrucția s-a bazat pe documentație istorică și pe cercetări de conservare foarte ample. Reconstrucția nu a însemnat însă copierea mecanică a orașului din 1939. S-a urmărit în mare măsură refacerea aspectului pe care centrul îl avusese în secolul al XVIII-lea, păstrând în același timp fragmentele originale care supraviețuiseră. În spatele fațadelor istorice, multe interioare au fost adaptate necesităților moderne. Castelul Regal a fost cazul cel mai dificil. Decizia definitivă de reconstrucție a fost luată abia în 1971, iar interioarele au fost redeschise publicului în 1984. În clădire au fost reintegrate fragmente și obiecte salvate înainte de distrugere. Tocmai de aceea UNESCO a înscris centrul istoric al Varșoviei în Patrimoniul Mondial în 1980. Nu pentru că ar fi un oraș medieval conservat intact, ci pentru exact contrariul: reprezintă un caz excepțional de reconstruire aproape completă a unui centru istoric distrus deliberat. După război, noul regim comunist a schimbat însă și el imaginea Varșoviei. În jurul centrului reconstruit au apărut bulevarde largi, cartiere noi și arhitectură socialist-realistă. Cel mai spectaculos produs al epocii este Palatul Culturii și Științei, construit între 1952 și 1955 ca „dar al poporului sovietic pentru poporul polonez”. Silueta sa monumentală domină și astăzi centrul modern al orașului și a rămas un monument cu o relație complicată cu memoria dominației sovietice. Orașul însuși îl prezintă drept unul dintre simbolurile arhitecturii socialiste a Varșoviei postbelice. Simbolul mult mai vechi al orașului este însă Syrenka – Sirena Varșoviei. Legendele au mai multe variante, dar sirena apare pe stema orașului de secole. Spre deosebire de sirena pașnică din Copenhaga, cea a Varșoviei poartă sabie și scut: este protectoarea orașului. Iar după istoria Varșoviei, parcă se înțelege de ce polonezii au păstrat-o astfel. Partea a doua – La ce ar trebui să casc gura De încercat Partea a treia – Ce a ieșit 00